Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1670/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVIĂ NR.1670/2008-R
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanta - -,-, județul B, în contradictoriu cu intimat pârât, cu domiciliul în, nr.71, județul B, împotriva sentinței civile nr.320/LM din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurenta reclamantă - - -prin consilier juridic, în baza delegației nr.964 din 17.09.2008, emisă de partea recurentă și intimatul pârât -personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta recurentei reclamante învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate de către reclamantă și obligarea intimatului la achitarea către societate a sumei de 4597,43 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, societatea recurentă a suferit un prejudiciu, deoarece autovehiculul a staționat în incinta unității, fără a putea fi deschis, și fără a putea fi folosit de către unitate, conform destinației, o perioadă de 23 de zile lucrătoare, perioadă în care intimatul a lipsit nemotivat de la locul de muncă, astfel, față de realizările aduse de acest autovehicul părții recurente pe anul 2006, respectiv suma de 50.373 lei, apreciază că, reclamanta a fost prejudiciată de intimat cu suma de 4.597,47 lei, reprezentând contravaloarea realizărilor pe care această mașină le-ar fi adus societății, dacă ar fi fost utilizată conform destinației sale, însă, având în vedere că acesta staționat în incinta societății, din vina intimatului, care nu a predat agentului de pază mașina, împreună cu cheile și actele aferente, conform obligației provăzute în fișa postului, nu și-a anunțat superiorul, astfel că, se impune obligarea acestuia la achitarea prejudiciului în sumă de 4.597,47 lei.
Intimatul pârât -personal solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.320/LM din 24 martie 2008, Tribunalul Bihorar espins acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, ârâtul p. a fost angajat al unității reclamante cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu data de 05.01.2007 pe postul de conducător auto-( fila 3) și în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu acestuia i-a fost predat autovehiculul nr. - în baza procesului verbal de predare primire din data de 04.01.2007, iar în data de 13.07.2007 reclamanta l-a notificat pe pârât, în sensul că ii aduce la cunoștință faptul că a produs societății o pagubă în valoare de 4597,47 lei reprezentând contravaloarea realizărilor pe care le-ar fi obținut autovehiculul cu nr. de înregistrare - care a staționat o perioadă de 23 de zile lucrătoare în incinta societății fără a putea fi utilizat de către societate din vina sa și ii solicita acestuia să se prezinte la unitate în vederea achitării sumei mai sus arătate,în caz contrat va fi acționat în instanță.( fila 21)
Raportat la dispozițiile art.271 din Codul muncii, instanța de fond a reținut că, pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului sunt necesare întrunirea cumulativă a unor condiții de fond respectiv:calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba,fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului și numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, iar lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
S-a mai reținut de tribunal că, pentru a da naștere răspunderii patrimoniale prejudiciul trebuie la rândul său să întrunească cumulativ anumite trăsături, respectiv să fie real și cert și să fie cauzat direct angajatorului. Evaluarea pagubei si întinderea despăgubirii trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului. În ceea ce privește certitudinea prejudiciului aceasta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani, dovada certitudinii prejudiciului căzând in sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului prejudiciului.
In speță, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că nu există un prejudiciu real și cert, deoarece nu au fost depuse în probațiune acte din care să rezulte, în mod concret, că respectivul autovehicul ar fi fost necesar pentru a îndeplini anumite sarcini in cele 23 de zile lucrătoare in care pârâtul a lipsit nemotivat de la serviciu, respectiv comenzi care nu au putut fi onorate pe acest considerent.Nu s-a reținut de tribunal ca și dovada a certitudinii prejudiciului veniturile obținute de reclamantă în anul anterior angajării pârâtului, întrucât, reclamanta fiind o societate economică privată, putând avea în condițiile pieții, oscilații in ceea ce privește veniturile acumulate pe parcursul unor ani,venituri care nu pot constitui un reper in vederea stabilirii răspunderii patrimoniale a unui angajat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamanta - -, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că va depune înscrisuri doveditoare din care reiese că a avut nevoie de autovehiculul - în perioada martie 2007 cât pârâtul a lipsit nemotivat. Cât timp a fost în stare de funcționare, a fost utilizat pentru transport marfă, având încheiat contract cu - GENERAL IMPORT EXPORT SRL, nr.770/2002, iar în 2006 fost folosit tot timpul în baza contractului, mai puțin în ianuarie și septembrie când a fost la reparații.
