Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1524/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1524/
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
Completul compus din:
Președinte
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta prin Zona M, cu sediul în Târgu M,-, împotriva sentinței civile nr. 951 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2072/2006.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâții intimați și lipsă av., lipsă fiind reclamanta recurentă prin Zona
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamanților intimați declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 951/15 mai 2008, Tribunalul Mureșa respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta B - Sucursala M în contradictoriu cu pârâții și.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, în esență, că din cele două expertize tehnice efectuate în cauză, atât la solicitarea pârâților, cât și a reclamantei, reiese că lipsurile reclamate de - 480 kg de benzină Premium, 1291 kg la benzină fără plumb și 1733 kg la motorina euro diesel sunt reale și provin din calcularea greșită de către comisia de inventariere a consumurilor tehnologice, adică a pierderilor înregistrate la transportul, manipularea, depozitarea și recepția produselor petroliere, datorită evaporării, aderării la pereții vaselor, variației volumului și respectiv densității în funcție de temperatură, precum și nedeterminării diferențelor de sub 0,2 % înregistrate la recepțiile de produse petroliere.
Prin urmare, s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 270 din Codul muncii, pentru a antrena răspunderea materială a pârâților, în calitate de angajați ai societății reclamante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei integrală, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata sumei de 27.953,44 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și a dobânzii legale calculate până la achitarea integrală a datoriei.
În cuprinsul memoriului de recurs, reclamanta a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, susținând că prima instanță și-a întemeiat în mod greșit soluția pe concluziile celor două expertize tehnice efectuate în cauză, întrucât acestea au ignorat lucrarea P nr. 10466/17 august 2004, aprobată prin adresa / Ministerul Finanțelor nr. -/25.11.2004, lucrare întocmită în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 615/18.10.2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea soluției criticate.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Răspunderea materială a salariatului pentru pagubele materiale produse angajatorului este reglementată de prevederile art. 270 alin. 1 din Codul muncii, text care impune, ca și condiție pentru angajarea acestei răspunderi, ca paguba reclamată să fie cauzată de salariați din vina și în legătură cu munca lor.
În speță, societatea recurentă a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 27.953,44 lei, reprezentând contravaloarea produselor petroliere depistate lipsă la inventarul efectuat în data de 21.05.2005 la Depozitul Reghin.
Pentru verificarea susținerilor acesteia, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, iar prin lucrarea întocmită, ing. a concluzionat că în perioada 01.01.2005 - 20.05.2005, nu s-au înregistrat minusuri în gestiunea pârâților, infirmând astfel, rezultatele inventarului efectuat de către reclamantă. ( fila 196 fond ). Ulterior, primind obiecțiunile formulate de aceasta,tribunalul a admis efectuarea unei contraexpertize, însă concluzia a fost aceeași. ( fila 506 fond ).
Pentru a conchide în acest fel, ambii experți au verificat stocul fizic la data de 01.01.2005 și 20.05.2005, cantitatea intrată și cea ieșită, stocul scriptic la data de 20.01.2005, calculând, totodată, și diferențele în minus, însă, în urma aplicării consumurilor tehnologice de manipulare și depozitare, au stabilit că lipsa constatată la inventar de către reclamantă este mai mică decât consumul tehnologic maxim admisibil, astfel că pârâților nu le poate fi imputată vreo lipsă în gestiune.
Recurenta contestă, în esență, modalitatea de calcul și aplicare a consumurilor tehnologice, respectiv a pierderilor cauzate de transportul, manipularea, depozitarea și recepția produselor petroliere, susținând că această operațiune ar fi trebuit să aibă la bază lucrarea P nr.10466/17 august 2004, iar nu expertizele tehnice efectuate în cauză.
Răspunzând obiecțiunilor formulate sub acest aspect de către reclamantă, experții tehnici și-au argumentat în mod temeinic concluziile, arătând că lucrarea invocată nu este fundamentată pe un studiu efectuat în depozitele, pe baza normelor Institutului American de Petrol, ci se bazează pe observații primite de P din partea unor sucursale. De asemenea s-a arătat că lucrarea este inaplicabilă deoarece depozitul Reghin nu a fost modernizat prin introducerea membranelor plutitoare la rezervoare și nici nu a fost prevăzut cu brațe de încărcare pentru reducerea pierderilor prin evaporare. Or, în lucrarea nr. 10466/17 august 2004, invocată de reclamantă, prin care coeficienți de consumuri tehnologice au fost reduși în medie cu 18 - 28% pentru operațiunile de depozitare și manipulare a benzinei și cu 20 - 37% pentru motorină, reducerea acestor coeficienți de consumuri tehnologice a fost motivată ( fila 606 fond ) tocmai prin modernizarea depozitelor prin introducerea membranelor plutitoare în rezervoare cu fix, dotarea rampelor cu brațe flexibile pentru încărcare produse, dotări ce nu există la depozitul din Reghin unde lucrau pârâții.
Cum reclamanta nu a combătut, prin administrarea unei probe științifice similare, concluziile expertizelor tehnice efectuate în cauză, Curtea va reține că hotărârea primei instanțe răspunde exigențelor de legalitate pretinse de dispozițiile art. 270 alin.1 din Codul muncii, astfel că, în virtutea prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat, corelativ cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată. ( onorariu avocațial ).
PENTRU ACESTE MOTIOVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu sediul în Târgu M,-, împotriva sentinței civile nr. 951 din 15 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 2072/2006 al Tribunalului Mureș.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 5 noiembrie 2008, în ședință publică.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Pt.
fiind în concediu medical,
semnează
Președintele instanței
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exp./06.01.2009
Jud.fond.;
Asist.jud. ; -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
