Despăgubire contencios administrativ. Decizia 164/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 164/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - TRANS SRL și pârâtul -, împotriva sentinței civile nr. 321/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta recurentă, lipsind pârâtul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentantul reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare,o lasă în pronunțare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente susține recursul solicitând admiterea acestuia așa cum fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 19.444,80 lei cu titlu de despăgubiri.
În ce privește recursul declarat de pârâta solicită a fi respins ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.3491/85 din 6.09.2007, reclamanta - TRANS SRL împotriva pârâtului -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 9.444,80 lei.
Din motivarea acțiunii se reține în esență că pârâtul a fost angajatul societății, iar în data de 17.10.2007 un al societății condus de șoferul a fost amendat în Cehia cu suma de 30.000 coroane, vinovat de producerea acestui prejudiciu fiind pârâtul care la acea dată avea funcția de coordonator transporturi, și nu a respectat atribuțiile de serviciu privind obținerea autorizațiilor de transport. De asemenea se arată în continuare, pârâtul se face vinovat și de amenzile încasate de alți doi șoferi, amenzi în valoare de 1.200.000 HUF ( forinți), datorate lipsei diagramelor tahograf, fiind nesocotite în situația dată atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului precum și prevederile art.9 lit.b și art.15 lit.c din Ordonanța nr.17/2002 privind " stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor autovehiculelor care efectuează transporturi rutiere naționale".
În drept se invocă disp.art.270 muncii.
Conform disp.art.285 muncii acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
Prin încheierea civilă din 15.11.2007 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei în condițiile disp.art.244 pct.1 pr.civ. până la soluționarea cauzei de ce constituie obiectul dosarului nr- a Tribunalului Mureș.
La 23 ianuarie 2009 s-a dispus repunerea cauzei pe rol fiind depusă la dosarul cauzei sentința civilă nr.315/2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr- și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1181/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.
Prin sentința civilă nr. 321/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă în parte pârâtul fiind obligat la plata sumei de 4261,2 lei cu titlu de despăgubiri. A Fost rrespinsă în rest acțiunea. NU s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății îndeplinind funcția de dispecer iar ulterior a fost numit în funcția de coordonator transport iar prin decizia nr.1268/29.05.2007 s-a dispus concedierea în condițiile disp.art.61 lit.a reținându-se o serie de abateri disciplinare în sensul nerespectării clauzelor contractului individual de muncă precum și a sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului.
Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat contestație, cauza fiind soluționată irevocabil la 10.07.2008, în sensul admiterii contestației, anularea deciziei de sancționare emisă de angajator și înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare cu cea a reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de trei luni ( sentința civilă nr.315/2008, decizia civilă nr.1181/R/2008, 85- 98 dosar).
Anterior soluționării acestei cauze, reclamanta a promovat prezenta acțiune, reținând în sarcina pârâtului obligația reparării prejudiciului cauzat angajatorului în condițiile disp.art.270 Codul muncii.
Analizând motivele invocate de reclamant raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat ca întemeiate doar în parte pretențiile formulate pentru următoarele considerente:
Conform art.270 alin.1 Codul muncii "salariații răspuns patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", iar pentru admisibilitatea unei acțiuni în răspundere patrimonială a salariatului, angajatorul trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:
a) persoana care a produs prejudiciul trebuie să aibă calitatea de salariat al angajatorului păgubit.
b) fapta ilicită a salariatului trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca sa
c) prin fapta ilicită și personală salariatul să fi produs un prejudiciu material angajatorului
d) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat
e) vinovăția salariatului.
Din probatoriul administrat, rezultă că reclamanta a făcut dovada condițiilor enunțate pentru antrenarea răspunderii patrimoniale dar întrucât asupra vinovăției pârâtului s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă conform căreia se reține că angajatul se face vinovat doar de nerespectarea disp.art.12 din fișa postului, ce viza obligația acestuia de a face demersurile pentru obținerea autorizației de tranzitare a pentru lipsa căreia a fost amendat în data de 17.10.2006 șoferul, în, cuantumul prejudiciul privește numai amenda de 4.261,20 lei pentru lipsa autorizației de tranzitare a Cehia, restul pretențiilor formulate privesc fapte asupra cărora s-a reținut nevinovăția pârâtului.
