Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1468/
Ședința publică din 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1126 din 6 iulie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 24 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate n încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 26 2009.
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1126/M/2009 a Tribunalului Brașov a respins acțiunea in pretenții formulata si precizata de reclamantul in contradictoriu cu parata SC SRL Sacele ca nefondata. A fost obligat reclamantul la plata către parata a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul societății parate din data de 02.08.2004 in funcția de inspector protecție civila. La data de 13.06.2007 a început perioada de preaviz de 20 zile lucrătoare, de decizia societății de concediere a reclamantului in temeiul art.65 muncii, începând cu data de 11.07.2007.
Astfel cum rezulta din actele medicale depuse la dosar, începând cu data de 22.06.2007 reclamantul a fost internat de mai multe ori in secția psihiatrie, fiind internat pentru tulburare depresiva recurenta, episod psihotic. Astfel, biletul de ieșire din spital eliberat la 27.07.2007, atesta prima internare la psihiatrie in perioada 22.06.2007-27.07.2007.
De asemenea,in perioada 18.06.2007-11.12.2007, reclamantul s-a aflat continuu in concediu medical, concediul fiind acordat pentru tulburări nevrotice legate de stres si somatice si alte tulburări mentale si de comportament, cu excepția unei singure perioade de 9 zile. Începând cu 12.12.2007 acesta s-a pensionat din cauza invalidității de grad III, menționându-se in decizia emisa nr.-/04.03.2008 ca invaliditatea s-a ivit la data de 19.11.2007, boala fiind una obișnuita.
de pensionarea intervenita, decizia de concediere practic nu a mai putut fi pusa in aplicare, având in vedere ca raporturile de munca au încetat in baza pensionarii, in temeiul art.56 lit.d muncii, si nu art.65 muncii.
In consecința, fiind lipsita de efecte, nu prezenta nici un interes pentru reclamant sa o conteste in instanța la acel moment in termenul legal.
In prezenta cauza se susține ca prin măsura concedierii, ce nu este reala întrucât nu a avut loc nicio reorganizare a societății, i s-au produs grave prejudicii, practic îmbolnăvindu-se de tulburarea depresiva recurenta, episod mediu sever cu simptome psihotice.
Analizând comparativ organigramele societarii, înainte si după luarea măsurii concedierii, se constata ca in postul din cadrul departamentului paza si protecție, ocupat de reclamant, nu a mai fost angajata o alta persoana, acesta dispărând practic din organigrama. Astfel, deși înainte de concediere, șefi ai formației de paza erau si, după concediere doar primului i-a revenit aceasta funcție.
Reorganizarea activității societății si desființarea unuia dintre posturile de conducere din cadrul departamentului de protecție si paza a fost astfel reala si efectiva. In consecința, nu se poate retine maniera nelegala, abuziva din partea societății, si care ar fi cauzat apariția bolii reclamantului.
Condițiile economice impun uneori luarea unor astfel de masuri de către societățile angajatoare, si care sunt percepute si depășite diferit de către angajații efectiv afectați. Considerentele practice care impun luarea măsurii nu pot atrage insa răspunderea societății pentru apariția unei astfel de afecțiuni la un angajat, temperamentul unei persoane si fondul sau psihologic, specifice fiecăruia dintre noi, putând determina apariția unor consecințe dintre cele mai variate.
De asemenea, in privința reclamantului s-a făcut si o evaluare psihologica, in anul 2006, si care a vizat întregul personal din cadrul departamentului de paza din cadrul societarii, si care a relevat faptul ca acesta este, in general, din punct de vedere al personalității, o persoana echilibrata. In situații alarmante, primejdioase, acesta devine insa agitat, mai puțin conciliant, prezintă o slaba stăpânire de sine si creează o stare conflictuala. De asemenea, nemulțumirea generala, starea de deprimare se regăsesc in personalitatea sa, si vin mai ales din insatisfacțiile profesionale. In privința relațiilor cu colegii, s-a arătat ca acestea sunt ușor conflictuale, considerat fiind de aceștia ca si conflictogen si orgolios.
Martorul audiat in cauza a declarat de asemenea ca in cadrul serviciului de paza era o stare continua de stres, determinata si de reclamant, care la rândul sau, era foarte stresat.
de considerentele expuse, având in vedere caracterul obiectiv si real al măsurii concedierii dispuse de către societate, precum si fondul psihologic depresiv, ușor iritabil al reclamantului, instanța a reținut ca nu se poate angaja culpa societății pentru apariția bolii acestuia. Nu este întrunita astfel condiția faptei ilicite a paratei si care ar fi putut atrage răspunderea sa in baza art.270 muncii.
