Despăgubire contencios administrativ. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 169/R-CM
Ședința publică din 04 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta " " -, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.1126 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.- -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă " " - prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar și intimații- pârâți și G prin avocat B în baza împuternicirilor avocațiale nr.7/2009 și 12/2009, emise de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei- reclamante a depus la dosar concluzii scrise și o expertiză extrajudiciară.
Avocat B, pentru intimații- pârâți a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea constată că părțile nu au cereri prealabile de formulat și constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei- reclamante, având cuvântul susține că acțiunea a fost promovată pe dispozițiile art. 270 din Codul Muncii și arată că prejudiciile cauzate de cei 2 intimați au fost corect calculate, fiind avute în vedere normele în vigoare la data respectivă. Pentru motivele invocate în scris și susținute pe larg în ședință publică solicită admiterea lui.
Avocat B, având cuvântul pentru intimații- pârâți solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le-a susținut oral în ședință publică cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 25 ianuarie 2008, reclamanta R V, prin reprezentant legal Director general - Dr.ing., a chemat în judecată pe pârâtul G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1118,16 lei reprezentând contravaloarea cantității de combustibil constatată lipsă la inventarierea gestiunii autovehiculului înmatriculat sub nr.-, autovehicul pe care pârâtul și-a desfășurat atribuțiile de serviciu ca și conducător auto.
La aceeași dată, 25 ianuarie 2008, s-a înregistrat cererea formulată de împotriva pârâtului prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 2398,96 lei reprezentând contravaloarea cantității de combustibil constatat lipsă la autovehiculele înmatriculate sub numerele -, VL-26 -, -, -, autovehicule pe care pârâtul și-a desfășurat atribuțiile de serviciu ca și conducător auto.
În ședința publică din data de 18 aprilie 2008 s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr.-, în vederea unei mai bune administrări a probatoriului.
Motivând cererile, reclamanta a arătat că în conformitate cu adresa nr.24728/9 iulie 2007, privind revizuirea consumurilor pentru 11 autovehicule din cadrul secției transporturi și a adresei nr.27812/6 august 2007 privind transmiterea consumurilor solicitate, serviciul -G din cadrul direcției economice a Rm. Vap rocedat la inventarierea carburantului la cele 11 autovehicule, conform listelor de inventariere întocmind astfel nota de constatare nr. 708/17 octombrie 2007 din care reiese că urmare a controlului efectuat la autovehiculele menționate mai sus, a suferit un prejudiciu de 21.906,55 lei reprezentând o lipsă cantitativă de 6.578,55 litri motorină.
În efectuarea calculului privind combustibilul consumat, organul de control a avut în vedere coeficientul de consum de carburant care a fost stabilit pentru autovehiculele respective la care se aplică coeficienții pentru încărcătură prevăzuți de Ordinului nr.14/1982, consum rămas neschimbat conform referatului secției transporturi din data de 6 august 2007.
Analizând varianta consumurilor în intervalul ianuarie 2005-septembrie 2007, organele de control au concluzionat că pe perioada inventariată restul în rezervor depășește capacitatea rezervorului, variația depășită a consumului de carburant fiind în continuă creștere.
Astfel, având în vedere cele arătate, pârâtul G în intervalul ianuarie 2005- septembrie 2007 și-a desfășurat atribuțiile de serviciu ca și conducător auto conducând autovehiculul înmatriculat sub nr. - timp de 276 de zile, iar în urma calculului efectuat de către serviciul -G s-a stabilit că acesta a prejudiciat angajatorul SC - cu suma de 1118, 16 lei, iar pârâtul în intervalul ianuarie 2005- septembrie 2007 desfășurându-și atribuțiile de serviciu ca și conducător auto și conducând autovehiculele înmatriculate sub nr. - timp de 217 zile, - timp de 65 zile, -- timp de 11 zile, VL-15 -- timp de o zi, a prejudiciat angajatorul SC - cu suma de 2398,96 lei reprezentând contravaloarea cantitate de combustibil constatată lipsă la autovehicule.
