Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1409/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1409
Ședința publică din 16 2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă - SRL și recurentul- pârât, împotriva sentinței civile nr.1268/19.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.12.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 16.12.2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1268/19.08.2009 Tribunalul Galația respins acțiunea principală formulată de reclamanta L, în contradictoriu cu pârâtul -, ca nefondată.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul -, ca nefondată.
Instanța de fond a reținu următoarele aspecte în cauză:
Astfel, nu s-a dovedit că pârâtul a realizat în beneficiul B activități de genul celor care îi erau interzise prin clauza de neconcurență de vreme ce prin contractul individual de muncă și fișa postului depuse la dosar pârâtul a dovedit că a fost încadrat la această societate pe un post de funcționar administrativ ( filele 89 -90 și 95 - 97) până la data la care reclamanta a renunțat la clauza de neconcurență.
Transcrierea unei înregistrări video - audio depusă de către reclamanta G la dosar nu este relevantă pentru dovedirea acestui aspect neavând caracterul unei probe administrate nemijlocit în fața instanței ci are caracterul unei probe extrajudiciare și cu atât mai mult cu cât aceasta nu redă integral conținutul convorbirii purtate între persoanele presupus vizate.
Nici vizionarea înregistrării nu este considerată relevantă de către instanță având în vedere faptul că aceasta potrivit susținerilor reprezentanților societății - reclamante nu este integrală din cauza unei presupuse defecțiuni tehnice. Ori tocmai fragmentele lipsă este posibil să fi cuprins aspecte de natură a schimba sensul sau contextul în care ar fi fost realizate afirmațiile incriminatoare pentru pârâtul.
Instanța a mai reținut și că din cuprinsul respectivei înregistrări nu se poate lămuri un aspect esențial cu privire la nerespectarea clauzei de neconcurență și anume aria geografică unde ar fi fost realizate activitățile ce îi erau interzise pârâtului, respectiv dacă au fost realizate pe teritoriul județelor B M și S
Cu privire la lista ce cuprinde societățile concurente cu G depusă de reclamanta la filele 12- 18 instanța a apreciat că nu este identică cu cea prezentată pârâtului la momentul încheierii contractului ci este întocmită ulterior întrucât respectivele societăți menționate începând cu poziția 8 până la sfârșitul listei apar în ordine alfabetică iar primele 7 poziții, în care se află și B la poziția 2 sunt menționate într-o ordine aleatorie. Acest fapt nu poate fi explicat decât printr-o modificare ulterioară a listei, fără a fi adusă la cunoștința pârâtului.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtul privind anularea clauzei de neconcurență instanța a apreciat-o ca fiind nefondată, simplul fapt că în toate contractele încheiate de către reclamantă cu angajații apare o astfel de clauză nefiind de natură a justifica concluzia că este o clauză abuzivă și impusă prin forță de către angajator.
Instanța a apreciat că această clauză inserată în cuprinsul contractului individual de muncă numărul 35319/3.10.2007 respectă prevederile art.21 alin. 2 din Codul muncii întrucât sunt prevăzute expres activitățile interzise pârâtului ( în esență se referă la vânzare materiale de construcție și finisaje, intermediere, marketing, consiliere, ofertare spre vânzare, cumpărare materiale de construcții și finisaje ). NU se poate spune că prin prevederea acestor activități este limitat dreptul la muncă al pârâtului cu atât mai mult cu cât se referă la o zonă geografică limitată la teritoriul județelor B M și S M la care se adăugă o limitare temporară prin prevederea termenului de un an de la data încetării contractului individual de muncă.
Nici stipularea interdicției de a fi desfășurate respectivele activități pentru societăți ce se vor înființa în viitor nu este abuzivă deoarece tocmai astfel s-ar fi putut lipsi foarte ușor de efecte clauza de neconcurență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta- pârâtă - SRL aducând soluției instanței de fond următoarele critici:
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conform art.304 pvt.9 pr.civ.
Examinarea cauzei sub toate aspectele, motivat de faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de apel( art.3041pr.civ.).
