Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1342/2009 -
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul domiciliat în comuna, satul Sânicolau de M, nr. 92, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă " B" - cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 87 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul pârât - lipsă, avocat, în substituirea avocatei, în baza împuternicirii avocațiale de substituire din 27.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, și reprezentanta intimatei reclamante " B" - O, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 31.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii și obligarea părții intimate la cheltuieli de judecată. Învederează că prima instanță a interpretat unilateral probele administrate în cauză, reținând culpa exclusivă a pârâtului pentru producerea prejudiciului în patrimoniul societății reclamante, cât timp din declarațiile martorilor audiați rezultă condițiile în care angajații își desfășurau activitatea, destul de complexă, fiecare dintre aceștia adunând sumele încasate într-o borsetă, neexistând din partea pârâtului intenția de a-și însuși banii ce i se impută.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată. Arată că deși recurentul pârât susține lipsa vinovăției cu privire la suma în litigiu, aceasta rezultă din probele administrate, inclusiv recunoașterea făcută prin nota explicativă dată la Garda Financiară și reprezentanții societății intimate.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 87 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta " B" - în contradictoriu cu pârâtul și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.326 lei cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor și excepția de netimbrare, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acestora prin încheierea din ședința publică din 22.05.2008.
Pârâtul își desfășoară activitatea la unitatea reclamantă în baza unui contract individual de muncă înregistrat la. sub nr. - - fila 4 la dosar - îndeplinind funcția de paznic. Ulterior, prin actul adițional nr. 45, pârâtului i s-a modificat funcția în gestionar - fila 6 la dosar. În data de 20.06.2007, reclamanta a fost sancționată contravențional cu suma de 8.000 lei ca urmare a faptului că nu s-au emis bonuri fiscale pentru suma de 1.326 lei, dispunându-se și confiscraea sumei, sumă ce a fost achitată de către aceasta prin chitanțele nr. -/2007, ordin de plată nr. 415/2007. Pârâtul, potrivit atribuțiilor prevăzute în fișa postului, avea sarcina de a efectua operațiile aferente deservirilor (încasare, emitere bon și altele), iar măsurile impuse de Ordonanța de Urgență nr. 28/1999 au fost prelucrate cu pârâtul în 20.08.2004.
Art. 270 alin. 1 din Codul muncii prevede că "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Din cuprinsul dispozițiilor art. 269 și următoarele din Codul Muncii, reiese că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat, să existe fapta ilicită, să existe prejudiciu, raport de cauzalitate și culpa salariatului. Din nota explicativă - fila 10 la dosar - dată de pârât în fața organului de control, instanța a reținut că acesta nu a emis bonuri fiscale întrucât au fost mulți clienți. De asemenea, din declaratia dată de pârât - fila 11 la dosar - instanța a reținut că acesta a uitat să înregistreze sumele primite de la clienți.
Potrivit rt. 25 din Legea nr. 22/1969, " răspunde integral față de agenții economici, autoritățile sau instituțiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa". Sarcina probei în cazul gestionarului îi revine acestuia. Din probele testimoniale administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor, și, instanța de fond a reținut că, casa de marcat era în interiorul stației, în ziua controlului acesta era singur și că de regulă stația era aglomerată, fiind așezată la o intersecție, astfel că nu toți clienții solicitau bon fiscal, banii fiind depozitați în borsetă. Instanța mai reține că în stație se vindeau și butelii, care erau așezate la circa 40 - 50 metri de stația de alimentare. De asemenea, au mai fost efectuate controale, dar nu s-a aplicat amendă contravențională, sumele găsite fiind mici.
Față de probele administate, instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile antrenării răspunderii patrimoniale, pârâtul fiind în culpă, prin nerespectarea atribuțiilor din fișa postului, creind un prejudiciu reclamantei. Numărul clienților sau alte activități ale vânzătorului nu constituie o împrejurare care să înlăture răspunderea acestuia pentru prejudiciul adus angajatorului, prin încălcarea dispozițiilor legale și a atribuțiilor din fișa postului.
Față de aceste considerente, raportat la art. 270și următoarele din Codul muncii, acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâtul recurent, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de " B" - O, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a avut în vedere adevărata stare de fapt care s-a conturat, interpretând în mod eronat probele administrate în cauză: astfel, din declarațiile martorilor se poate observa că fiecare angajat - nu numai recurentul - era dotat cu o borsetă pentru depozitarea sumelor de bani, acest "obicei" fiind încurajat de conducerea unității, deși contravine dispozițiilor legale.
Se mai arată că recurentul a avut anterior funcția de paznic, fiind avansat în cea de gestionar în baza actului adițional nr. 45, fără a primi instructajul necesar pentru această funcție.
Toate aceste elemente duc la concluzia lipsei vinovăției recurentului, nefiind astfel posibilă antrenarea răspunderii acestuia.
În drept, invocă dispozițiile art. 270 alin. 2 și următoarele din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata " B" - Oas olicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind dovedită vinovăția recurentului în producerea pagubei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii materiale a pârâtului recurent, inclusiv sub aspectul vinovăției.
Astfel, acesta în calitate de gestionar la societatea reclamantă, nu a emis bonuri fiscale pentru marfa vândută în data de 20 iunie 2007, fapt ce contravine dispozițiilor nr.OUG 28/1999.
de la stația de carburanți sau faptul că această conduită constituie "un obicei" și printre ceilalți angajați, nu-l exonerează pe pârât de răspunderea pentru prejudiciul cauzat angajatorului.
De altfel, măsurile dispuse prin nr.OUG 28/1999 au fost prelucrate cu personalul în data de 20 august 2004, semnătura acestora regăsindu-se pe tabelul de instructaj de la fila 8 - dosar de fond.
Semnătura petentului nu a fost contestată în fața instanței de fond, ci doar în recurs, fără însă a se produce contraproba (eventual prin declarații de martor, verificări de scripte, înscriere în fals, etc.).
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art.304 indice 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-l oblige pe recurent la 900 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul domiciliat în comuna, satul Sânicolau de M, nr. 92, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă " B" - cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 87 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 900 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 4.11.2009
jud.fond. -
dact.
4 ex./4.11.2009
- 2 com./
- -, satul Sânicolau de M, nr. 92, județul B,
- " B" - - O,-, județul
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