Cererile au fost întemeiate pe disp.art. 270 Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr.2026 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins cererile formulate de reclamantă împotriva celor doi pârâți și a luat act că aceștia din urmă nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 19 decembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa dispus îndreptarea erorii materiale privind numărul sentinței civile din 15 decembrie 2008, în sensul că numărul corect este de 1126, în loc de 2026.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut pe baza actelor de la dosar, următoarele:
Pârâții G și și-au desfășurat activitatea la R V ca și conducători auto, conducând autovehiculele înmatriculate sub nr.- și respectiv, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și -, iar în urma calculului efectuat de către serviciul -G din cadrul s-a stabilit că au prejudiciat angajatorul cu suma de 118,16 lei și respectiv 2398,96 lei, reprezentând contravaloarea cantitate de combustibil constatat lipsă.
La efectuarea calculului privind combustibilul consumat, organul de control a avut în vedere coeficientul de consum de carburant care a fost stabilit pentru fiecare autovehicul în parte la care s-au aplicat coeficienții pentru încărcătură prevăzuți de Ordinul nr. 14/1982, constatându-se că au prejudiciat societatea cu sumele menționate mai sus.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Gaa rătat că nu este de acord cu calculul care a fost efectuat de către un neprofesionist, calcul ce vizează atât cantitatea de combustibil consumată cât și contravaloarea.
Astfel, consumul mașinii s-a calculat incorect în raport de regimul de lucru, regimul de funcționare, încărcătură, numărul de opriri, iar pe de altă parte, societatea a constatat cu ceva timp în urmă consumul necorespunzător de combustibil, astfel că trebuia să emită anumite avertismente nu să stea în pasivitate.
S-a mai arătat în întâmpinare că angajatorul nu a dovedit că salariatul a comis o faptă ilicită și că a produs un prejudiciu în legătură cu munca sa, iar unitatea angajatoare nu a avut în vedere disp.art. 270 alin.2 Codul Muncii care prevăd cauzele exoneratorii de răspundere materială a salariaților: pierderile inerente procesului de producție, care se încadrează în limitele legal stabilite, pagubele generate datorită unor cauze neprevăzute și pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
În acest sens, la normarea consumului de combustibil nu s-a ținut seama de toți factorii care influențează consumul printre care cei mai importanți sunt: caracteristicile tehnice de consum ale autovehiculelor, mărimea parcursului și condițiile în care se efectuează acesta, gradul de încărcare, condițiile de anotimp, condițiile de exploatare.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiective să se stabilească modul în care s-a făcut normarea consumului de combustibil de către reclamantă, dacă s-a ținut seama de toți factorii care influențează consumul, dacă s-a respectat metodologia de calcul și de lucru, dacă s-au aplicat toți coeficienții de corecție și sporurile pentru consumul de combustibil, dacă s-au respectat instrucțiunile referitoare la efectuarea alimentărilor cu combustibil, precum și celelalte prevederi ale instrucțiunilor Ministerului Transportului nr. 14/7 ianuarie 1892.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert ing., a reieșit că normarea (calculul consumului de combustibil) făcut în luna iulie 2007 pentru autoturismul pe care și-a desfășurat activitatea G, reieșită din documentele prezentate de reclamantă, este puțin mai mare decât consumul mediu de 23 litri/100 km. La acest autovehicul s-au acordat minor coeficienții de corecție și nu s-au acordat sporurile de combustibil, specific fiecărui transport, utilizându-se consumul de 23-24 litri/100 de km.
În ceea ce privește autovehiculele pe care și-a desfășurat activitatea pârâtul, la unele dintre ele nu s-a putut stabili consumul deoarece erau retrase din exploatare iar la altele s-a constatat că aceste consumuri s-au redus arbitrar de la 12,5 litri la 9 litri/100 km, respectiv de la 23 litri la 16,5 litri/100 km. făcându-se mențiunea "deoarece acesta se încadrează în consumurile care au fost stabilite", fapt infirmat de constatările expertului.
S-a mai constatat că din referatele întocmite în data de 25 august 2005 și 26 octombrie 2005 de către reclamantă, rezultă că la determinarea consumului de combustibil nu s-a respectat metodologia impusă cu efectuarea a 4 măsurători pe distanța de 10 km, dus-întors la o viteză medie cuprinsă între 70-80% din viteza maximă economică.
