Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1535/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.1535
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 9 decembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Romașcanu Sorina
- - JUDECĂTOR 3: Gioacăș
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.680/D din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta-reclamantă asistată de avocat G, iar pentru intimatele-pârâte consilier juridic.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect despăgubiri, este la al treilea termen de judecată și că procedura este completă.
Apărătorul recurentei-reclamante depune împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat. Față de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Reprezentantul intimatelor-pârâte motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-reclamantă arată că Tribunalul a pronunțat o sentință prin care s-a respins cererea formulată de reclamantă, iar pe fond s-a respins și excepția invocată. Reclamanta se consideră nedreptățită pentru faptul că nu a primit pensie de urmaș soțul lucrând în cadrul armatei fiind ofițer mai mult de 40 de ani. Din anul 2000 depus toate diligențele în acest sens, dar pârâta nu a dat curs cererii sale decât în anul 2008. Astfel pensia de urmaș i s-a stabilit foarte târziu acumulând în timp o pierdere foarte însemnată în acest sens. Pensia de urmaș, după ce a intervenit prescripția i s-ar cuveni începând cu data de 2.09.2005 și trebuie acordată de la această dată, cu atât mai mult cu cât acest drept a fost recunoscut prin emiterea deciziei de urmaș în anul 2008. Analizând actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta s-a preocupat de obținerea pensiei de urmaș dar aceasta nu i-a fost acordată din motive încă nejustificate până în prezent. În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate, pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata pensiei de urmaș începând cu data de 2.09.2005.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatele-pârâte, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu precizarea că în conformitate cu dispozițiile art.52 alin.2 cerere se depun în termen de 90 de zile de la data când a provenit decesul, pensia acordându-se începând cu luna următoare. Reclamanta nu a formulat nicio cerere în acest sens, instanța de fond reținând concret că în cauză nu s-a depus acte doveditoare în acest sens, fapt pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 680/D din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 6.01.2000-2.09.2005 și s-a respins cererea reclamantei pentru acea perioadă ca prescrisă, și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele PN. B, Centrul Militar Județean B și Direcția Financiar-Contabilă a Serviciului Pensii Militare și Drepturi Sociale B ca nefondată pentru perioada 2.09.2005-1.02.2008.
În motivarea acestei soluții instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Bacău, și ulterior precizată reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă Ministerul Apărării Naționale, Centrul Militar Județean B și Direcția Financiar- Contabilă a Serviciului Pensii Militare și Drepturi Sociale pentru ca aceștia să fie obligați să-i achite drepturile bănești reprezentând pensie de urmaș pentru perioada 06.01.2000 - 01.02.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soțul său a avuta calitatea de colonel (rezervă), acesta decedând la data de 06.01.2000. Deși a solicitat în mai multe rânduri pensie de urmaș, începând cu anul 2001, reprezentanții Centrului Militar Județean B, i-au adus la cunoștință că nu îndeplinește condițiile legale necesare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar ( filele 12,13, și 55,56) Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția inadmisibilității acțiunii( motivat de faptul că reclamanta nu se poate adresa direct instanței de judecată, ci trebuia să formuleze contestație la Comisia de contestații pensii conform ar.54 din Legea nr.104/2001) și excepția prescripției dreptului la acțiune. Pe fondul cauzei, acest pârât solicitat respingerea acțiunii având în vedere că reclamanta a depus cererea însoțită de actele necesare abia la data de 28.01.2008, drepturile de pensie stabilindu-se începând cu data de 01.02.2008.
La dosar s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Excepția inadmisibilității introducerii acțiunii invocată de către pârâta Ministerul Apărării Naționale este neîntemeiată având în vedere că dispozițiile art.21, alin.4 din Constituția României prevăd că jurisdicțiile speciale administrative ( cum este procedura prevăzută de art.54 din Legea nr.164/2001) au caracter facultativ.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru perioada 06.01.2000-02.09.2005, având în vedere dispozițiile art.3, alin.1 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, precum și faptul că data introducerii acțiunii este 02.09.2008.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Soțul reclamantei, a avut calitatea de colonel, desfășurându-și activitatea până la data decesului ( 06.01.2000) în UM.0196
Reclamanta având calitatea de soție supraviețuitoare, art.40, alin.2 din Legea nr.146/2001 îi recunoaște dreptul de a primi pensie de urmaș.
Pentru a primi efectiv pensie de urmaș, reclamantei îi revine sarcina de depune o cerere la Centrul Militar Județean B, însoțită de acte justificative.