A ales ca reper pentru calculul prejudiciului, veniturile obținute în 2006 întrucât intimatul s-a angajat în ianuarie 2007, i s-a predat mașina în 4.01.2007, în 5-8 ianuarie a fost instruit, în 9-11 ianuarie a fost la reparații, în 12 ianuarie s-a învoit, în 15-30 ianuarie a fost iar la reparații, la fel din 5-21 februarie, în 22 februarie a lipsit nemotivat, în 23-28 februarie a lucrat cu foi de parcurs, după care, până în 12.04.2007 nu s-a mai prezentat.
Nu a calculat prejudiciul pornind de la veniturile înregistrate de pârât în 2007 întrucât la folosit doar 3 zile în ianuarie, februarie 2007, restul zilelor 23-28 februarie 2007 pârâtul a ridicat foile de parcurs, a circulat cu neândeplinirea sarcinilor, nu a depus foile de parcurs la serviciul personal decât în instanță.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.304/1 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât, prezent în ședință, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contractul individual de muncă nr.152 din 4.01.2007, -fila 3 dosar fond- pârâtul a fost încadrat în funcția de conducător auto, cu începere din 5.01.2007, fiindu-i predată autobasculanta cu nr.-, în stare de funcționare -fila 6 dosar fond.
Conform declarației martorului -fila 86 dosar fond-, după angajare, intimatul a reparat autobasculanta în atelierul unității după care a lucrat pe aceasta. Din momentul în care nu a mai venit la locul de muncă, a depus mașina în incintă, martorul a întocmit un referat la conducere, în care a arătat că acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă, dar, după ce a fost lăsată astfel mașina, a fost preluată de o altă persoană ce a lucrat pe ea. Cu toate acestea, martorul a mai declarat și că nu au fost lăsate cheile, actele mașinii, ori, acest aspect contrazice celălalt aspect, cum putea altcineva lucra pe aceasta dacă nu ar fi avut cheile și actele.
Sigur că, în speță nu s-a contestat faptul că intimatul a lipsit de la locul de muncă timp de 23 zile, însă, pentru această perioadă recurenta trebuia să facă dovada faptului că nu a avut posibilitatea onorării unor obligații contractuale, prejudiciul suferit să fie cert, real, cauza din vina salariatului.
Mai mult, martorul audiat a declarat că mașina a fost folosită efectiv după ce intimatul nu s-a mai prezentat, de către o altă persoană.
Art.270 Codul muncii, prevede condițiile atragerii răspunderii patrimoniale ale salariaților, însă, pentru atragerea acestora trebuie într-adevăr întrunite cumulativ mai multe condiții -art.998 și următoarele Cod civil, existența prejudiciului, fapta ilicită, vinovăția, raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, aspecte corect reținute de instanța de fond.
Intimatul a lipsit nemotivat din unitate 23 zile lucrătoare, însă, pentru această perioadă recurenta avea dreptul și obligația de-a dovedi conform art.1169 cod civil (cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească) existența unui prejudiciu, câtimea acestuia, ori depunerea unor dovezi în acest sens pentru o perioadă anterioară sunt irelevante. Se impunea dovada faptului că acest autovehicul ara închiriat, urma să facă transport în aceea perioadă, ce venituri ar fi realizat, ori, ceea ce s-a dovedit nu are legătură cu această perioadă, aspect corect reținut de instanța de fond. Mai mult, martorul audiat a declarat că după ce acesta nu s-a mai prezentat, autovehiculul a fost folosit de o altă persoană.
Ca urmare a celor expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de - -, împotriva sentinței civile nr.320/LM din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:21.11.2008
Jud.fond /
Dact.
Data:25.11.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
