Despăgubire contencios administrativ. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.183
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier C
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.1525 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei recurente și pârâții intimați și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 19.12.2008 reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică B reprezentată prin director a chemat în judecată pârâții și solicitând obligarea acestora la plata sumei de 55.777,59 lei, reprezentând prejudiciul produs unității prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiunilor de serviciu privind executarea contractului încheiat de Romsilva prin Direcția Silvică B cu SC SRL, jud.
În motivarea cererii, a arătat că, prin nota de constatare încheiată la 7.11.2008 de către revizorii contabili ai Romsilva cu ocazia controlului efectuat la Ocolul Silvic D organele de control au identificat un sold debitor al SC SRL de 55.420,25 lei. A mai arătat că, organele de control au stabilit că, răspunzători pentru debitul creat sunt pârâții în calitate de fost șef de ocol și de fost contabil șef, deoarece ca responsabili de contract nu au urmărit respectarea Ordinului MAAP nr.391 din 10.06.2003 în vigoare la data respectivă, au permis clientului accesul la masa lemnoasă deși nu s-a înaintat Ocolului Silvic cecul validat de banca emițătoare, au permis clientului accesul la masa lemnoasă înainte ca suma să fie decontată de bancă și să apară în extrasul de cont, nu au luat măsuri de valorificare a stocului de aproximativ 90. constatați la reprimire pentru diminuarea debitului. S-a mai arătat că printre măsurile dispuse de organul de control s-a stabilit că, deoarece debitorul SC SRL este insolvent Direcția Silvică B va deschide acțiune în vederea recuperării sumei totale de la persoanele care prin nerespectarea prevederilor contractuale au favorizat crearea unui prejudiciu, respectiv de la pârâți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.270, 271 Codul Muncii.
Prin întâmpinare pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani - Secția civilă în soluționarea cauzei, arătând că, fiind inginer silvic, pârâtului îi sunt aplicabile dispozițiile Statutului personalului silvic aprobat prin OUG 59/2000 potrivit căruia ( art.58) personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Prin coroborarea art.109 din Legea 188/1999 cu art.58 din OUG 59/2000 rezultă că, pentru soluționarea cererii de obligare la plată a acestui pârât competența materială aparține Tribunalului Botoșani - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal.
Totodată au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamanta solicitând prin acțiune obligarea la sumei de 55.777,59 lei reprezentând prejudiciul produs prin nerespectarea prevederilor art.1 și 5 din Ordinul 391/2003 precum și a prevederilor cuprinse în fișa postului.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii și că, reprezentanții unității au știut din data de 24.12.2004 că fila CEC seria - 303 nr.- emisă de SC SRL a fost refuzată la plată de către bancă. Reclamanta nu poate susține că momentul nașterii dreptului la acțiune este data înregistrării notei de constatare întocmită de revizorii contabili delegați.
Pe fond, pârâții au invocat că nu au săvârșit nici o faptă care să angajeze răspunderea lor materială.
La termenul din 9.03.2009 instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului Botoșani.
Deoarece pe rolul acestei instanțe au existat înregistrate alte cauze în care părțile aveau calitatea de personal silvic, iar până în prezent nu s-a pronunțat un regulator de competență în soluționarea conflictului intervenit între cele două secții ale tribunalului, instanța civilă a păstrat cauza spre soluționare.
La termenul din data de 23.03.2009, din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Silvice B în raport cu prevederile art.9 alin.2 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, Anexa 1 la HG 1105/2003.
Prin sentința civilă nr.394 din 23 martie 2009, Tribunalul Botoșani - secția civilă, în baza art.161 Cod procedură civilă, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică B, obligând-o pe aceasta să plătească fiecărui pârât câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit prevederilor art.9 alin.2 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, unitățile din structura acesteia sunt conduse de către un director, director tehnic, director, economic, care fac parte din comitetul director, ale căror atribuții se stabilesc prin regulament aprobat de consiliul de administrație al Romsilva. Directorii și consilierii juridici ai unităților fără personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva poate fi reprezentată de directorii și consilierii juridici ai unităților fără personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, iar nu de aceste unități fără personalitate.
Prin decizia civilă 961 din 07.07.2009 a Curții de Apel Suceavaa fost casată sentința nr. 394 din 23.03.2009 și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii instanța superioară constatând că acțiunea fost corect dedusă de Romsilva B,
Cu precizarea că în. art.315 Cod procedură civilă, tribunalul trebuie să rețină că prin adresa 14322 din iunie - reclamanta Romsilva Bac onfirmat calitatea de reprezentați legali a directorului Direcției Silvice B și a consilierului juridic a acestei unități.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Botoșani sub numărul -.
