Despăgubire contencios administrativ. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.165/
Ședința publică din 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în com. jud.V împotriva sentinței civile nr.23/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta CONSILIUL LOCAL PĂUNEȘTI, cauza având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul reclamant personal,lipsă fiind intimata pârâtă CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Întrebat fiind,recurentul reclamant precizează că îndeplinește funcția de viceprimar la Primăria com. nu solicită termen pentru a-și angaja avocat.
Curtea pune în discuție faptul că recurentul reclamant în cererea de recurs a învederat că înțelege să sesizeze Curtea de Justiție a Comunităților Europene și Curtea Constituțională,punându-i în vedere acestuia să-și spună punctul de vedere față de acest aspect.
Recurentul reclamant precizează că înțelege să se judece la acest termen de judecată și nu mai înțelege să sesizeze Curtea de Justiție a Comunităților Europene și Curtea Constituțională.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamant în susținerea recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului,modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond cu consecința admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești așa cum le- solicitat prin acțiunea civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.3946/91 din 19 decembrie 2007 la Tribunalul Vrancea reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al comunei, județul V solicitând obligarea acestuia la plata unor drepturi bănești de natură salarială reprezentând sporul de vechime în muncă, premiul lunar și premiul anual pentru perioada anterioară și obligarea acesteia la plata în viitor a acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii civile reclamantul a susținut că prin sentința civilă nr.354 din 2.09.2005 pronunțată de Tribunalul Vrancea (dosar nr.844/C/2005) rămasă irevocabilă,pârâtul a fost obligat să-i plătească drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă,premiul lunar și premiul anual pentru perioada 1.07.2004 - 31.05.2005 cât și la plata în viitor a acestor drepturi.
Pârâtul,deși hotărârea judecătorească este obligatorie pentru părți,a refuzat să- plătească în viitor aceste drepturi invocând dispozițiile nr.OUG108/2005.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Consiliul Local al comunei a arătat că a respectat obligația instituită prin sentința civilă nr.354/2005 și a plătit drepturile salariale până la data de 1.09.2005,data intrării în vigoare a nr.OUG108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din administrația publică locală aprobată prin Legea nr.331/2005 care prevede că indemnizația pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică este unica formă de remunerare și că persoanele prevăzute mai sus nu beneficiază de sporul de vechime,de premiul lunar și premiul anual.
Prin sentința civilă nr.23 din 10.01.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.354 din 02 septembrie 2005 pârâtul Consiliul local al comunei jud.V a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 32.150.175 lei vechi reprezentând spor de vechime în muncă, premiul lunar și premiul anual cuvenite pentru perioada 01 iulie 2004 - 31 mai 2005 precum și plata în viitor a acestor drepturi și înscrierea în carnetul de muncă a cuvenitelor mențiuni.
S-a mai reținut că aceste drepturi i-au fost achitate reclamantului până la intrarea în vigoare a OUG nr.108 din 14 iulie 2005, întrucât, potrivit art.2 din acest act normativ, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, îndemnizațiile reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport de venitul salarial", același text prevăzând în continuare că,la calculul cuantumului îndemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând- nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat reclamantul recurent a susținut că îndeplinește funcția de viceprimar al comunei,județul și că,în această calitate prin sentința civilă nr.354/2005 i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de vechime.
A mai arătat recurentul-reclamant că sentința civilă pronunțată încalcă normele europene și Constituția României.
A arătat că dispozițiile Codului muncii - art.155 - prevede posibilitatea acordării acestor sporuri și că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 prevede și el la art.41 alin.3 lit.a acordarea acestui spor de vechime.
A mai arătat recurentul că normele dreptului comunitar aplicabil statelor membre, inclusiv României din 1.01.2007 se aplică tuturor țărilor membre, ele având forță juridică obligatorie și pentru România.
Astfel,a arătat recurentul,Directiva nr.1999/70/CE din 28 iunie 1999 privind acordul - cadru cu privire la munca pe perioada determinată s-a consacrat principiul nediscriminării între angajații pe perioada nedeterminată și cei pentru perioada determinată,aceștia neputând fi tratați într-un mod mai puțin favorabil decât lucrătorii cu contract pe durate nedeterminate comparabile.
Directiva menționată, a arătat recurentul este aplicabilă și în cazul de față întrucât este angajat pe perioadă determinată.