De asemenea, prin petitele acțiunii, astfel cum au fost precizate, reclamantul a solicitat obligarea societății la plata diferenței intre salariul pe care l-ar fi încasat de la aceasta si suma primita efectiv cu titlul de pensie. Având in vedere insa măsura concedierii, dispusa in mod real, pentru motive care nu țin de persoana angajatului, daca nu ar fi intervenit pensionarea pentru caz de boala, ar fi operat încetarea contractului de munca prin concedierea dispusa de angajator, astfel ca reclamantul nu ar mai fi încasat un salariu din partea societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând că modalitatea în care s-a produs concedierea i+a adus grave prejudicii morale și de sănătate, prima instanță neanalizând probele de la dosar, care conduc la această concluzie.
Intimata a depus întâmpinare prin care a combătut recursul.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Conform art. 998 cod civil "orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara". Textul dă loc răspunderii delictuale sub ambele componente ale daunelor materiale și morale.
Acordarea daunelor morale este condiționată de existența unei fapte ilicite săvârșită cu vinovăție și care este de natură a cauza un prejudiciu și își poate avea sorgintea chiar pornind de la un act juridic producător de daune.
În speță, s-a dispus inițial concedierea reclamantului pe motiv de reorganizare a societății, care în sine nu are nimic ilicit cât timp desființarea locului de muncă este efectivă și se fundamentează pe o cauză reală și serioasă (art. 65 alin. 2 din Codul Muncii ).
În speță, înscrisurile depuse la dosar dovedesc că reorganizarea nu a fost efectivă, locul ocupat de reclamant fiind preluat de o altă persoană, în acest sens făcând-o fișele postului depuse la dosar.
Caracterul nelegal al reorganizării a produs serioase consecințe asupra sănătății reclamantului, deși din înscrisurile depuse și în recurs rezultă că era pentru postul ocupat și își desfășura activitatea cu seriozitate, aspect recunoscut chiar de pârâtă care l-a recomandat pe reclamant în acest sens.
Fără îndoială, angajatorul dispunea de prerogativa exclusivă asupra conducerii și organizării societății, dar nu poate lua măsuri arbitrare de natură să creeze sentimentul de inutuliatate al salariatului, or în cauză tocmai concedierea nelegală a determinat atât acest sentiment cât și îmbolnăvirea gravă, psihică a reclamantului, de unde rezultă relația cauză - efect transpusă juridic în fapta ilicită - prejudiciu și care se impune a fi recuperat.
La aprecierea cuantumului daunelor morale curtea ține cont de impactul ilicitului asupra stării de suferință în care se află reclamantul reținând că suma de 50.000 lei este îndestulătoare.
Daunele reprezentând plata diferenței dintre veniturile ce le obținea și cele din pensie vor fi respinse, nefiind cazul unui control judiciar al actului de concediere care ar fi putut permite stabilirea cuantumului de recuperat.
Pe această linie, lipsa raporturilor de muncă determină înlăturarea apărării pârâtei cu privire la incidența art. 269 - 270 din Codul Muncii ori a Deciziei nr. 40/2007 dată de instanța supremă în recursul în interesul legii, raporturile fiind transpuse în interesul legii, raporturile fiind transpuse în sfera răspunderii delictuale cum s-a arătat.
Față de considerentele expuse, în limitele arătate, curtea va admite recursul iar potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va modifica sentința în sensul admiterii parțiale a acțiunii pentru daunele morale, în cuantumul arătat.
C o consecință va înlătura din dispozitiv obligația reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată, menținând dispoziția de respingere a acțiunii pentru pretențiile neacordate prin prezenta decizie.
Întrucât pârâta se află în culpă procesuală prin admiterea recursului, precum și a acțiunii, fie și în parte, în baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1126/M din 06.07.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte, astfel cum a fost precizată acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC" " SRL și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 50.000 lei (cinci zeci mii lei) daune morale.
Respinge restul pretențiilor din acțiune.
Înlătură din dispozitivul sentinței obligația reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge restul pretențiilor din recurs.
Obligă pârâta intimată să plătească reclamantului recurent suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/ 16.12.2009
Dact. /17.12.2009
Jud. fond: -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Dorina Rizea, Roxana Maria
