Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1622/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1622/2009-
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta domiciliată în S, str. -, - 6,. 3,. 14, județul S în contradictoriu cu intimata reclamantă "-AN" - cu sediul în Carei,-,. 2, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 6 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - despăgubire.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 17 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru 20 noiembrie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6/D din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a espins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea reclamantei SC -AN SRL, cu sediul în Carei,-,.2, împotriva pârâtei, domiciliată în S, str. -, -,.3/14, jud.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 4519,40 RON, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Conform disp.art.1 din DL 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul general de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul Lege 167/1958 coincide cu termenul de prescripție prevăzut de Codul muncii în art.283 alin.1 lit. - 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Conform art.295 alin.1 Codul muncii dispozițiile acesteia se întregesc și cu dispozițiile legislației civile. Din această perspectivă, s-a reținut că potrivit art.7 din DL.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Într-adevăr dreptul la acțiune pentru repararea pagubei curge de la data producerii acesteia - respectiv încheierea contractului păgubitor pentru reclamantă: 17.12.2004. Raportat la acest termen acțiunea reclamantei înregistrată la 21.01.2008 ar fi prescrisă. Însă, potrivit art.16 lit. a din Decretul Lege 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Declarația pârâtei din 31.05.2005 de recunoaștere a pretenției reclamantei, acordul acesteia de a recupera prejudiciul au efect întreruptiv de prescripție.
Socotind termenul de prescripție, conform art.17 din Decretul 167/1958, de la data recunoașterii - 31.05.2005, acțiunea este înregistrată în termenul legal de prescripție.
Deliberând asupra fondului cauzei prin prisma probelor administrate, tribunalul a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr.-/12.02.2004, pârâta a fost angajată la unitatea reclamantă, în calitate de lucrător comercial, până la data de 18.03.2005.
La data de 17.12.2004 intervenit un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.5391/2004, între SC -AN SRL C și cumpărătorul, contractul nefiind semnat de giranți.
Prin declarația olografă din 31.05.2005 (după încetarea raporturilor de muncă cu societatea reclamantă), pârâta învederează că la cererea numitului și cu acceptul colegului ei, deși era zi de sâmbătă, după orele de program, a întocmit contractul de vânzare-cumpărare, oferind produsele electrocasnice fără a pretinde semnarea de către giranți, care nu aveau actele de identitate la ei.
Pârâta a recunoscut că a semnat contractul la rubrica "vânzător".
Pârâta a mai declarat că, întrucât contractul nu este semnat de giranți, este de acord cu achitarea contravalorii prejudiciului, împreună cu colegul ei, în măsura în care contractul nu ar fi executat.
În mod univoc, declarația reprezintă un act de recunoaștere a prejudiciului și a culpei în producerea lui, precum și o promisiune de plată afectată de condiție, îndeplinind condițiile de formă prevăzute de art.1180 Cod civil.
Pârâta nu a făcut dovada nulității absolute determinată conform art.966, 968 Cod civil, prin lipsa cauzei, cauza falsă sau nelicită.
De asemenea, nu a făcut dovada violenței, astfel cum este prev. de art.953, 956, ca temei de nulitate relativă în baza art.961 Cod civil.
Astfel, plângerea penală înregistrată sub dosar nr- al Judecătoriei Zalău, pentru șantaj, după cum afirmă însăși pârâta, a fost soluționată în sensul neînceperii urmăririi penale.
Amenințarea de nerestituire a cărții de muncă a pârâtei, s-a apreciat că nu este de natură să insufle o temere atât de M încât să determine emiterea declarației având în vedere că aceasta avea posibilitatea recuperării ei pe cale judecătorească. Carnetul de muncă i-a fost restituit pârâtei după cum învederează aceasta prin întâmpinare.
S-a apreciat, că declarația pârâtei este un act olograf valid. Față de recunoașterea semnării contractului de vânzare-cumpărare de către pârâtă, concluziile expertizei grafoscopice în sensul că nu se poate stabili dacă semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare nr.5391/2004 aparține acesteia, nu sunt de natură să infirme declarația pârâtei.
În consecință, tribunalul a apreciat ca fiind dovedite pretențiile reclamantei prin recunoașterea pârâtei.
