Despăgubire contencios administrativ. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Despăgubiri -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 186
Ședința publică din 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Bîrsescu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Primăria comunei - prin primar, cu sediul în comuna, județul S, împotriva sentinței nr. 1495 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (-).
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic - pentru pârâta recurentă - și reclamantul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, conform motivelor expuse în cererea de recurs.
A arătat că din înscrisurile pe care le-a depus la instanța de fond rezultă în mod evident reaua-credință a reclamantului, că acesta a promovat un șir de procese, că măsura de reintegrare nu a fost înlăturată și că instanța de fond nu i-ar fi acordat un termen pentru a depune mai multe înscrisuri. Totodată a precizat că primăria îi va acorda reclamantului drepturile recunoscute prin hotărârea executorie.
A mai arătat că moara aparținând Primăriei a fost scoasă la licitație publică, reclamatul fiind înștiințat despre acest lucru, însă aceasta a fost închiriată unei alte persoane, astfel că, în urma reorganizării, postul de nu a mai figurat în statul de funcții. Totodată, reclamantului i s-a propus un post de casier, pe care acesta l-a refuzat, manifestând astfel o atitudine de pasivitate față de executarea sentinței, primăria neavând nici o culpă.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului - ca nefondat - și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava, ca fiind temeinică și legală. A arătat că în anul 2001 cerut punerea în executare a sentinței privind reintegrarea sa, există un dosar de executare, însă nu deține nici o încheiere în acest sens și că a cerut reintegrarea, însă nu-și amintește când a solicitat ultima dată acest lucru. A mai arătat că, cartea de muncă se află la primărie și că în prezent nu lucrează în altă parte.
În replică, reprezentanta recurentei a precizat că reclamantul putea oricând să ceară cartea de muncă, însă nu a existat bunăvoință din partea acestuia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată Primăria comunei - prin primar, solicitând ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la:
- plata despăgubirilor aferente perioadei 9 februarie 2005 la zi << motivate de sentința civilă 1857/1990 și datorate refuzului de reîncadrare în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă, în valoare de 10.640 lei, calculată la venitul minim pe economie >>;
- obligarea pârâtei la completarea și modificarea carnetului de muncă, potrivit acestei sentințe, cu operațiunile la zi;
- obligarea pârâtei la virarea sumelor aferente salariului << către, și celelalte fonduri obligatorii prevăzute de lege >>.
În motivare susține că se prevalează de sentința civilă nr. 1857 din 1 iunie 1990 Judecătoriei Suceava, irevocabilă.
La termenul din 1 noiembrie 2007 precizat că solicită doar despăgubiri.
Prin sentința menționată, i s-a admis contestația.
Reclamantul (contestatorul) a fost reintegrat în funcția de măcinător la Moara.
Totodată, Primăria comunei a fost obligată să plătească contestatorului << despăgubiri, conform art. 136 din Codul muncii începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și suma de 500 lei cheltuieli de judecată >>.
Tribunalul Suceava - secția civilă, prin sentința nr. 1495 din 10 decembrie 2007 i-a admis acțiunea.
A obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru perioada 9 februarie 2005 - 10 decembrie 2007.
Totodată, a obligat pârâta să vireze contribuțiile la bugetul de stat în favoarea reclamantului și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit sentinței civile nr. 1857 din 1 iunie 1990 Judecătoriei Suceava, s-a stabilit cu putere de lucru judecat obligația de despăgubiri în sarcina pârâtei. Ea trebuie să se supună efectelor lucrului judecat, nemaiputând repune în discuție aceste aspecte în noul cadru procesual.
Art. 78(1) din Codul muncii stabilește că, în cazul concedierilor nelegale, despăgubirile cuvenite salariatului sunt egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 78 alin. 1 din Codul muncii, urmează ca instanța să admită acțiunea și să oblige pârâta să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru perioada 9 februarie 2005 - 10 februarie 2007.
Pârâta a mai fost obligată, în temeiul art. 46(2) lit. f din Codul muncii, să vireze contribuțiile la bugetul de stat în favoarea reclamantului.
De asemenea, potrivit art. 1(2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, ea a fost obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primăria comunei, prin primar.
Ea critică hotărârea atacată pe considerentul că reclamantul a promovat acțiunea cu rea-credință; din înscrisurile depuse la dosar (filele 18-33 dosar fond) rezultă că recurenta se află în imposibilitate obiectivă de a-l reintegra la Moara, care a fost scoasă la licitație, cu încunoștiințarea reclamantului-intimat; osebit, celui în cauză i s-a oferit un alt post, anume de casier, pe care, nejustificat, l-a refuzat.
Mai susține recurenta că i s-a încălcat dreptul la apărare, în sensul că la termenul de judecată din 6 decembrie 2007 solicitat acordarea unui nou termen pentru a depune înscrisuri la dosar pentru a-și dovedi aceste susțineri, însă i s-a respins respectiva cerere fără vreo motivare.
În fine, face referire la decizia civilă nr. 1972 din 12 septembrie 2001 Tribunalului Suceava, prin care i s-a admis recursul (contestatorului), modificată în tot sentința civilă nr. 946/2001 a Judecătoriei Suceava, iar în rejudecare i s-a admis contestația și Primăria comunei a fost obligată să-i plătească despăgubiri aferente perioadei 15 mai 1997 - 10 aprilie 2001.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că recursul Primarului comunei este fondat.
Prima instanță reține, în esență, că a fost stabilită << cu putere de lucru judecat >> obligația pârâtei de a plăti reclamantului despăgubiri, conform art. 136 din Codul muncii, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, prin sentința civilă nr. 1857 din 1 iunie 1990 Judecătoriei Suceava, irevocabilă.
Reclamantul a avut calitatea de la o moară aparținând Primăriei comunei.
Este de observat că, în cauza dedusă judecății, reintegrarea acestuia s-a dispus printr-o altă hotărâre judecătorească, nicidecum prin sentința civilă menționată anterior.
Dreptul la apărare al recurentei a fost nesocotit, cu consecința soluționării procesului fără a intra în cercetarea fondului.
Este vorba de împrejurarea, invocată în mod constant, în sensul că Primăria se află în imposibilitate obiectivă de a reintegra pe reclamant, deoarece moara respectivă nu mai face parte din patrimoniul acesteia.
Pe de altă parte, pretinde că în repetate rânduri a oferit celui în cauză un post corespunzător pregătirii sale, însă nejustificat reclamantul i-a refuzat oferta, prevalându-se de mai multe înscrisuri, depuse la dosar.
Într-adevăr,illo tempore,reintegrarea nu conferă reclamantului o rentă sui-generis sine die.
Cum, sub acest aspect, apărarea recurentei (din cuprinsul întâmpinării sale - filele 15-17 dosar fond) a fost nesocotită cu consecința soluționării procesului fără a intra în cercetarea fondului, din asemenea considerente, recursul pârâtei va fi admis, potrivit art. 312 alin. 5 teza I din Codul d e procedură civilă, sentința nr. 1495 din 10 decembrie 2007 Tribunalului Suceava - secția civilă, urmează să fie în tot casată, iar cauza va fi trimisă aceleiași instanțe pentru aor ejudeca pe fond.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei - prin primar, împotriva sentinței nr. 1495 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (-) și, în consecință:
Casează sentința susmenționată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
27.02.2008
Președinte:Pungă TitusJudecători:Pungă Titus, Bîrsescu Nicolae, Apetroaie Eufrosina
