Despăgubire contencios administrativ. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.161

Ședința publică din 16.02. 2010

PREȘEDINTE

Judecător

Judecător Coinacel

Grefier - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 1188/28.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata SC G, având ca obiect "despăgubire".

La apelul nominal a răspuns recurenta personal și pentru intimata SC Naval G prin av. cu delegație la dosar.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-au depus la dosar din partea recurentei o cerere prin care solicită un apărător din oficiu, o adeverință de venit, după care:

Apărătorul intimatei depune la dosar factura seria nr. nr.119/28.10.2009.

Curtea aduce la cunoștința recurentei că nu a depus acte în dovedirea cererii de asistență juridică potrivit OUG nr.51/2008 și se precizează înscrisurile care trebuie depuse și anume: starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată, o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.

Față de aceasta, recurenta menționează că nu știe unde locuiește soțul său pentru a ști ce venituri are acesta și solicită acordarea unui termen pentru a depune acte în dovedirea cererii.

Față de cererea formulată de recurentă, apărătorul intimatei nu se opune acordării unui termen scurt.

Curtea, lasă cauza la sfârșitul ședinței pentru ca recurenta să depună actele doveditoare cererii de acordare asistență juridică gratuită.

La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei au răspuns părțile ca în precedent.

Recurenta depune la dosar 2 declarații pe propria răspundere că nu realizează venituri și că nu a mai beneficiat de asistență juridică gratuită.

În urma deliberărilor din camera de consiliu, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar întrucât nu au fost depuse toate actele necesare dovedirii cererii, dându-se citire în ședință publică încheierii din camera de consiliu.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Recurenta arată că a solicitat unității schimbarea locului de muncă, întrucât are probleme de sănătate, și că trăiește din alocația de stat, fiind despărțită de soțul ei, neavând posibilități de întreținere.

Solicită admiterea recursului, și modificarea hotărârii recurate.

Apărătorul intimatei arată că decizia de desfacere a contractului de muncă nu a fost contestată în termenul legal.

Mai invederează că în cauză este activată clauza referitoare la obligația de a nu determina încetarea raporturilor de muncă și de a rămâne în societate cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursului.

Mai arată că recurenta nu a predat echipamentul de protecție la plecarea din societate, fapt ce a determinat obligarea recurentei la plata contravalorii acestuia.

Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.

Solicită cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.

CURTEA:

Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1188/28.07.2009 Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta G, în contradictoriu cu pârâta .

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6861,11 lei reprezentând contravaloare curs formare profesională, suma de 320,94 lei reprezentând contravaloare echipament și plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 2514/121/08.05.2009 reclamanta G - a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6861,11 euro lei RON reprezentând contravaloarea curs de formare profesionala pentru ocupația de sudor, 320,94 lei contravaloare echipament si la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

In fapt a arătat că pârâta a fost salariatul societății până la 17.11.2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul disp.art.61 lit. a din Codul muncii.

Arată că pârâta a semnat la data de 24.07.2006 cu unitatea reclamantă un contract de formare profesională cu nr.252 accesoriu la contractul individual de muncă care a avut ca obiect formarea profesională a acesteia pentru ocupația de sudor.

Consideră că pârâta a încălcat obligațiile corelative din contractele de formare profesională, obligație prevăzută de art. 5 din acord conform căreia era obligat de a desfășura activitate în cadrul unității cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor.

Mai arată că neexecutarea obligațiilor menționate anterior sunt în sarcina pârâtei căreia i-au încetat pe motive disciplinare raporturile de muncă.

A mai arătat că la încetarea raporturilor de muncă pârâta nu a predat echipamentul de protecție primit pe fișa de inventar deși avea acesta obligație conform art.50 alin.3 și 6 din CCM la nivel de unitate.

A depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.(filele 4-26)

În drept a invocat disp. art.270,272, 281-291 din Legea nr.53/2003.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că urmare a unui accident la locul de muncă nu s-a mai putut prezenta la unitate considerând că din motive obiective a lipsit de la serviciu.

Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Pârâta a fost salariata societății până la 17.11.2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul disp.art.61 lit. a din Codul muncii. La data de 24.07.2006 pârâta a semnat cu unitatea reclamantă un contract de formare profesională cu nr.252 accesoriu la contractul individual de muncă care a avut ca obiect formarea profesională a acesteia pentru ocupația de sudor.( fila-09)

Pârâta a încălcat obligațiile corelative din contractele de formare profesională, obligație prevăzută de art. 5 din acord conform căreia era obligat de a desfășura activitate în cadrul unității cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor.