Ori directiva comunitară,a arătat recurentul face ineficiente prevederile din legea națională care interzic viceprimarilor să beneficieze, așa cum beneficiază ceilalți angajați din sistemul public sau privat,de sporul de vechime recunoscut de altfel anterior chiar de instanța de judecată,echivalând sub aspectul efectelor juridice, cu abrogarea normei naționale contrare directivei.
S-a solicitat de către recurent că în cadrul procedural instituit de art.35 alin.1 din Tratatul UE, art.234 din Tratatul CE,art.150 din Tratatul CEEA și Protocolul privind Statutul Curții de Justiție,formularea unei cereri prealabile cu titlu prejudiciar (,recurs prealabil) către Curtea de Justiție a Comunităților Europene care să răspundă la întrebarea dacă viceprimarul unei unități administrativ-teritoriale,care își îndeplinește funcția pe o perioadă determinată,definită de legislația națională ca fiind de demnitate publică întrucât este desemnat în urma unor proceduri electorale poate constitui un motiv obiectiv suficient care să justifice un tratament diferențiat în sensul neacordării sporului de vechime recunoscut prin lege celorlalți angajați inclusiv din instituția respectivă (funcționari publici și personal contractual),în sensul avut în vedere de clauza 4 pct.1 din Acordul cadru cu privire la munca per perioadă determinată.
Prevederile art.2 din OUG nr.108/2005 cât și art.57 alin.5 teza ultima din Legea nr.215/2001 care interzice acordarea sporului de vechime (ca și a altor sporuri prevăzute de lege) sunt în contradicție cu prevederile art.16 alin.1,art.120 alin.1 și art.121,art.53 din Constituția României cu privire la egalitatea în drepturi și nediscriminarea,autonomia unităților administrativ teritoriale întrucât viceprimarul este salarizat din bugetul local și interzicerea restrângerii unor drepturi.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile așa cum formulat-
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.3041Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului,de dispozițiile legale aplicabile în cauză,de criticile formulate de recurent cât și de disp.art.304 și art.3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că recursul declarat de reclamant este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant,așa cum susține,a fost și este viceprimar al comunei,județul V -funcție de demnitate publică aleasă potrivit Constituției României art.16 alin.3,el fiind ales din rândul consiliilor locale,deci ocuparea funcției se face urmare unui proces electoral de către cetățeni.
În atare condiții acestor categorii de persoane care dețin demnități publice nu le sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii,ei neavând raporturi de muncă sau raporturi de serviciu ca salariații sau funcționarii publici,ei fiind aleși pe criterii exclusiv politice,statutul acestora fiind reglementat prin Legea nr.393/2004.
Pe perioada mandatului persoanele care dețin funcții de demnitate publică - în speță viceprimari,sunt remunerați potrivit art.19 din Legea nr.154/1998,art.35 din Legea nr.393/2004 și art.57 din Legea nr.215/2001 republicată.
Atât în art.57 din Legea nr.215/2001 cât și în OUG nr.108/2005 aprobată prin Legea nr.331/2005 s-a prevăzut expres a la calculul indemnizației acordate persoanelor care ocupă funcție de demnitate publică nu li se adaugă sporuri de vechime în muncă și alte sporuri prevăzute de lege.
De altfel Curtea Constituțională prin Decizia nr.108 din 14.02.2006 a considerat că dispozițiile art.19 din Legea nr.158/1990 și art.35 din Legea nr.393/2004 sunt constituționale și că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului nu poate exista discriminare principiul egalității în drepturi și al nediscriminării aflându-se doar în situații analoage.
Deci,deși prin sentința civilă nr.354/2005 s-a dispus obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești privind sporul de vechime pentru o perioadă anterioară,obligație îndeplinită de pârâtă,obligarea pârâtei la plata pentru viitor a acelorași drepturi: sporul de vechime,prime lunare,etc. nu mai poate subzista din moment ce legiuitorul a menționat expres prin lege (prin OUG nr.108/2005 care a intrat în vigoare cu data de 1.09.2005), că de aceste drepturi reclamantul nu poate beneficia.
De altfel chiar în decizia Curții Constituționale mai sus menționată se arată că legiuitorul este în drept să intervină în modul de acordare a acestor sporuri care nu reprezintă drepturi fundamentale consacrate și garantate de Constituție.
Pentru aceste motive urmează a constata că criticile formulate nu sunt întemeiate,ele neîncadrându-se în art.304 și nici nu sunt elemente pentru aplicarea art.3041Cod procedură civilă astfel că potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în com. jud.V împotriva sentinței civile nr.23 din 10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/12.05.2008
Tehnored. /2 ex./12 Mai 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