Expertul a constatat că sumele de bani arătate în cererile reclamantei sunt calculate pe baza normărilor trecute (anterioare lunii iulie 2007) iar calculele nu includ coeficienții de corecție și sporurile de consum combustibil conform actelor normative legale.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul răspunzând la fiecare dintre acestea și constatând că sunt neîntemeiate.
Astfel, una dintre obiecțiuni vizează faptul că reclamanta susține că Ordinul nr. 14/1982 a fost abrogat și că a fost luat doar ca un exemplu în determinarea consumului de combustibil unde societatea putându-și stabili propria metodologie de lucru și de acordare a coeficienților de corecție în funcție de autovehiculele din dotare și de condițiile reale de funcționare, întrucât nu pot fi luate în considerare ca obligatorii dispozițiile unui act normativ abrogat.
Această susținere a reclamantei a fost infirmată de propriile documente elaborate pentru recuperarea contravalorii de combustibil când în efectuarea calculului privind combustibilul consumat organul de control a avut în vedere coeficientul de consum de carburant care a fost stabilit în funcție de consumul la de kilometrii la care se aplică coeficienții pentru încadrare prev.de Ordinul nr.14/1982.
Atâta timp cât la stabilirea consumurilor de carburant, reclamanta a avut în vedere Ordinul nr.14/1982, susținerile acesteia că actul normativ respectiv este abrogat, nu influențează modul de soluționare al cauzei, expertul stabilind că aceste calcule cu privire la prejudiciu sunt eronate.
Potrivit disp.art. 270 Codul Muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
În raport de dispozițiile textului de lege sus-menționat și de probele administrate în cauză, s-a constatat că angajatorul SC - nu a dovedit că cei doi pârâți salariați ai săi, au comis o faptă ilicită și că au produs o pagubă materială angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Angajatorul nu a avut în vedere disp.art. 272 alin.2 Codul Muncii care prevăd cauzele de exonerare de răspundere materială a salariaților, întrucât la normarea consumului de combustibil, așa cum a reieșit din raportul de expertiză efectuat în cauză, nu s-a ținut cont de toți factorii care influențează consumul în sensul că nu s-au acordat sporurile de combustibil specifice fiecărui transport, iar calculul consumului de combustibil este mai mare decât consumul mediu al fiecărui autovehicul.
Reclamanta R V nu a respectat nici instrucțiunile referitoare la alimentările cu combustibil, la decadele fiecărei luni, pentru a se putea urmări cu exactitate consumul.
Dacă se respectau aceste instrucțiuni nu mai apăreau resturi în rezervor, înscrise în rezervor mai mari decât capacitățile rezervoarelor.
Față de cele arătate s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.270 Codul Muncii în sensul angajării răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii;
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că reținerea instanței în ceea ce privește faptul că pârâții și-au desfășurat activitatea pe autovehiculele înmatriculate sub nr.-, -, -, -, - și - și că prejudiciul solicitat de la cei doi ar proveni de la aceste autovehicule, constituie motive străine de natura pricinii, care nu au fost evidențiate prin cererea de chemare în judecată, respectiv nu fac obiectul cererii.
Sub acest aspect se arată că expertiza dispusă în cauză și efectuată de expert a fost efectuată pentru un alt dosar, respectiv dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea și care are ca obiect recuperarea prejudiciului de la alți salariați care și-au desfășurat atribuțiile de serviciu pe aceleași autovehicule și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate este lipsit de deontologie profesională.
De asemenea, expertul nu a răspuns la obiectivele instanței tocmai prin faptul că în raportul de expertiză nu se regăsesc autovehiculele care fac obiectul judecății.
- Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii;
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că în mod greșit s-a reținut prin hotărârea recurată faptul că angajatorul nu a dovedit că salariatul a comis o faptă ilicită și a produs un prejudiciu în legătură cu munca sa, fără a se analiza obligațiile de serviciu care decurg din contractul individual de muncă și fișa postului și a se avea în vedere că încălcarea acestor atribuții constituie o condiție a răspunderii, fiind vorba de o faptă ilicită.
Se arată că recurenta a dovedit cu înscrisuri depuse la dosar, că cei doi pârâți, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu au încălcat prevederile din fișa postului și au depășit consumul normat de combustibil, fapt rezultat din inventarierea gestiunii de către organele de control.