Față de starea de fapt arătată având în vedere disp.art.270 alin.1 Codul muncii acțiunea a fost admisă doar în parte pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantei suma de 4.261,2 lei cu titlu de despăgubiri.
Solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât nu s-a depus la dosar nici un document justificativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtului la plata integrală sumei de 19.444,80 lei, iar în subsidiar modificarea acesteia, doar sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive arată că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pentru prejudiciul constând în suma de 15.183,60 lei reprezentând plata amenzii în Vama Ungaria cauzată de lipsa foilor de înregistrare a diagramele tahograf în data de 03.05.2007 pentru camioanele cu numerele de înmatriculare - și -.
Conform fișei pârâtul avea obligația să verifice prin sondaj dacă dosarul privind actele necesare plecării în cursă este complet și corect întocmit și de asemenea să cunoască, să respecte și să aplice legislația din domeniul său de activitate.
Astfel, potrivit art. 9 lit. B și art. 15 lit. C din OG 17/2002, acesta avea obligația să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea întregului curs al transportului.
Afirmația pârâtului în sensul că ar fi dat celor doi șoferi câte 100 foi de înregistrare este contrazisă de declarația șoferului, ca și de referatul directorului transporturi.
Era o practică a pârâtului să nu informeze conducerea firmei la timp după incidentele petrecute în curse, cauzate de neîndeplinirea sarcinilor sale de serviciu, care au adus, prin amenzile aplicate, prejudicii patrimoniale serioase societății.
Deși pârâtul a încercat să arunce vina supra conducătorilor auto, nu poate fi exonerat de responsabilitatea rezultată din atribuțiile sale de coordonare și control asupra documentelor de plecare în cursă în conformitate cu fișa postului și OG 17/2002.
Instanța de fond nu i-a admis reclamantei proba cu martori prin care ar fi dovedit că pârâtul nu și-a îndeplinit cui vinovăție atribuțiile de serviciu cu privire la verificarea documentelor conducătorilor auto înainte de plecarea în cursă.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive arată că reclamanta nu a făcut dovada că suma achitată pentru tranzitarea reprezintă o amendă aplicată în urma un ei autorizații sau pentru neconformitatea ei.
Conform fișei postului, șoferul avea obligația de a verifica documentele de transport înaintea plecării în cursă, cât și obligația de a le completa, astfel că există posibilitatea ca autorizația considerată neconformă să fi fost completată în mod eronat de șofer, fapt ce a condus la necesitatea eliberării unei noi autorizații pentru care trebuia achitată suma de 30.000 coroane.
Pârâtul avea obligația de a verifica prin sondaj documentele de transport, ceea ce înseamnă că nu toate documentele de la toate transporturile sunt verificate.
Contrar susținerilor instanței de fond, prima sentință civilă nr. 315 Tribunalului Mureș se apreciază că prejudiciul produs în raport cu stare de fapt se datorează unei culpe concurente în procent de 50 %, aspect care a condus la acordarea a doar 50 % din drepturile salariale, cu diferența acoperindu-i prejudiciul. În ciuda acestui fapt, prin sentința recurată, pârâtul a fost obligat la repararea întregului prejudiciu, Astfel prejudiciu este acoperit de două ori, o dată prin plata a doar 50 % din drepturile salariale și o dată prin plata sumei de 4261,2 lei.
Deliberând asupra recursurilor de față, funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 3041cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante - TRANS Sibiu începând cu data de 25.04.2006 în funcția de dispecer la Departamentul Transporturi, iar din data de 09.05.2006 în funcția de coordonator transporturi.
