Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1727/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1727/R/2009
Ședința publică din 29 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Daniela Griga Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 697 din 19 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentanta pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 septembrie 2009, prin registratura instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a recurentei în formularea motivelor de recurs, având în vedere că recursul este formulat pentru plata celui de al 13 salariu, petit ce a fost respins de către Tribunalul Cluj.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea excepției invocate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 697 din 19 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta jud. și în consecință a fost bligată pârâta să-i achite reclamantului compensația datorată constând într-un salariu lunar, conform art. 29 din Contractul Colectiv de muncă.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de muncitor-hală prelucrare conform copiei Contractului individual de muncă înregistrat la ITM C, sub nr. 67307/5.12944 din 18.10.2001.
Conform deciziei nr.892/24.11.2008, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 din Codul Muncii, începând cu data de 24.11.2008.
Așa cum s-a stipulat prin prevederile art. 29 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, la desfacerea Contractului individual de muncă din inițiativa celui care angajează si din motive neimputabile angajatului, patronii vor acorda acestuia o compensație de minimum 100% din salariul lunar negociat, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate, au fost admise doar în parte, respectiv a fost obligată pârâta să-i achite acestuia compensația datorată conform dispozițiilor art. 29 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă deoarece pârâta nu a depus nici un document semnat de către acesta, din care să rezultă că i-au fost achitate aceste drepturi.
Instanța a respins celelalte capete de cereri din acțiunea introductivă așa cum a fost precizată ulterior, deoarece reducerea postului său a fost efectivă, reală si serioasă, fiind determinată de dificultățile economice pe care le-a întâmpinat pârâta, fapt care rezultă din documentația depusă la dosarul cauzei de către pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 157 din Codul Muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale si/sau colective între angajatori si salariați ori reprezentanții acestora.
Instanța având în vedere cele arătate mai sus, nu putea primi cererea reclamantului de a i se recalcula drepturile salariale pe care le-a încasat pe perioada august 2005-octombrie 2008 câtă vreme acesta a semnat statele de plată fără obiecțiuni, dându-și astfel acordul pentru sumele stabilite prin negocieri, așa cum s-a stipulat în Contractul Colectiv de Muncă, Cap.VII.
Pe de altă parte, reclamantul nu a produs nici un mijloc de probă din care să rezulte că pe parcursul derulării raporturilor de muncă ar fi contestat cuantumul salariului stabilit si acordat or, ar fi făcut demersuri pentru renegocierea acestuia.
Cu privire la daunele morale în cuantum de 10.000 lei, instanța le-a respins întrucât reclamantul nu a făcut dovada că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial de natură să-i lezeze demnitatea si relațiile sale in societate. Mai mult, acesta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între vătămarea pretinsă si fapta angajatorului, sarcina probei în astfel de situații revenindu-
Așa fiind, instanța in temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să-i achite reclamantului compensația datorată conform art. 29 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă.
In baza acelorași prevederi legale, instanța a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate, respectiv nedovedite, având în vedere cele expuse mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia cu modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii capătului de cerere privitor la acordarea celui de-al 13-lea salariu de către, capăt de cerere admis de către prima instanță.
În motivarea recursului pârâta arată că, prima instanță în mod netemeinic și nelegal a stabilit în sarcina acesteia obligația de a achita către a celui de-al 13-lea salariu, întrucât conform contractului colectiv de muncă la nivel de societate condițiile de bază pentru beneficia de acest stimulent sunt: să-și fi îndeplinit pe parcursul anului sarcinile de serviciu, conform fișei postului; să fi lucrat pentru societate întreg anul respectiv. Prin excepție, pentru persoanele încadrate în muncă în cursul anului (perioada de probase include în baza de calcul) sau pentru persoanele la care intervine suspendarea temporară a contractului individual de muncă (cu excepția celei determinate de incapacitatea temporară de muncă - conform art.18), calculul premiului anual se va face luând în calcul lunile lucrate efectiv, rotunjite în favoarea angajatului; pentru angajații la care, pe parcursul anului, intervine încetarea contractului de muncă pe perioada nedeterminată nu se acordă acest premiu.
În consecință, nu era îndreptățit la a primi cel de-al 13-lea salariu. Acesta a fost motivul pentru care, în compensare, i s-au dat cele 3 salarii în plus, cu titlu de compensație, iar nu un salariu compensator, așa cum art.29, punctul 1 al Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate o prevedea.
Prim instanță a interpretat în mod eronat această prevedere a contractului de muncă la nivel de unitate, semnat de către reprezentanții sindicatului și aplicabil tuturor angajaților societății, astfel că solicită să se admită prezentul recurs, modificându-se sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere privitor la plata celui de-al 13-lea salariu către.
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 316 și 298 Cod procedură civilă excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Curtea reține că prin sentința recurată a fost bligată pârâta să-i achite reclamantului compensația datorată constând într-un salariu lunar, conform art. 29 din Contractul Colectiv de muncă și s-au respins celelalte capete de cerere, inclusiv cel privind obligarea pârâtei la acordarea celui de-al 13 salariu.
Drept urmare, reținând că prin recursul pârâtei s-a criticat exclusiv obligarea acesteia la acordarea celui de-al 13 salariu, Curtea reține că recurenta nu justifică niciun interes de a ataca hotărârea cu privire la acest capăt de cerere, drepturile sale nefiind lezate.
Având în vedere aceste considerente Curtea urmează ca în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și 109 alin. (1) Cod procedură civilă să admită excepția invocată din oficiu și să espingă ca lipsit de interes recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 697 din 19.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, care va fi menținută.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 750 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 697 din 19.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurenta să plătească intimatului suma de 750 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
4 ex./26.10.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Daniela Griga Sergiu Diaconescu