Se mai arată că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art.270 alin.2 din Codul Muncii, reținând că angajatorul nu a avut în vedere aceste dispoziții și încadrând prejudiciul suferit de angajator în cauze exoneratorii de răspundere materială a celor doi salariați, respectiv: pierderi inerente procesului de producție care se încadrează în limitele legal stabilite, pagube generate datorită unor cauze neprevăzute și pagube care se încadrează în riscul normal al serviciului.
De asemenea, se susține că s-a aplicat greșit legea, cu referire la Ordinul nr.14/1982, ordin ce fusese abrogat și că în prezent nu există cadru legislativ care să impună determinarea consumului de combustibil.
Se susține că și Ordinul nr.14/1982 a fost interpretat și aplicat greșit în speță, pentru că efectuarea alimentărilor la plecarea în cursă nu are legătură cu acest ordin.
S-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii cererilor formulate de către aceasta împotriva celor doi salariați ai societății, în conformitate cu art.270 din Codul Muncii.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de casare invocate și potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art.270 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Prin urmare, răspunderea patrimonială intervine în situația în care printr-o faptă ilicită, săvârșită din culpă, salariații produc angajatorului un prejudiciu în legătură cu munca lor în timpul executării contractului individual de muncă.
În speță, din analiza probatoriului administrat în cauză, cu referire specială la expertiza tehnică judiciară, rezultă că recurenta-reclamantă nu a dovedit că cei doi pârâți au comis o faptă ilicită și că prejudiciile arătate în cerere sunt reale, certe și actuale (116-117, 123-134, 143-145).
S-a stabilit cu probele administrate în cauză, că în luna iulie 2006 salariații Secției Transporturi Atelier Auto au testat autovehiculele în vederea stabilirii și renormării consumului de carburant și că Serviciul din cadrul unității angajatoare a stabilit retroactiv sumele de recuperat de la conducătorii auto care au condus cele 11 mașini în perioada 01.01.2005 - 01.10.2007.
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt rezultată din probele dosarului, situație căreia i s-au aplicat corespunzător dispozițiile art.270 pct.2 din Codul Muncii, nefiind întemeiat sub acest aspect motivul de nelegalitate încadrat în art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă.
Nu se constată a fi întemeiat nici motivul de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât din ansamblul probator de la dosar rezultă că sumele de bani prevăzute în acțiune de către angajator a constitui prejudicii în sarcina celor doi pârâți, nu au fost calculate corect de către organul de control, ci au fost calculate pe baza normărilor trecute, anterioare lunii iulie 2007.
Potrivit art.270 alin.2 din Codul Muncii, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
S-a dovedit cu expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, că la normarea consumului de combustibil nu s-a ținut cont de toți factorii care influențează consumul, că normele privind consumul de combustibil nu au fost stabilite în conformitate cu Instrucțiunile Ministerului Transporturilor nr.14/1982, că normarea consumului nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Capitolului I din Ministerului Transporturilor și că acest calcul s-a stabilit fără aplicarea coeficienților de corecție.
De asemenea, s-a stabilit că nu s-a respectat metodologia de lucru pentru determinarea consumului mediu de combustibil, iar comisia ad-hoc nu a luat în seamă coeficienții de corecție și sporul pentru consumul de combustibil (pct.4 din ) și nu a respectat instrucțiunile referitoare la efectuarea alimentărilor cu combustibil.
Întrucât concluziile expertului tehnic titular au fost însușite și de către expertul observator ing., numit la cererea reclamantei, care nu a formulat obiecțiuni, nu se justifică cererea recurentei de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei alte expertize tehnice judiciare.
De precizat este faptul că însăși reclamanta a avut în vedere Ordinul nr.14/1982 la stabilirea consumurilor de carburant și susținerile acesteia în sensul că acest act normativ este abrogat nu influențează modul de soluționare al cauzei, deoarece expertiza tehnică judiciară a stabilit că aceste calcule cu privire la pretinsul prejudiciu sunt eronate.
În concluzie, se constată că soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art.312 pct.1 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta " " R V, împotriva sentinței civile nr.1126 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Obligă pe recurenta-reclamantă să plătească intimaților-pârâți G și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/12.02.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
