Despăgubire contencios administrativ. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIAL
DECIZIA CIVILA NR.142/2008
Ședința publică din 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - - -JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta COMPANIA TRANSPORT împotriva sentinței civile nr.1097/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, lipsind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că pârâtul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul părții adverse. Acesta depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității declarării recursului de către reclamantă.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției având în vedere dovada comunicării hotărârii civile aflată la dosarul instanței de fond la fila 86 din care rezultă că sentința a fost comunicată prin afișare și dovada nu poartă parafa și semnătura Cabinetului de Avocatură, la sediul căruia s-a făcut comunicarea.
Pe fond solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, respingerea excepției de necompetență a instanțelor române în judecarea litigiului.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, precum și concluziile orale expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, Secția civilă, sub dosar nr-, reclamanta Compania " TRANSPORT.", a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 17.000 USD, echivalentul în lei de la data plății, precum și dobânda legală aferentă sumei, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, cu titlu de daune precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că obiectul său de activitate îl constituie transportul de mărfuri cu autotractoare pe teritoriul și că la data de 16.02.2006 a încheiat contract individual de muncă cu pârâtul. La data de 8.08.2006, pârâtul a părăsit din proprie inițiativă societatea angajatoare și a început activitatea la oaa ltă companie de transport, în ciuda contractului de muncă pe care îl avea cu reclamanta.
Reclamanta a mai arătat că această atitudine a pârâtului a fost de natură să cauzeze societății reclamante un dezechilibru economic, determinând angajarea unui lat conducător auto și efectuarea de cheltuieli suplimentare.
În drept, a invocat art.969 cod civil și art.270 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.666/D/4.04.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță, din oficiu, și pe cale de consecință, în temeiul art.158 Cod proc.civ. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
La termenul de judecată din 13.06.2007, pârâtul - a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale instanței judecătorești din România, și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu societatea reclamantă să se constate nulitatea contractului de muncă și a actului anexă la contract, încheiate între părți și obligarea companiei la plata sumei de 3915,42 USD, cu titlu despăgubiri.
Sub aspectul competenței teritoriale, pârâtul a învederat că înscrisul intitulat " Contract de muncă", încheiat de părți la data de 16.02.2006, conține un element de extraneitate deoarece este semnat de către o persoană juridică americană, fără drept de angajare sau plasare a forței de muncă pe teritoriul statului nostru.
Prin urmare, pârâtul a invocat în sprijinul excepției ridicate prevederile art.102 din Legea nr.105/1992.
Pe fond, a susținut că nu datorează reclamantei nici o sumă de bani, cu titlu despăgubiri deoarece a respectat întrutotul clauzele contractuale convenite și că reclamanta este cea care a denunțat unilateral contractul individual de muncă, nu pârâtul.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtul s-a solicitat constatarea nulității contractului individual de muncă și a actului anexă la contract precum și obligarea reclamantei la plata despăgubirilor în sumă de 3915,42
La termenul de judecată din 12.09.2007 (49), Tribunalul Albaa dispus disjungerea cererii reconvenționale, față de prevederile art.135 Cod proc.civ. și judecarea separată a acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1097/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, invocată de către pârâtul și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania " Transport.", împotriva pârâtului.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, că potrivit art.157 din Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor juridice de drept internațional privat competența de soluționare a pricinii nu aparține instanțelor de judecată române deoarece în contractul individual de muncă și în anexa la contract s-au stabilit obligații exprese în ce privește respectarea legislației statului american și că părțile nu se află în nici una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.149 din lege, pentru ca acest litigiu să cadă sub incidența legislației românești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, motivat, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și solicitând casarea ei, respingerea excepției invocată de pârât și admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut sub un prim aspect că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală deoarece a încălcat prevederile art.73 și 101 din Legea nr.105/1992, respectiv, și că prin art.2 la actul anexă la contract, părțile au stabilit de comun acord o competență alternativă a instanței române cu cea americană.
Anterior verificării sentinței recurate prin prisma acestor critici, se constată că recursul a fost declarat peste termenul de 10 zile prevăzut de Legea nr.168/1999, coroborat cu art.301 Cod proc.civ.
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că sentința a fost comunicată cu reclamanta la data de 14 ianuarie 2008, conform dovezii de comunicare de la fila 86 - dosar fond, iar calea de atac, respectiv cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Alba, la data de 29 ianuarie 2008, deci cu încălcarea termenului de 10 zile prevăzut de textul de lege de mai sus, care s-a împlinit la 25 ianuarie 2008.
În raport de cele ce preced, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta Compania " Transport ",
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
8 continuarea minutei deciziei civile nr.142/3.03.2008)
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta Compania " Transport " împotriva sentinței civile nr.1097/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2 ex.
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Monica Maria Mureșan, Ana Doriani
