Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1380/
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, prin H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.856 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că ambele recursuri sunt declarate în termen legal și sunt scutite de plata taxei de timbru, s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că recursurile sunt în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 17 decembrie 2007 la Tribunalul Harghita, reclamanții, și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Finanțelor Publice, H, solicitând obligare în solidar a pârâților la plata drepturilor salariale în cuantum, de 1.700 lei, actualizată în funcție de rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2006 și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, s-a relevat că prin Ordinul Ministrului Justiției 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare magistraților din cadrul judecătoriilor, cu o vechime până la 3 ani, în sumă de 1.700 lei, cu ocazia sărbătorilor de iarnă din anul 2005 - 2006. Prin Hotărârea nr. 15/23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări față de celelalte categorii de magistrați conform art. 2 și 27 din nr.OG 137/2000. Totodată, se mai arată că acordarea stimulentelor salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0 - 3 ani nu constituie o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Prin sentința civilă nr.856 din 21 mai 2008 Tribunalului Harghitas -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin H, iar pe fondul cauzei, s-a admis cererea formulată de reclamanți, conform solicitării.
Împotriva sentinței civile menționate, Ministerul Justiției a declarat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea memoriului de recurs s-a relevat că prin ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori, cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii plății sumelor acordate cu titlul de stimulente. După emiterea Ordinului Ministrului Justiției trebuia ca ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor să stabilească valoarea reală individuală a stimulentului, conform criteriilor prevăzute în normele de aplicare a disp. art.25 din Legea nr.146/1997. Deci, în opinia recurentului repartizarea veniturilor pe beneficiar trebuia făcută în baza unor norme interne aprobate de Ministrul Justiției, iar ordonatorii de credite de la nivelul instanțelor să acorde efectiv aceste stimulente, la valorile menționate în anexa ordinului și în funcție de vechimea în muncă a magistraților.
S-a mai invocat de către recurent disp. art. 155 din Codul muncii, potrivit căruia veniturile salariale cuprind salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri, însă stimulentul financiar din discuție nu este un drept financiar conferit de lege, el izvorând din aplicațiunea legii taxelor judiciare de timbru, prin care s-a creat și un fond special pentru stimularea personalului judecătoresc.
Întrucât o parte dintre reclamanți au calitatea de asistenți judiciari, recurentul invocă faptul că Ordinul Ministrului Justiție din discuție nu a vizat și această categorie socio-profesională, întrucât asistenții judiciari nu se încadrează în categoria magistraților și au atribuții distincte de Legile nr. 303 și 304/2004, respectiv de organizare judiciară și privind statutul magistraților.
În termen legal, s-a declarat recurs și de către H în numele Ministerului Finanțelor Publice, solicitându-se modificarea în tot hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți. Recurentul s-a prevalat de disp. art. 304 pct.9 coroborat cu art. 3041din Codul d e procedură civilă, invocând pe fondul pricinii aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie cu cele relevate de către Ministerul Justiției.
În plus, s-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât rolul acestui minister este de a elabora, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, bugetul de stat ce urmează a fi aprobat de către parlament. De asemenea, ministerul nu poate fi obligat la repararea prejudiciului suferit de reclamanți, în contextul în care între părți nu există un raport contractual de muncă.
Hai nvocat de asemenea, lipsa calității procesuale pasive în cauză, întrucât este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, și în mod evident nu este ordonator principal de credite și nu are atribuții în ceea ce privește elaborarea legilor bugetelor de stat.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate, pe considerentele ce succed:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, aceasta în mod legal a fost respinsă de către prima instanță, întrucât ministerul potrivit Legii nr. 500/2002 și nr.HG208/2005 coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv, pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, calitatea procesuală pasivă a ministerului se justifică și prin disp. art. 1 din nr.OG22/2002, potrivită cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Întrucât, H este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și execută în teritoriu atribuțiile acestui minister, este evident că și direcția are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul pricinii, reclamanții au calitatea de judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Harghita, raporturile de muncă ale acestora fiind guvernate de dispozițiile art. 1 și 295 alin.2 din Codul muncii. Pârâții, în calitatea de ordonatori principali și secundari de credite, au obligația legală de a aloca fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale pe seama reclamanților, respectiv atât magistraților cât și asistenților judiciari, care sub aspectul salarizării au același statut ca și judecătorii.
Așa cum s-a relevat anterior, prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 s-au acordat stimulente financiare în cuantum de 1.700 lei doar magistraților care au o vechime în muncă de 0 - 3 ani. Prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a statuat că acordarea stimulentelor menționate numai pentru o anumită categorie de magistrați, constituie o discriminare în sensul art. 2 și art. 27 din nr.OG 137/2000. Atare discriminare este confirmată și prin art. 20 din Constituția României, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, neputându-se face vreo discriminare, prin legi sau alte acte normative, salariații aflați în condiții identice de muncă fiind necesar să fie retribuiți în mod similar.
Prezintă relevanță în cauză și dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În ceea ce privește actualizarea prejudiciului suferit de către reclamanți, prima instanță în mod legal a făcut aplicațiunea art. 1082, 1084 din Codul civil coroborat cu art.161 alin.4 din Codul muncii stabilind că sumele ce revin reclamanților trebuie actualizate în funcție de rata inflației, până la plata efectivă.
Așa fiind, se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, motiv pentru care se vor respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 856/21 mai 2008 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
25.06.2009
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ, în sensul admiterii recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și în numele Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință, modificarea în parte a sentinței atacate și respingerea integrală a acțiunii reclamanților.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Apreciez că, în cauză se impune admiterea recursurilor deduse judecății și în consecință modificarea sentinței atacate în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamanților, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamanții, și, în calitate de judecători și asistenți judiciari, au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente stimulentelor neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, invocând împrejurarea că au fost discriminați față de restul personalului din justiție ( magistrați cu o vechime de până la 3 ani, funcționari publici și personal contractual ).
Cererea acestora a fost admisă cu privire la pretențiile aferente lunii decembrie 2005, reținându-se că reclamanții au fost discriminați în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 - 3 din nr.OG 137/2000, întrucât le-a fost refuzat un adaos salarial sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio - profesională.
Apreciez că soluția este greșită, deoarece reclamanții nu au fost vizați de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005, în schimb, au fost beneficiarii a stimulentelor acordate prin Ordinul nr. 1744/C/2006. În acest context, reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, derivând din apartenența la o anumită categorie socio - profesională.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, în speță trebuie să se facă aplicarea deciziilor Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. ( deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 ).
Or, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a acordat reclamanților beneficiul unei norme legale care nu îi viza, împrejurare ce atrage incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal în contextul în care în speță trebuie să se țină seama de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursurilor deduse judecății și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii integrale a acțiunii formulate de reclamanți, apreciind că față de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.
JUDECĂTOR,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
