Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6284/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1539/
Ședința publică de la 11 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SRL Cîmpotriva sentinței civile nr.1032 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (976/C/2008), în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"despăgubiri".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurenta-""SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 09.03.2009, relațiile solicitate de instanță din partea Patronatului Național Român - Filiala Județeană
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului cu CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP C la data de 07.03.2008.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1032 din data de 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr- (976/C/2008), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta -""SRL C, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Din economia textelor art. 193-195 din Codul muncii, rezultă că, în vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului pentru cheltuielile efectuate de angajator cu pregătirea sa profesională, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: participarea la cursul de calificare să presupună scoaterea din activitate pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului de lucru; cursul sau stagiul de formare profesională să fie mai mare de 60 de zile; să existe act adițional la contractul individual de muncă prin care salariatul să se oblige să lucreze în unitate o perioadă de minim 3 ani, în caz contrar obligându-se să suporte cheltuielile de școlarizare.
Or, a mai reținut Tribunalul, din probele administrate a rezultat că, în cauză, cursul de calificare la "" a durat 2 zile fără scoatere din activitate, cursul de calificare la "" a durat 8 ore, iar cursul la Patronatul Național Român a durat 720 de ore, însă s-a desfășurat în timpul liber al pârâtului, fără scoatere din activitate.
Așa fiind, instanța de fond a stabilit că primul curs nu îndeplinește condiția de durată prevăzută de art. 195 alin. 1 din Codul muncii (60 de zile) și nici una dintre condițiile prevăzute de art. 194 alin. 1 lit. b) sau alin. 3 din același Cod, ca, de altfel, nici cursul de calificare la ""
În ce privește cursul organizat de Patronatul Național Român, chiar dacă a durat 720 de ore, s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 194 alin. 1 lit. b) sau alin. 3 din Codul muncii.
În plus, a mai reținut Tribunalul, conform art. 115 alin. 1-3 din Codul muncii, salariatul trebuie să restituie numai cheltuielile de școlarizare, iar nu și salariile primite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a arătat, în esență, următoarele:
În ce privește cursul organizat de Patronatul Național Român, societatea a achitat taxa de școlarizare de 750 lei pentru fiecare dintre cei 15 salariați care au urmat cursul, pârâtului fiindu-i achitate și drepturile salariale (în cuantum de 2442 lei) aferente perioadei 25.01.2007-10.06.2007 cât a durat programul de formare profesională.
La data de 16.06.2007, pârâtul a promovat examenul de absolvire a cursului de constructor montator de structuri metalice, conform certificatului de calificare profesională seria D nr. - din 28.06.2007.
La data de 12.01.2007, între părți s-a încheiat convenția prin care pârâtul se obliga să lucreze în cadrul societății o perioadă de 3 ani de la data absolvirii cursului și să suporte toate taxele de școlarizare aferente programului de formare profesională, drepturile salariale și cheltuielile de delegare, conform prevederilor legale în vigoare în cazul în care, după absolvirea programului de formare profesională, raporturile de muncă vor înceta din motive imputabile salariatului. Or, prin decizia nr. 19/1.11.2007, pârâtului i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, pentru absențe nemotivate în perioada 1.10.2007-31.10.2007.
Prin urmare, a susținut recurenta, prima instanță a apreciat în mod greșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 193 și următoarele din Codul muncii, întrucât cursul organizat de Patronatul Național Român - Filiala Cad urat 720 de ore, în perioada 25.01.2007-10.06.2007, iar între adresa emisă de Patronat și certificatul de calificare profesională eliberat de acesta există vădite neconcordanțe, în sensul că, având în vedere perioada în care s-a desfășurat cursul, nu era cu putință ca pârâtul să efectueze cele 720 de ore în timpul liber.
Prima instanță, a mai susținut recurenta, a interpretat în mod eronat probele administrate și nu a avut în vedere faptul că pârâtul a fost scos din activitate pe o perioadă mai mare de 25% din timpul efectiv de muncă.
Cu privire la argumentul potrivit căruia, salariatul trebuie să restituie numai cheltuielile de școlarizare, iar nu și salariile primite, recurenta a arătat că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 3 din "convenția- angajament" încheiată între părți, prin care pârâtul se obliga să restituie cheltuielile efectuate cu taxele de înscriere și școlarizare, drepturile salariale primite și drepturile de delegare, la care se calculează dobânda BNR.