Prin decizia nr. 1268/29.- reclamanta a dispus concedierea pârâtului conform art. 61 lit. a Codul muncii. Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat contestație, cauza fiind soluționată prin sentința civilă nr. 315/2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, în sensul admiterii în parte a contestației și anulării în parte a deciziei atacate. S-a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare contractului individual de muncă al reclamantului cu sancțiunea disciplinară reducerii salariului cu 10 % pe o perioadă de 3 luni. S-a dispus reintegrarea pârâtului în postul deținut anterior, pârâta fiind obligată să-i plătească o despăgubire egală cu 50 % din drepturile salariale de care acesta a fost lipsit începând cu data de 25.05.2007 până la dat reintegrării efective, calculate în funcție de ultimul salariul de bază lunar înscris în carnetul sau de muncă, precum și cheltuielile de judecată în cuantum de 1500 lei.
Sentința a devenit irevocabilă, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de - Trans SRL conform deciziei nr. 1181/R pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr-.
Anterior soluționării acestei cauze, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 19.444,80 lei cu titlu de despăgubiri.
Instanța de fond a admis corect în parte acțiunea, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 4261,2 lei cu titlu de despăgubiri, respingând în rest acțiunea.
Chiar dacă soluția instanței de fond este corectă, considerentele care au stat la baza pronunțării sentinței nu sunt în totalitate corecte.
În mod corect în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 270 Codul muncii ce stipulează condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru antrenarea răspunderii materiale a angajatului, printre care și vinovăția acestuia.
În mod eronat, însă, prima instanță apreciază că reclamanta a făcut dovada condițiile prevăzute de art. 270 Codul muncii, dar întrucât asupra vinovăției pârâtului s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă, s-a reținut că acesta se face vinovat doar de nerespectarea dispozițiilor art. 12 din fișa postului, fapt ce a determinat prejudiciul privind amenda de 4261,2 lei pentru lipsa autorizației de tranzitare a Republici Cehia, restul pretențiilor formulate privind fapte asupra cărora s-a reținut vinovăția pârâtului.
Este de observat faptul că, în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil și art. 163 cod procedură civilă, sentința civilă nr. 315/2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia nr. 1181/R pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr-, nu se bucură de autoritate de lucru judecat în cauză.
Reținerea de către prima instanță a faptului că societatea reclamantă a făcut dovada condițiilor ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii materiale a salariatului este neconformă cu realitatea, în sensul că vinovăția nu a fost probată de angajator în suficientă măsură.
Pentru antrenarea răspunderii materiale a salariatului, angajatorul a reținut în sarcina sa săvârșirea a trei fapte cauzatoare de prejudiciu. Aceleași trei fapte au stat și la baza desfacerii contractului său individual de muncă, măsură contestată de salariat și soluționată de Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 315/2008, irevocabilă prin decizia nr. 1181/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș,
Cele trei abateri disciplinare reținute în sarcina angajatului și analizate de Tribunalul Mureș constau în neîndeplinirea cu vinovăție a prevederilor art. 12, art. 4 și art. 8 din fișa postului.
Analizând aceste abateri în contextul probatoriului administrat în cauză, Tribunalul Mureșa reținut în mod corect că pârâtul se face vinovat doar de încălcarea prevederilor art. 12 din fișa postului, în sensul că a pus la dispoziția șoferului, în perioada 13.10 - 23.10.2006 o autorizație de tranzitare a Republici Cehia, utilizată anterior cu ocazia unui alt transport, acesta fiind controlat de organele vamale, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 30.000 coroane (4.261,2 lei), pentru autorizație neconformă.
