Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1617/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1617/R-CM
Ședința publică din 06 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței civile nr.338 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 30 octombrie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V, și, pentru a fi obligați să-i plătească despăgubiri morale în cuantum de 500.000 lei, precum și despăgubiri materiale, constând în diferența de salariu corespunzătoare tranșei de vechime aferente dintre salariul corespunzător pentru gradul didactic II și definitivat, respectiv dintre gradul didactic I și gradul II pe o perioadă de cel puțin 4 ani, sumă reactualizată până la data pronunțării hotărârii, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.129/2007, dată în ședința Consiliului de Administrație a Inspectoratului Școlar Județean V, s-a dispus suspendarea contractului său individual de muncă. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășanis -a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa și în acest sens a contestat în instanță decizia de suspendare a contractului individual de muncă.
Reclamantul a mai arătat că urmare a acestei decizii nu s-a putut înscrie la examenul în vederea obținerii gradului didactic II, examen pe care trebuia să-l susțină în sesiunea august 2006, însă nu s-a putut prezenta și pentru că i-a fost acordat calificativul satisfăcător la cea de-a doua inspecție școlară. A susținut reclamantul că a solicitat daune morale nu pentru faptul că s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă, ci pentru că nu s-a putut înscrie în vederea obținerii gradului didactic II până la data de 1.11.2007, pentru sesiunea din august 2009 și astfel a pierdut mai mult de 4 ani.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta s-a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V operează autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.1049 din 19.12.2007. Cu privire la ceilalți pârâți s-a susținut că reclamantul este în evidența Cabinetului de Psihiatrie cu diverse afecțiuni și din acest motiv agresează verbal și fizic elevii din clasă și cadrele didactice, astfel încât se justifică plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că reclamantul nu se putea înscrie la examenul pentru acordarea gradului didactic II, întrucât nu respectă dispozițiile art.35 alin.1 din Legea nr.128/1997 și art.41 din același act normativ și nici prevederile Ordinului Ministrului Învățământului nr.3770/1998 prin care s-a aprobat metodologia formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar.
Prin sentința civilă nr.338 din 25 martie 2009, Tribunalul Vâlcea a respins excepția autorității de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului V, ca neîntemeiată, precum și acțiunea împotriva cu pârâților, și, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă, cu motivarea că nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză în raport de dispozițiile sentinței civile nr.1049/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Astfel, prin această hotărâre judecătorească s-a admis acțiunea precizată la fond de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Școlar al Județului V, s-a anulat decizia de suspendare a contractului individual de muncă și a fost obligat intimatul să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării, respectiv 13.06.2007 și până la data reintegrării efective. De asemenea, a fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale.
S-a apreciat că este justă susținerea pârâtei conform căreia, între prezenta cauză și hotărârea judecătorească mai sus menționată există identitate de părți și obiect, însă temeiul juridic al promovării celor două acțiuni este distinct în sensul că în dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1049 din 19.12.2007, contestatorul și-a justificat pretenția sa de a se acorda despăgubiri morale pe faptul pretins imputabil intimatului de a dispune suspendarea contractului individual de muncă în temeiul art.52 lit.c Codul muncii. Or, în prezenta speță, reclamantul își motivează capătul de cerere de a se acorda daune morale pe faptul că angajatorul său l-a împiedicat să se înscrie la examenul de acordare a gradului didactic II, cu alte cuvinte, l-ar fi prejudiciat în dreptul său legal de formare profesională.
Față de aceste considerente, în temeiul disp.art.1201 Cod civil, raportat la art.166 Cod procedură civilă, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată.
Potrivit disp.art.10 Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu.
În speță, calitatea de angajator o are Inspectoratul Școlar al Județului V și nu persoanele fizice ce coordonează activitatea acestuia, astfel încât între pârâții, și și reclamantul nu există raporturi juridice de dreptul muncii de natură să atragă răspunderea patrimonială a acestora în sensul disp.art.269 Codul muncii.
Eventual, despăgubirile plătite de angajator ca urmare a întrunirii condițiilor răspunderii patrimoniale a acestuia față de salariatul său se vor recupera de la cei vinovați în condițiile art.270 și urm.din Codul muncii.