În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 3549 lei, reprezentând drepturi salariale și cheltuieli de școlarizare.
Intimat nu a formulat întâmpinare.
În cadrul probei cu înscrisuri, a fost depusă la dosarul cauzei adresa nr. 32/2.03.2009 emisă de Patronatul Național Român, Filiala Județeană
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat și urmează să-l admită ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pârâtul a fost salariatul societății recurente, conform contractului individual de muncă nr. 27/10.06.2006, în funcția de muncitor necalificat. (fila 5 a dosarului de fond)
Raporturile de muncă au încetat din motive imputabile salariatului, prin decizia nr. 19/1.11.2007, prin care pârâtului i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, pentru absențe nemotivate în perioada 1.10.2007-31.10.2007. (fila 8 a dosarului de fond)
Potrivit art. 3 din convenția nr. 29/12.01.2007 (fila 9 a dosarului de fond), pârâtul s-a obligat ca, în cazul în care, după absolvirea programului de formare profesională/specializare/perfecționare, raporturile de muncă vor înceta din motive imputabile, să restituie cheltuielile efectuate cu taxele de înscriere și școlarizare, drepturile salariale primite pe perioada programului, precum și drepturile de delegare, la care se adaugă dobânda BNR.
La data de 16.06.2007, pârâtul a promovat examenul de absolvire a cursului de constructor montator de structuri metalice, conform certificatului de calificare profesională seria D nr. - din 28.06.2007. (fila 14 a dosarului de fond)
Astfel cum rezultă din contractul de prestări servicii cursuri de calificare încheiat între recurentă și Patronatul Național Român, Filiala Județeană C, pentru prestarea serviciilor, părțile au convenit ca societatea recurentă să achite un tarif de 750 lei/cursant. (fila 17 dosarului de fond)
Potrivit mențiunilor înscrise în adeverința nr. 32/2.03.2009 emisă de Patronatul Național Român, Filiala Județeană C, pârâtul a efectuat cursul de constructor montator de structuri metalice în perioada 25.01.2007-10.06.2007, în intervalul orar 14-16, zilnic, de luni până vineri. (fila 9 din dosarul instanței de recurs)
Curtea reține că intimatul pârât a fost scos parțial din activitate 2 ore pe zi (25% din durata zilnică a timpului normal de lucru de 8 ore, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă).
În conformitate cu prevederile art. 194 alin. 1 din Codul muncii, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este inițiată de angajator - cum este situația în speță -, toate cheltuielile astfel ocazionate sunt suportate de către acesta.
C de al doilea alineat al textului legal evocat dispune în sensul că, în cazul în care, în condițiile prevăzute la alin. 1, participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune scoaterea parțială din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel: a) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depășește 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului și funcției deținute, cu toate indemnizațiile, sporurile și adaosurile la acesta.
Cum, din ansamblul materialului probator administrat, se reține că salariatul a prestat munca pentru angajator pe durata cursului, fiind scos din activitate numai 2 ore pe zi, iar salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, Curtea reține că intimatul pârât este îndreptățit să primească salariul pentru munca prestată, nefiind îngăduit a renunța la acest drept prin convenție.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că salariatul nu trebuie să restituie și salariile primite, ci numai cheltuielile de școlarizare.
Întrucât, prin convenția încheiată la data de 12.01.2007, pârâtul și-a asumat obligația de a restitui cheltuielile de școlarizare în cazul în care raporturile de muncă încetează din motive imputabile salariatului înainte de împlinirea unui termen de 3 ani calculat de la data absolvirii cursului de pregătire profesională, Curtea apreciază că este întemeiată cererea recurentei reclamante în sensul obligării fostului salariat la plata sumei reprezentând tariful cursului organizat de Patronatul Național Român, Filiala Județeană C, în raport și de dispozițiile art. 270 alin.(1) din Codul muncii.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata sumei de 750 lei cu titlu de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta -""SRL C împotriva sentinței civile nr.1032 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (976/C/2008), în contradictoriu cu intimatul.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte cererea.
Obligă pârâtul la 750 lei despăgubiri către reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Judecător
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./16.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