Vinovăția pârâtului constă în faptul că, potrivit prevederilor art. 12 din fișa postului, avea obligația de a face demersurile necesare obținerii de autorizații necesare desfășurării în bune condiții a transporturilor. Reținând că această abatere a fost probată în cauză Tribunalul Mureșa apreciat că sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă prevăzută de art. 264 lit. f din Codul muncii este prea aspră, dispunând înlocuirea acesteia cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului cu 10 % pe o perioadă de 3 luni, fără ca aceasta să însemne exonerarea pârâtului de răspunderea materială pentru fapta sa, conform prevederilor art.270 Codul muncii
Tribunalul Mureș, însă, reținând apărările pârâtului în cursul cercetării disciplinare prealabile, îi acordă neîntemeiat circumstanțe atenuante acestuia, în sensul că nu s-ar fi probat faptul că nu a făcut demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de tranzit a Cehiei, luând în calcul doar susținerile acestuia, pierzând din vedere un element esențial și anume acela că a luat unilateral decizia de a risca un prejudiciu, echivalent cu contravaloarea amenzii pentru autorizație neconformă, decât cel pe care l-ar fi cauzat dacă nu s-ar fi efectuat transportul.
Pârâtul avea obligația ca în regim de urgență să-și informeze șeful ierarhic superior, sau în lipsa acestuia, conducerea societății, pentru găsirea unei soluții comune pentru ieșirea din impas, situație în care, dacă s-ar fi ajuns la crearea unui prejudiciu societății am fi fost în prezența unei culpe concurente.
Neprocedând în acest fel, în ciuda tuturor susținerilor sale, pârâtul a încălcat prevederile art. 12 din fișa postului, și-a asumat unilateral un risc, astfel încât culpa sa pentru prejudiciul încasat de societate în cuantum de 4261,20 lei, reprezentând contravaloarea amenzii pentru autorizația neconformă, este exclusivă.
Cea de a doua faptă a pârâtului, care așa cum susține societatea reclamantă, i-a cauzat un prejudiciu societății, constă în nerespectarea prevederilor art. 8 din fișa postului în sensul că în data de 04.05.2007 conducătorii auto și au primit amenzi contravenționale la granița cu Ungaria în cuantum total de 1.200.000 forinți, pentru lipsa modului necorespunzător de diagrame în timpul transportului, pârâtul având obligația de a verifica prin sondaj dacă dosarul reprezentând actele necesare plecării în cursă a șoferilor este complet și corect întocmit.
Pârâtul a susținut, iar societatea nu a făcut dovada contrarie, că cei doi șoferi au plecat în cursă cu un număr suficient de diagrame, situație în care reclamanta a imputat în întregime amenzile celor doi șoferi, care aveau obligația de a pleca în cursă cu dosarul complet, obligația pârâtului constând doar în a verifica prin sondaj dosarele șoferilor la plecare în cursă, deci o obligație de diligență, pe care nu s-a făcut dovada că acesta ar fi îndeplinit-o, situație în care nu poate fi reținută în sarcina sa săvârșirea unei abateri disciplinare, constând în nerespectarea prevederilor art. 4 și art. 8 din fișa postului.
Contrar susținerilor pârâtului este evident faptul, conform înscrisurilor din dosarul instanței de fond, rezultă că suma de 30.000 coroane reprezintă o amendă administrativă pentru lipsa autorizației de tranzitare a Cehiei, fapt datorat culpei sale exclusive.
În contextul apărărilor formulate în cursul cercetării disciplinare prealabile în care a precizat exact situația de fapt constând în înmânarea șoferului a unei autorizații neconforme, urmează a fi înlăturată susținerea pârâtului în sensul că ar exista posibilitatea ca autorizația să fi fost completată în mod eronat de șofer.
Câtă vreme, așa cum deja am arătat, autorizația neconformă sancționată de autoritățile din Republica Cehă se datorează culpei exclusive a pârâtului, neaflându-ne în prezența unei culpe concurente, este nerelevantă susținerea acestuia în sensul că valoarea despăgubirilor de care trebuie să beneficieze societatea reclamantă, trebuia stabilită în funcție de procentul de vinovăție.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta - TRANS SRL Sibiu și pârâtul -, împotriva sentinței civile nr. 321/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 ex./09 Februarie 2010
Jud. fond./
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