În consecință, acțiunea formulată împotriva acestor pârâți a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Acțiunea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului V s-a constatat a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.269 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit vreun prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Reclamantul a pretins că pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V ar fi adoptat anumite măsuri de natură să-l împiedice la înscrierea pentru examenul de obținere a gradului didactic II, respectiv a dispus suspendarea contractului său individual de muncă și i-a acordat calificative necorespunzătoare la inspecția școlară specială, precedată de cel puțin două inspecții școlare curente, eșalonate pe parcursul celor 4 ani, astfel cum prevăd dispozițiile art.35 alin.1 și 2 și art.41 din Legea nr.128/1997.
Conform disp.art.40 alin.1 lit.e Codul muncii, angajatorul are dreptul de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare și de a aplica sancțiunile corespunzătoare potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern. Or, exercitarea cu bună credință a acestui drept al angajatorului nu poate reprezenta un temei al răspunderii patrimoniale al acestuia față de salariatul său, cu alte cuvinte, nu poate reprezenta o faptă ilicită a angajatorului de natură să antreneze răspunderea sa patrimonială.
În speța dedusă judecății, instanța a constatat că pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Vad ispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art.52 lit.c Codul muncii, însă pe parcursul judecății dosarului nr- al Tribunalului Vâlcea, condițiile inițial justificate la luarea acestei măsuri nu au mai subzistat, astfel încât acest pârât nu poartă nici o culpă în faptul împiedicării reclamantului de a se înscrie la examenul de acordare a gradului didactic II. Nici măsura acordării unor anumite calificative în activitatea sa didactică nu reprezintă o faptă ilicită de natură să justifice răspunderea patrimonială a angajatorului.
Constatându-se că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art.269 Codul muncii, acțiunea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Vaf ost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.338/25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamantul care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- în mod nelegal prima instanță a rezolvat fondul cauzei, în sensul că nu a reținut dreptul la daune morale și despăgubiri materiale în favoarea recurentului, deși acesta susține că urmare a deciziei nr.129 din 13.06.2007 emisă de Inspectoratul Școlar al Județului V, prin care i-a fost suspendat contractul individual de muncă în mod nelegal, acesta nu a putut să se înscrie în perioada 01.10. - 09.11.2007 la examenul de grad;
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat de către recurent că acesta a pierdut și sesiunile din 2008 și 2009 de susținere a examenului de grad și în această perioadă nu a putut fi efectuată nici inspecția curentă și nici inspecția specială pentru a se putea întocmi dosarul de înscriere la examen, conform Ordinului Ministerului Educației Naționale nr.3770/1998.
Se mai susține în cadrul aceluiași motiv de recurs că intimații se fac vinovați de nepunerea în executare a deciziei nr.475 din 29.12.2006 și a faptului că nu i-au răspuns recurentului la cererea adresată de acesta din 6.02.2007, în sensul de a i se efectua inspecția curentă și inspecția specială până la sfârșitul anului școlar 2007.
- în mod greșit prima instanță a respins acțiunea față de intimații, și, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fără să aibă în vedere că aceștia răspund în solidar cu autoritatea publică, respectiv Inspectoratul Școlar al Județului V, în raport de prejudiciul pe care petentul consideră că i l-au provocat.
Tot în cadrul acestui motiv de recurs s-a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art.998-999 Cod civil, art.269 din Codul muncii, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, precum și prevederi ale Codului penal.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea tuturor pârâților să-i plătească reclamantului daune morale în sumă de 500.000 lei, precum și despăgubiri materiale constând în diferența de salariu pe patru ani între salariul corespunzător aferent dintre gradul II și definitivat și dintre gradul I și gradul II, adică, în esență, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă și art.3041din Codul d e procedură civilă, precum și Legea nr.168/1999.
La data de 30 octombrie 2009, reclamantul a depus la dosar și concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și două înscrisuri aflate la filele 34 și 35 dosar recurs.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, deoarece în mod legal tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile art.269 Codul muncii, în sensul că reclamantul nu a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului Inspectoratul Școlar al Județului V, care a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acestuia și i-a acordat calificative necorespunzătoare la inspecția școlară specială, precedată de cel puțin două inspecții școlare curente, eșalonate pe parcursul a patru ani, având în vedere că această instituție are dreptul de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare cadrelor didactice și de a aplica sancțiunile corespunzătoare potrivit legii.
