Despăgubire contencios administrativ. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 157/
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Tribunalul Brașov, Curtea De Apel Brașov, Statul Român Prin Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice Prin DGFP B împotriva sentinței civile nr. 1304/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Tribunalul Brașov, Curtea De Apel Brașov, Statul Român Prin Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice Prin DGFP B,a intimatei reclamante, precum și a intimaților pârâți Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. - a Tribunalului Brașov, a fost respinsă excepția lipsei lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de acesta prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul ales în B,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției să plătească reclamantei prima de concediu egală cu indemnizația lunară brută din luna anterioară plecării în concediu pe anul 2006, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației la data efectuării plății.
A fost obligat pe paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor salariale, reactualizate, menționate anterior
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate, desfășurând activitate în cadrul Tribunalului Brașov, aspect ce rezultă din mențiunile din carnetele de muncă - filele 8-9.
Prin prezenta acțiune se solicită obligarea pârâților la plata primei de vacanță pentru anul 2006, drepturi ce au fost prevăzute inițial de dispozițiile art.41 alin 1 din Legea 50/1996.
Pornind de la temeiul juridic al acțiunii, astfel cum a fost indicat în acțiune, respectiv dispozițiile OG 137/2000, Tribunalul urmează să analizeze dacă în cauza de față reclamanta este într-o situație discriminatorie față de persoanele care ocupă aceiași funcție ca și aceasta și cărora le-au fost recunoscute aceste drepturi prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Legislația internă nu prevede dispoziții discriminatorii în ceea ce-i privește pe cetățenii României.
Astfel articolul 16 alin.1 și 2 din Constituția României prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Analizând reglementările internaționale referitoare la drepturile omului, instanța constată că potrivit art. 2, pct. 1 din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricărei discriminări, iar potrivit art. 29, pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democrată.
Articolul 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențele, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii.
În speță, însă trebuie analizat dacă prin faptul că instanțele judecătorești din țară au acordat aceste drepturi unor persoane ocupând aceiași funcție ca și reclamanta instituie un tratament discriminator față de reclamantă care nu este beneficiara drepturilor respective.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
În speță neacordarea primei de vacanță aferente anului 2006 reclamantei instituie un tratament inegal în raport de personalul auxiliar de la alte instanțe din tară care au obținut în justiție recunoașterea acestor drepturi.( sentința nr.715/M/26.06.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - fila 10).
Prin urmare, existând o hotărâre judecătorească irevocabilă ce vizează o parte din personalul auxiliar al Tribunalului Brașov, neacordarea drepturilor salariale solicitate de reclamantă din prezenta cauză ar crea o situație de discriminare directă, un tratament diferențiat prin exceptarea de la aplicarea art.411din Legea nr.50/1996, introdus prin OG nr.83/2000, având ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică, și în materie de angajare și profesie, potrivit art.6 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, văzând dispozițiile legale sus-menționate, și constatând că reclamanta au fost prejudiciată cu drepturile bănești neîncasate, constând în prima de vacanță aferentă anului 2006, instanța urmează a admite acțiunea astfel cum a fost precizată și pe cale de consecință va dispune obligarea pârâților Tribunalul Brașov, Curtea de apel Brașov și Ministerul Justiției, la calcularea și plata acestor drepturi.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța constată că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 civ, urmând să dispună în consecință.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs în ceea ce privește recursurile declarate de recurentele Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, sentința este criticată pentru modul de soluționare a fondului cauzei, și se arată că plata primelor de vacanță a fost suspendată succesiv prin legile bugetare, din rațiuni de politică economică, financiară și bugetară, și prin urmare dreptul la sumele solicitate de reclamanți prin acțiune, nu este scadent.(legea 379/2005 privind plățile pentru anul 2006)
În recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, sentința mai este criticată și pentru faptul că nu a fost soluționată corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestui recurent, pentru că Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite, iar în ceea ce privește fondul cauzei, nu s-a ținut cont de suspendările succesive care s-au dispus de guvern.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prin legea bugetară pe anul 2007 nu au mai fost reluate dispozițiile privind suspendarea plății primelor de vacanță, motiv pentru care data de 1.01.2007, coincide cu data nașterii dreptului material la acțiune.
Întrucât dreptul acestei categorii de personal, la prime de vacanță nu a fost abrogat printr-o prevedere legală expresă, nu se poate înlătura existența lui, anterioară și pentru că nu mai există nici o cauză de suspendare legală, în mod corect prima instanță, a admis acțiunea promovată de reclamantă.
Prin încheierea ședinței publice din 21.05.2007 pronunțată de ÎCCJ, în îndreptarea de eroare materială, s-a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate", astfel că dispoziția de acordare a primelor de vacanță pentru anii 2001 și 2002 privește numai categoria magistraților. Prin urmare în cauză nu mai pot fi incidente dispozițiile art. 329 al 3 din Cod procedură civilă astfel că pentru motivele mai sus menționate, acțiunea reclamantei este întemeiată.
Legiuitorul a înțeles de altfel că trebuie să asigure plata primelor de vacanță, sens în care a emis Ordonanța de Urgență nr. 146/2007. Prin legea bugetară pe anul 2007 nu au mai fost reluate dispozițiile privind suspendarea plății primelor de vacanță, motiv pentru care data de 1.01.2007, coincide cu data nașterii dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticile formulate de acesta cu privire la lipsa calității procesual pasive a acestei părți, urmează să fie respinse. Acestei părți îi revine obligația să pună la dispoziția ordonatorilor principali de credite, care au calitatea de angajatori, sumele de bani solicitate, astfel că nu este necesară existența unor raporturi juridice directe de muncă, între părți, pentru îndeplinirea unei astfel de obligații.
Față de toate aceste considerente instanța urmează să respingă recursurile și să mențină sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 1304/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG.28.02.2008
Dact AG 6.02.2008/ 2 ex
Jud fond 7315/62/2007
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