Chiar dacă societatea - SRL nu ar fi fost înscrisă pe lista societăților concurente, părțile contractante au stabilit că lista existentă la sediul societății este exemplificativă și nu limitativă a societăților concurente potrivit obiectului de activitate existente în aria geografică descrisă în actul adițional ( M și S-M), motiv pentru care consideră că este greșită concluzia instanței cum că lista ar fi modificată ulterior.
Din studiul obiectului de activitate al recurentei cât și obiectul de activitate al - SRL B depuse la dosarul cauzei rezultă că cele două societăți se află în concurență motiv pentru care consideră că de asemenea este întemeiată sistarea plății indemnizației de neconcurență achitată de către recurentă reclamantului pentru încălcarea flagrantă a clauzei de neconcurență.
Din cuprinsul clauzei de neconcurență se poate constata că nu este necesară întotdeauna înscrierea societății concurente în lista de societăți concurente, dacă prin obiectul de activitate și prin produsele similare vândute de societatea recurentă se creează practici sancționate de către legea concurenței și prin care se încalcă clauza de neconcurentă înscrisă în contractul individual de muncă.
Așa cum s-a demonstrat cu proba video intimatul efectua cu succes operațiune specifice unui agent de vânzări deși potrivit contractului individual de muncă era încadrat ca funcționar administrativ.
Este foarte suspectă graba cu care intimatul ulterior dezactivării clauzei de neconcurență a fost încadrat de către noul angajator - SRL B în funcția de agent de vânzări, funcție pe care acesta o avea și înainte de această modificare dar sub acoperirea funcției de funcționar administrativ.
Privind aria geografică, precizează că instanța de fond a fost în eroare arătând faptul că nu se poate lămuri dacă operațiunea de vânzare a avut loc în aria unde intimatului- pârât avea interzise aceste activități, întrucât potrivit raportului de investigații prima întâlnire a avut loc în data de 2.02.2009, la data de 17.02.2009, la sediul firmei SRL din B M,-, zonă ce a fost supravegheată video și audio, așa cum rezultă și din foto și filmarea video depusă la dosarul cauzei.
Sediul - SRL este în B M,-, așa cum rezultă și din extrasul de la Oficiul Registrului Comerțului care a fost anexat prezentei cereri, iar activitatea interzisă prin clauza de neconcurență cuprinsă în contractul individual de muncă a avut loc în aria geografică interzisă.
Este clar că ofertarea clienților a avut loc în B M, deci ofertarea a avut loc în aria geografică în care intimatul pârât a avut interdicția de a face asemenea activități, motiv pentru care este eronat faptul reținut de către instanța de judecată cum că nu au făcut dovada faptului că ofertarea de clienți a fost făcută în aria geografică unde îi erau interzise intimatului pârât activitățile concurențiale.
Astfel, la data încheierii contractului individual de muncă erau în vigoare disp.art.20, art.21 și urm ale Legii nr.53/2003 ce prevedeau posibilitatea părților de a negocia și cuprinde în contractul individual de muncă clauza de neconcurență, aceasta reprezentând o clauză specifică unor tipuri de activitate prestate de salariat, corespunzător domeniului angajatorului.
Potrivit disp.art.21 din Legea nr.53/2003, nemodificate, clauza de neconcurență îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terț o activitate care se află în concurență cu cea prestată de angajatorul său, sau să nu presteze o activitate în favoarea unui terț care se află în relații de concurență cu angajatorul și îl obligă pe angajator să-i plătească salariatului o indemnizație lunară.
În clauza de neconcurență semnată de pârât este specificat în mod clar care sunt activitățile pe care nu avea voie să le desfășoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și pârâtul-reclamant - pentru următoarele motive:
O primă afirmație greșită a instanței de fond privește modul în care clauza de neconcurență a ajuns să fie inserată în contract.În susținerile sale din cererea reconvențională a arătat că de fapt această clauză nu a fost negociată niciodată între părți fiind o clauză standard, în toate contractele de muncă ale intimatei, clauză care nu se putea efectiv negocia.
În sprijinul acestei susțineri a depus la dosarul cauzei mai multe contracte individuale de muncă, în toate acestea regăsindu-se clauza de neconcurență sub o formă identică.Conform prev.art.287 muncii, sarcina probei revine angajatorului, respectiv reclamantei intimate.Aceasta nu a reușit însă în fața primei instanțe să dovedească efectiv că s-a negociat cu recurentul conținutul clauzei de neconcurență. Obligația de a dovedi existența unei negocieri a clauzei îi revine angajatorului.
