Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1704/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1704
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului A împotriva Sentinței Civile nr. 561/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 561/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în contradictoriu cu intimatul având ca obiect despăgubiri în sumă de 2.109 lei și dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a acordat eficiență excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei, reținând că,in speță, față de conținutul Ordonanțelor Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, de la filele 82 - 85, fila 99, Rezoluției de încetare a urmăririi penale dată la 27.11.2006, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, precum și al Deciziei Penale nr. 371/R/31.05.2006 pronunțată în Dosarul nr.3947/R/2006, reclamanta s-a constituit parte civilă cu suma de 2.109 lei pretinsă pe cale prezentei acțiuni, urmare a formulării unei plângeri pentru gestiune frauduloasă împotriva pârâtului, însă nici instanța penală și nici parchetul nu au soluționat plângerea pe fond, constatând că au existat nereguli de procedură în legătură cu formularea plângerii penale de către centrul de Plasament care nu are personalitate juridică și nu este proprietara bunurilor gestionate de către pârât.
Pe de altă parte, prin Decizia Penală nr. 368/R/ 14.07.2005, pronunțată în Dosarul nr. 3940/R/2005, Tribunalul Arada respins recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și de către făptuitorul împotriva Sentinței Penale nr.811/19.04.2005 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1090/2005, constatând, pe de o parte, că centrul de Plasament nu are personalitate juridică și că prima instanță în mod legal a dispus trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de pârâtul, constatând că persoana vătămată nu și- retras plângerea față de învinuit.
În esență, nici instanțele penale și nici Parchetul nu au constatat existența infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. 1 Cod penal și nu au soluționat acțiunea civilă în despăgubiri, câră vreme, urmare a trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, Judecătoria Arad, prin Sentința penală nr. 1123/14.04.2006, pronunțată în dosar 3026/2006, a menținut Ordonanțele Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din data de 14.12.2005 și 30.01.2006.
În cauză nu a operat întreruperea cursului prescripției prin plângerile penale formulate împotriva pârâtului începând din anul 2004,fiind incidente prevederile art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, care arată că prescripția nu est întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut- a renunțat la ea.
Nimic nu a împiedicat- pe reclamanta angajatore să formuleze o acțiune civilă în pretenții începând cu data cunoașterii prejudiciului, respectiv, 04.12.2003 și 24.12.2003.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c, raportat la art. 270 alin. 1 Codul Muncii care prevede că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor,angajatorul avea la îndemână și calea acțiunii de dreptul muncii pentru a-și recupera pretinsul prejudiciu de la fostul salariat, nu numai acțiunea civilă formulată pe calea plângerii penale pentru gestiune frauduloasă și nu-și poate invoca propria culpă pentru întreruperea cursului prescripției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului A, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 21.08.2009,solicitând casarea sentinței supusă reformării și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei,care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 312 alin.1,2,3 și 5 /pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat in esență greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune in sens material, in contextul in care DGASPC Aaf ormulat plângere penală împotriva făptuitorului pârât, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de gestiune frauduloasă, constituindu-se parte civilă in cadrul procesului penal.
A mai arătat recurenta, după o descriere amănunțită a actelor de procedură efectuate in cadrul procesului penal, că acesta a fost finalizat prin respingerea plângerii formulată de direcție împotriva rezoluției parchetului de încetare a urmăririi penale, ca efect al pronunțării Sentinței Penale nr. 499/25.02.2008 a Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin Decizia Penală nr. 152/R/2008 a Tribunalului Arad. De aceea,susține reclamanta,nu se poate pretinde că in cauză ar fi intervenit prescripția, termenul de 3 ani fiind întrerupt pe toată perioada derulării procesului penal.
Intimatul pârât nu s-a prezentat in instanță și nu și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare,cu toate că a fost citat cu această mențiune de către instanța de recurs.
In cauză nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.312 alin.1 /pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este întemeiat, cu următoarele argumente:
Instanța de recurs reține că, in privința drepturilor bănești solicitate prin acțiune,sunt incidente prevederile art. 3 și 7 din Decretul Lege nr. 167/1958, termenul general de prescripție fiind de trei ani și începând să curgăde la data când se naște dreptul la acțiune, precum și cele ale art. 283 alin. 1, lit. c) din Codul Muncii, care statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și in cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Ori,așa cum in mod corect au observat judecătorii fondului și cum,de altfel, recurenta recunoaște in conținutul cererii de recurs,dreptul la acțiune al angajatoarei s-a născut la data întocmirii Procesului -verbal de inventariere finală din data de 04.12.2003 privind minusul în gestiune de 700 combustibili în valoarea de 1270 lei și a procesului - verbal de inventariere din 24.12.2003 prin care s-a constatat un minus la furaje în gestiunea pârâtului în valoare de 850 lei, pentru că de la acel moment reclamanta cunoștea despre existența pagubei și a făptuitorului.
Curtea mai reține că procesul penal declanșat împotriva salariatului la solicitarea reclamantei angajatoare ar fi fost să producă efectul întreruptiv de prescripție la care se referă art. 16 lit. b) din,raportat la art. 17 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 doar in situația in care nu s-a fi dispus încetarea sa. Ori in cazul concret al speței de față,așa cum se și menționează in cererea de recurs, soluția parchetului de încetare a urmăririi penale împotriva pârâtului a fost menținută prin Sentința Penală nr. 499/25.02.2008 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr.152/R/2008 pronunțată de Tribunalul Arad.
Reclamanta nu se poate plânge, căci in momentul in care a ales calea procedurală a plângerii penale cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască prevederile art. 16 alin.2 din Decretul nr. 168/1958,potrivit cărora prescripția nu este întreruptă,dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ.,Curtea va respinge recursul reclamantei, cu consecința evidentă a menținerii dispozițiilor sentinței recurate,considerată a fi legală și temeinică.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului A împotriva Sentinței Civile nr. 561/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 2009
Tehnored / /2009/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Arad
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