Faptul că pârâta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la solicitarea colegului ei, cu intenția de a-i face un serviciu acestuia, astfel cum aceasta arată în declarația olografă, nu este de natură să înlăture răspunderea patrimonială a acesteia pentru paguba materială produsă angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, potrivit art.270 Codul muncii.
În consecință, tribunalul a admis acțiunea reclamantei SC -AN SRL și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 4519,40 RON, cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs reclamanta, solicitând în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive, iar în subsidiar casarea hotărârii atacate cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Satu Mare, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Se arată în motivarea recursului că instanța de fond nu a stabilit natura raportului juridic dedus judecății, limitându-se la a invoca art. 270 Codul muncii, fără a se dovedi prin administrare de probe, că paguba materială produsă angajatorului este din vina și în legătură cu munca desfășurată de reclamantă.
Însuși reclamantul și-a catalogat acțiunea ca fiind de drept comercial, caz în care ea este inadmisibilă, conform art. 729 indice 1 Cod procedură civilă.
Mai arată că instanța de fond nu a analizat temeinic acțiunea reconvențională, astfel că ar fi putut să constate pe baza unei prezumții simple, nulitatea celor două acte juridice unilaterale scrise de reclamantă, acte prin care reclamanta a recunoscut în mod contrar realității, și doar pentru a obține un act ce i se cuvenea (cartea de muncă).
Aceste acte nu au fost semnate de reclamantă, aceasta neavând de altfel calitatea necesară, nefiind nici reprezentant legal al societății, nici mandatară al acesteia.
În fine, se reiterează excepția de prescripție a acțiunii, invocată și la instanța de fond.
În drept, invocă dispozițiile art. 304, pct.1, 3, 7, 8, 9 și art. 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata AN SRL. Cas olicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile în persoana intimatei.
Verificând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la natura raportului juridic dedus judecății, acest aspect a fost clarificat prin sentința civilă nr. 1694 din 24 martie 2008 Judecătoriei Baia Mare, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, apreciindu-se că în cauză suntem în prezența unui raport juridic de dreptul muncii fiind vorba de răspunderea patrimonială a unul salariat pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, conform art. 270 alin.1 Codul Muncii.
Sentința mai sus evocată a rămas irevocabilă, astfel că Tribunalul Satu Marea soluționat cauza în cadrul juridic astfel stabilit.
În ceea ce privește excepția de prescripție a dreptului la acțiune, în mod corect a reținut instanța de fond că termenul de prescripție care este în speță de 3 ani - conform art. 3 din Decretul Lege 167/1953 - și care a început să curgă la data încheierii contractului - 17.12.2004, a fost întrerupt în condițiile art. 16 lit. a din același decret - prin recunoașterea de către reclamantă a dreptului a cărui acțiune se prescrie, astfel că în raport de această împrejurare acțiunea a fost promovată în termen.
Nefondate sunt și criticile referitoare la fondul cauzei; astfel recurenta nu a produs dovezi privind existența unor temeiuri de natură să atragă nulitatea absolută a celor două acte juridice unilaterale, nici sub aspectul cauzei false sau ilicite, și nici sub aspectul constrângerii psihice exercitate asupra acesteia și care de altfel ar constitui temei de nulitate relativă și nu absolută.
De asemeni, este greșită susținerea recurentei că expertiza grafologică efectuată în cauză a constatat că actul de vânzare - cumpărare nu a fost semnat de aceasta; în realitate potrivit concluziilor expertului (fila 88 dosar de fond) nu s-a putut stabili cu exactitate dacă semnătura a fost executată de petentă, aspect însă irelevant față de recunoașterea semnării contractului cuprinsă în declarațiile olografe ale acesteia.
Față de considerentele care preced, Curtea apreciază ca nefondat recursul și pe cale de consecință îl va respinge în temeiul art. 304 indice 1, art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, obligând-o totodată pe recurenta aflată în culpă procesuală - în baza art. 274 Cod procedură civilă la 2500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta domiciliată în S, str. -, - 6,. 3,. 14, județul S în contradictoriu cu intimata reclamantă "-AN" - cu sediul în Carei,-,. 2, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 6/D din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /11.12.2009
Jud.fond. -
Dact./15.12.2009
Ex.2
2 com./18.12.2009
1. recurenta pârâtă domiciliată în S, str. -, - 6,. 3,. 14, județul S
2. intimata reclamantă "-AN" - cu sediul în Carei,-,. 2, județul S M,
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