Lipsa negocierii clauzei atrage nulitatea ei, nemaireprezentând voința ambelor părți, încălcând principiile consensualismului și bunei credințe.
Sub aspectul activităților interzise- prevedere pe care instanța de fond o consideră conformă prev.art.21 2 muncii- clauza de neconcurență este din nou abuzivă fiind mult prea laxă, nedeterminând în concret activitățile care sunt interzise sub aspectul tezei finale a acestei clauze referitoare la " celor asemănătoare".
Instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la cuantumul indemnizației lunare, nedeterminat concret și nenegociat, nici cu privire la rezervarea de către reclamantă a dreptului de a renunța unilateral la aplicarea clauzei de neconcurență, chestiuni ce atrag nulitatea clauzei de neconcurență și denotă și caracterul ei abuziv.
Cu privire la cuantumul indemnizației lunare de neconcurență el nu a fost nici determinat efectiv și nici negociat de părți, clauza fiind astfel nulă și din această perspectivă.
Rezervarea de către reclamantă a dreptului de a se prevala sau nu de această clauză, de a renunța la aplicarea ei în mod unilateral, ulterior prevalării de ea este din nou nelegală, demonstrând puternicul dezechilibru existent în contract între cele două părți contractante.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate instanța reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta - SRL acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
Conform art.21 clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului sunt prevăzuți expres terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, astfel că nu putem accepta teoria propusă de reclamantă că lista societăților concurente era una deschisă putând fi completată oricând prin voința unilaterală a reclamantei sau că de fapt clauza de neconcurență privește pe toți terții cu activitate similară. Nu se poate întocmi o listă exemplificativă, ci obligatoriu limitativă deoarece cerințe art. 21.muncii ar apărea ca inutilă.
De asemenea, clauza de neconcurență privește prestarea unei activități expres menționate/ descrise în cuprinsul clauzei din contractul individual de muncă, ceea ce este conform și în prezenta cauză.
Observăm că noul loc de muncă al pârâtului este de funcționar administrativ astfel că nu se încadrează peste limitele fixate de clauza de neconcurență. Prin urmare, prin încheierea noului contract individual de muncă în funcția de funcționar administrativ pârâtul s-a conformat și a respectat clauza de neconcurență.
Nu vom analiza înregistrarea depusă la dosar de reclamanta - - întrucât această probă nu e prevăzută de legea civilă ca mijloc de probă. Prin urmare, nu vom analiza conținutul acestei probe un principiu esențial pentru a ține cont de o dovadă fiind acela al legalității probelor, respectiv să fie prevăzută de lege.
Astfel că, dincolo de analiza pe care a făcut-o instanța de fond pe înregistrarea aflată la dosar, instanța apreciind-o ca fiind o probă extrajudiciară, dar neconcludentă, instanța de recurs nu va avea în vedere deloc această probă.
Ca o consecință a acestui aspect rezultă că, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul a încălcat clauza de neconcurență, efectuând activitățile ce îi erau interzise în favoarea unui terț trecut pe lista societății.
Suntem de acord cu argumentele instanței de fond conform cărora clauza de neconcurență nu poate fi nulă pentru că nu a fost negociată ar fi prea evazivă.
Nici aspectul invocat de recurentul pârât că activarea clauzei de neconcurență este lăsată la aprecierea societății reclamante nu duce la nulitatea clauzei de neconcurență.Nu credem că se încalcă principiul consensualismului și nici că dezechilibrul dintre angajator și angajat este reliefat prin modul în care a fost înlocuită clauza de neconcurență invocată în contractul individual de muncă.
Față de toate aceste considerente conf.art.312 pr.civ. urmează a fi respinse ambele recursuri, apreciază ca fiind corectă și legală soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta-pârâtă - SRL și de pârâtul- reclamant, împotriva sentinței civile nr.1268/19.08.2009 a Tribunalului Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./5.012.2010
Dact./4 ex/18.01.2010
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