Conform art.52, alin.1 lit. b din Legea nr.146/2001, drepturile la pensie se stabilesc și se plătesc din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, împreună cu actele necesare, la organul de pensii.
Afirmația reclamantei conform căreia a solicitat pensia de urmaș încă din cursul anului 2001 nu a fost dovedită, din înscrisurile depuse la dosar rezultând faptul că reclamanta a depus cererea însoțită de documentele necesare abia la data de 28.01.2008.
Față de aceste aspecte, tribunalul constatat că pretențiile aferente perioadei 02.09.2005 - 01.02.2008 sunt nefondate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de către reclamantă, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticând hotărârea primei instanțe, recurenta a invocat ca motiv de modificare încadrabil în cazul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că în mod greșit s-a reținut că nu a dovedit demersurile sale pentru obținerea pensiei de urmaș după decesul soțului, din moment ce:
- a efectuat operațiuni de obținere a datelor necesare acestui scop începând cu 6.01.2000 și apoi în mod repetat la. B, întâmpinând greutăți în obținerea lor datorită păstrării acestora numai în Arhivele de la Pitești;
- a depus în 2007, fără număr de înregistrare, la. actele găsite în biroul soțului său, iar la 17.12.2007 a depus o cerere tip prin care a solicitat veniturile soțului din perioada ian.1999-ian.2000 pentru completarea dosarului de pensie.
Intimații au fost legal citați; la 10.11.2009, prin consilier juridic, au formulat întâmpinare ( filele 10-11 ) - comunicată și recurentei la 11.11.2009 -, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, justificat de faptul că:
- nu s-au formulat critici concrete privind nelegalitatea sentinței recurate, ci s-au reluat motivele din acțiune;
- prescripția extinctivă a fost legal aplicată în condițiile art. 3 alin.1 din Decretul 167/1958 coroborat cu art. 7 alin.2 din Legea 164/2001;
- nu s-a dovedit depunerea cererii de pensie de urmaș la o altă dată decât cea de la care s-au calculat deja drepturile reclamantei prin Decizia -/2008.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.300, 3041, 312 Cod procedură civilă constată că acesta este nefondat justificat de considerentele ce se vor dezvolta.
Recurenta reclamantă este în eroare cu privire la efectele pe care le produce vocația legală generală la pensia de urmaș după soț și vocația concretă reflectată constând de data de la care i se cuvin efectiv drepturile cu titlul de pensie de urmaș; astfel, nimeni nu i-a contestat dreptul de soție supraviețuitoare, beneficiară a pensiei de urmaș prevăzută de secțiunea a 3-a a Legii 164/2001; însă pentru a beneficia concret de respectivul drept, recurenta avea de parcurs etapele procedurale prevăzute de lege, etape ce se declanșau conform art. 49 din același act normativla cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau curatorului acesteia, adresată, după caz, astfel:
La Ministerul Apărării Naționale:
a) unității militare din care a făcut parte militarul, dacă acesta îndeplinește condițiile de pensionare la trecerea în rezervă sau direct în retragere;
b) centrului militar județean, în cazul celor care îndeplinesc condițiile de pensionare după data ieșirii din rândul cadrelor militare în activitate.
Ori, în cauză, reclamanta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că după intrarea în vigoare a Legii 164/2001 ( dată după care a susținut că a făcut demersuri pentru obținerea pensiei și nu imediat după decesul soțului )a înregistrat la. B vreo cerere în acest sens, până în ianuarie 2008; nu are relevanță sub acest aspect eventualele demersuri anterioare făcute de recurentă pentru a intra în posesia actelor necesare întocmirii dosarului de pensie ( care de altfel nu au fost contestate ), ci data de la care cererea împreună cu actele necesare a fost depusă la organul de pensii abilitat de lege ( a se vedea în acest sens și dispozițiile art.-52 din Legea 164/2001 conform cărora repturile de pensie se stabilesc și se plătesc astfel:
b)din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu actele necesare, a fost depusă la organul de pensii peste termenul prevăzut la lit. a).
Prin urmare, pentru considerentele expuse, constatând că susținerile recurentei nu se confirmă ca fiind întemeiate, și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul său va fi respins ca nefondat.
Drept consecință, nu va fi primită nici cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în recurs constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.680/D din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - -
-
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-/ 10.12
Tehn.- /6 ex./16.12.2009.
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Romașcanu Sorina, Gioacăș