În drept, buna credință se prezumă, iar reclamantul nu a făcut dovada relei credințe a Inspectoratului Școlar al Județului V, care a luat măsura suspendării contractului individual de muncă al recurentului și a aplicat sancțiunile corespunzătoare potrivit legii, astfel că nu se poate constata existența răspunderii patrimoniale a intimatului inspectorat față de salariatul său, întrucât nu există o faptă ilicită.
Este adevărat că prin sentința civilă nr.1049 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost anulată decizia nr.129 din 13.06.2007 și a fost obligat pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării, până la data reintegrării.
Trebuie precizat însă că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de înscriere la examenul pentru obținerea gradului didactic II și nu datorită emiterii deciziei nr.129/2007 și pentru faptul că petentului nu i-a fost ridicată sancțiunea administrativă și nu a obținut recomandarea consiliului profesoral al unității de învățământ în care își desfășoară activitatea și acordul Inspectoratului Școlar Județean de a-și putea finaliza obținerea gradului didactic în anul școlar următor ridicării sancțiunii.
De asemenea nu rezultă faptul că reclamantul a obținut ca ultim calificativ, acela de "bine" sau "foarte bine", pentru a putea susține inspecția specială și să se prezinte la sesiunea din anul următor pentru a promova examenul de grad.
Nici celelalte susțineri ale recurentului privind activitatea Inspectoratului Școlar Județean V în raport cu petentul nu conduc la reținerea vreunei culpe a acestei instituții în privința îndeplinirii condițiilor recurentului pentru a se putea înscrie la examenul de grad.
În concluzie, Curtea constată că intimatul Inspectoratul Școlar Județean V nu are culpă privind îndeplinirea condițiilor de înscriere de către petentul la examenul de grad, astfel că nu pot fi acordate despăgubiri materiale în sarcina acestei instituții reprezentând diferența de salariu corespunzătoare tranșei de vechime aferente dintre salariul corespunzător pentru gradul didactic II și definitivat, respectiv dintre gradul I și gradul II pe o perioadă de cel puțin patru ani.
Curtea constată că petentul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit din partea Inspectoratului Școlar Județean V, astfel că suma de 500.000 lei solicitată de acesta din urmă cu titlu de daune morale nu poate fi acordată.
Rezultă că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală și art.269 din Codul muncii referitoare la răspunderea civilă contractuală.
Prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ și dispozițiile Codului penal nu au aplicabilitate în cauză.
Ultima critică este nefondată, deoarece în mod legal tribunalul a respins acțiunea promovată de petentul în contradictoriu cu pârâții, și, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, deoarece în speță nu operează prevederile art.269 Codul muncii.
Trebuie precizat că între persoanele fizice menționate mai sus în calitate de pârâți și reclamantul nu există raporturi juridice de dreptul muncii, calitatea de angajator fiind a intimatului Inspectoratul Școlar al Județului V, astfel că față de aceste persoane nu se poate atrage răspunderea patrimonială.
Se reține de către instanța de recurs că sentința atacată cuprinde toate motivele pe care se sprijină și nu are considerente contradictorii ori străine de natura pricinii, în speță neoperând prevederile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, așa cum în mod greșit susține recurentul.
Nici dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă nu sunt incidente în speță, deoarece prima instanță nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțându-se pe cadrul procesual cu care a fost învestită de reclamant, în raport de probele administrate în cauză.
Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, așa cum în mod greșit susține recurentul-reclamant.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței civile nr.338 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței civile nr.338 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimați-pârâți fiind INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județ V, domiciliată în Râmnicu V,-, județ V, domiciliat în Râmnicu V, lui, nr.162, bloc 26,.C,.8, județ V, cu domiciliul ales la sediul Inspectoratului Școlar al Județului V, din Râmnicu V,-, județ V și, domiciliat în Râmnicu V, lui, nr.145, bloc D4,.G,.7, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.8/04.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