La data de 27.03.2009 Regia Națională a Pădurilor Romsilva B cât și Direcția Silvică B au chemat în judecată pârâții și solicitând obligarea acestora la plata sumei totale de 55.777, 59 lei.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani Secția Comercială sub nr.1533/E/40/2009.
Prin Încheierea din 03.06.2009 în considerarea faptului că pârâții nu sunt funcționari publici Secția Comercială a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Secției civile.
Dosarul a fost reînregistrat sub nr- iar prin Încheierea de ședință din 20.10.2009 s-a dispus disjungerea soluționării cererii formulată de reclamanta Direcția Silvică B în nume propriu în contradictoriu cu pârâții și înregistrarea acesteia sub un nou număr de dosar,în vederea analizării excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția Silvică
Totodată s-a pus în discuție excepția litispendenței cu privire la cauzele nr- și -.
Văzând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 163.Pr.civ. dosarul nr- a fost conexat la ds. nr-.
Prin sentința civilă nr.1525 din 26 octombrie 2010, Tribunalul Botoșani, însușindu-și chestiunile de drept dezlegate de Curtea de Apel Suceava, în urma punerii în discuție excepției necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei, a apreciat faptul că sediul reclamantei se află în B și nu în B, și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că potrivit art.284 din Legea 53/2003 soluționarea conflictelor de muncă este în sarcina exclusivă a instanței competente în a cărei circumscripție își are sediul reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva B prin Direcția Silvică
În motivarea recursului Romsilva - prin Direcția Silvică B, a arătat că, cerința prevăzută de art.284 alin.4 din Codul Muncii aprobat prin Legea nr.53/2003 este îndeplinită în privința introducerii cererii de chemare în judecată la instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are sediul, întrucât anexa 2 din nr.HG1105/2003, respectiv anexa nr.2 din nr.HG229/2009 indică sediul Direcției Silvice B, care în conformitate cu art.9 alin.2 din anexa nr.1 la HG nr.1105/2003, respectiv art.6 alin.9 din anexa 1 la HG nr.229/2009, are atribuții delegate prin aceste acte normative pentru îndeplinirea atribuțiilor - Romsilva pe raza teritorială a județului
Prin urmare, în mod eronat instanța de fond a reținut excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului București.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Articolul 284 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ), prevede:
(1) "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă.
"Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."
Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul reclamantul nu lasă loc niciunei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative a tribunalului în materia conflictelor de muncă.
Așa cum rezultă din cererea introductivă de prima instanță și din cererea de recurs, calitatea de reclamantă o are Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.
Articolul 1 din nr.HG 1105/25.09.2003 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva (în vigoare la data introducerii acțiunii), prevede:
(1) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva se organizează prin reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor, care se desființează.
(2) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este persoană juridică, cu sediul central în municipiul B, bd. general G nr. 31, sectorul 1, și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic și de autoritate hipică națională, în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare și funcționare prevăzut înanexa nr. 1."
Deși cererea de chemare în judecată a fost introdusă de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică B, Curtea reține că sediul mandatarului nu poate influența competența teritorială, iar alegerea de domiciliu poate fi făcută doar pentru comunicarea actelor de procedură, iar nu și pentru determinarea competenței teritoriale.
Prin urmare, pentru stabilirea competenței teritoriale, nu are relevanță locul unde s-a produs prejudiciul. De asemenea, nu are relevanță nici sediul Direcției Silvice B - unitate fără personalitate juridică, astfel după cu rezultă din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, care prevede la art. 9 alin. 1 că "(1) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are în structura sa unități fără personalitate juridică - direcții silvice.
De asemeni nu are relevanță faptul că Direcția Silvică B are atribuții delegate prin actele normative arătate de recurentă pentru îndeplinirea atribuțiilor Romsilva pe raza teritoriala a jud. B întrucât aceste atribuții privesc exclusiv activitatea specifică a reclamantei.
Relevanța absolută în cauză, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cererii, o are sediul reclamantei.
Or, acest sediu este în mun. B, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin urmare, având în vedere că în speță, calitatea de reclamantă aparține Regiei Națională a Pădurilor - Romsilva, care are sediul central în municipiul B, bd. general G nr. 31, sectorul 1, văzând dispozițiile art. 284 al. 2 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ), in mod just prima instanță a admis excepția necompetenței si a declinat competența in favoarea tribunalului in a cărui raza teritoriala se află sediul reclamantei -Romsilva.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Romsilva - prin Direcția Silvică
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.1525 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex. 09.03.2010
Jud. fond
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Dana, Sas