Neexecutarea obligațiilor menționate anterior sunt în sarcina pârâtei care a absentat nemotivat de la serviciu sens în care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

De asemenea pârâta a beneficiat de echipament de protecție pe care nu l-a predat la data încetării raporturilor de muncă.

Potrivit disp. art.271 al.1 din Codul Muncii pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului.

Mai mult, pentru a da naștere răspunderii, prejudiciul trebuie să întocmească cumulativ anumite trăsături: să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.

În ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, aceasta implică determinarea întinderii lui, pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.

Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.

In speță prejudiciul este real și cert și rezultă din calculele și referatele efectuate de reclamantă.

Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta G A în contradictoriu cu pârâta .

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6861,11 lei reprezentând contravaloare curs formare profesională, suma de 320,94 lei reprezentând contravaloare echipament și plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

-A fost nevoită să renunțe la serviciu din motive medicale probate cu documente anexate la dosar.

-Intimata a refuzat primirea echipamentului de protecție, echipament ce se află în vestiarul societății.

În consecință a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp.art.304 indice 1.pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs invocat de recurentă vizează cauza încetării raporturilor de muncă cu societatea.

Este adevărat că prin decizia nr.-/17.11.2007 emisă de intimata SC Naval G raporturile de muncă cu recurenta au încetat în baza disp.art.61 lit.a din Codul Muncii, reținând în sarcina acesteia că începând cu data de 20.09.2007 lipsește nemotivat de la serviciu.

Dar, decizia menționată mai sus nu a fost contestată de către recurentă și prin urmare, acest motiv de recurs nu poate fi analizat față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în pretenții.

În schimb, recurenta va răspunde pentru încălcarea dispozițiilor cuprinse în contractul de formare profesională nr.252/24.07.2006 referitoare la obligația de a nu determina încetarea raporturilor de muncă și de a rămâne în societate cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursului, deci până la data de 24.11.2009, contract accesoriu la contractul individual de muncă încheiat cu recurenta la data de 3 iulie 2006.

Astfel, potrivit art.195 din Codul muncii, salariații care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în conf.cu art.194 al.2 lit.b și al.3 nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursului sau stagiului de formare profesională.

Dar aceste prevederi trebuie să fie coroborate cu disp.art.3 ale aceluiași articol în sensul că " salariatul care nu-și respectă obligația asumată va trebui să suporte cheltuielile ocazionate cu pregătirea sa profesională proporțional cu perioada lucrată".

Între părți s-a încheiat un contract individual de muncă la data de 7.07.2006 iar ulterior s-a încheiat contractul de formare profesională prin care recurenta se obliga să suporte cheltuielile ocazionate cu pregătirea sa profesională în cazul în care inițiază încetarea contractului individual de muncă mai înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data finalizării cursului de formare profesională.

La data de 30.11.2006 a promovat examenul de absolvire obținând calificarea de sudor iar la 17.11.2007 au încetat raporturile de muncă din cauza recurentei.

Cum recurenta nu și-a respectat obligația asumată prin contractul de formare profesională, aceasta a cauzat intimatei reclamante un prejudiciu deoarece este lipsită de serviciile unui salariat școlarizat și în consecință va fi obligată la restituirea contravalorii cursului proporțional cu perioada nelucrată conf.disp.art.195 al.3 muncii.

Afirmația recurentei că avea obligația de a restitui echipamentul de protecție până la data încetării raporturilor de muncă este contrazisă de disp.art.50 al.6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anul 2007 conform căruia, când pierderea calităților de protecție ce se dovedește a se fi produs din vina persoanei beneficiară de echipament individual de protecție, se impută contravaloarea după scăderea uzurii normale, până în momentul înlocuirii.

În speță, raporturile de muncă au încetat din vina recurentei și în conf.cu disp.art.50 al.6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pentru 2007 aceasta va suporta contravaloarea echipamentului de protecție primit pe fișa de inventar în valoare de 320, 94 lei.

În consecință, pe baza considerentelor arătate mai sus urmare a examinării cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp.art.312 1 pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în G,-, bloc 4F,.13, împotriva sentinței civile nr. 1188/28.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECĂTOR 1: Mihaela Neagu

Grefier

Red./19.02.2010

./4 ex/26.02.2010

FOND: -

Asis.jud.-

Președinte:Mihaela Neagu
Judecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire contencios administrativ. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Galati