Despăgubire contencios administrativ. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.186
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurentul F, domiciliat în B,-,..13 împotriva sentinței civile nr.1414/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SRL, cu sediul în G,-, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.03.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 26.03.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.124/110 din 15.01.2007 la Tribunalul Bacău, reclamanta - SRL Gac hemat în judecată pe pârâtul Făgăraș solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 11.358 lei plus cuantumul indemnizațiilor acordate până în momentul pronunțării, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă.
În motivarea acțiunii civile reclamanta a arătat că, pârâtul a fost salariatul său în funcția de agent comercial până la data de 18.05.2006.
Urmare modificării aduse codului muncii prin OUG nr.65/2005, la data de 2.05.2006 între - SRL și Făgăraș s-a încheiat actul adițional nr.4747 conform căruia pârâtul, în calitate de salariat, s-a obligat ca pe perioada de 1 an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activitățile menționate în actul adițional, la societățile cu obiect similar de activitate ca al reclamantei a arătat aceasta.
Pârâtul a arătat reclamanta, avea la dispoziție o listă cu societățile concurente printre acestea aflându-se și - SA P, societate la care acesta activează în prezent.
Clauza de neconcurență este o clauză specifică contractului individual de muncă și este prevăzută de art.21 și art.22 din Codul munciia arătat reclamanta.
Conform dispozițiilor legale mai sus menționate clauza de neconcurență îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul propriu sau a unui terț o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terț care se află în relații de concurență cu angajatorul său și îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizație lunară.
Indemnizația de neconcurență datorată fostului angajat a fost negociată și stabilită la 50% din salariu, ea fiind plătită întocmai și la timp conform actului adițional nr.4747/2.05.2006 conform statelor de plată a arătat reclamanta.
Pârâtului, a mai arătat reclamanta, cu adresa nr.2827/25.05.2006 i-a reiterat acestuia obligația respectării clauzei de neconcurență conform actului adițional.
Prin sentința civilă nr.683/6.04.2007 Tribunalul Bacău -secția civilă și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.
S-au avut în vedere disp.art.284 al.2 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Făgăraș a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile a reclamantei.
A arătat că a lucrat la reclamantă în calitate de agent comercial începând cu data de 1.06.2004 până la data de 4.05.2006 când și-a prezentat demisia.
A mai arătat că între el și reclamantă nu a existat nici o înțelegere în ceea ce privește clauza de neconcurență, ea fiind introdusă abia prin actul adițional nr.4747 din 2.05.2006 la contractul individual de muncă, el luând cunoștință de ea și semnând la data de 5.06.2006.
A mai arătat că a semnat și notificarea nr.2827 din 25.05.2006.
A arătat pârâtul că potrivit art.22 din Codul muncii, clauza de neconcurență nu-și mai produce efectele la data încetării contractului individual de muncă, care a încetat la 18.05.2006.
Modul de calcul al așa -ziselor sume pe care le-ar fi primit nu este detaliat, că el nu a indicat nici un cont unde să i se depună acești bani a arătat pârâtul.
Cu privire la faptul că lucrează la - SA P și că aceasta ar fi printre societățile comerciale care fac concurență societății reclamante, pârâtul a arătat că nu poate presta activitățile menționate, similare cu cele ale angajatorului, pe teritoriul județului B, iar din economia prevederilor art.21 al.2 din Codul muncii, acestea nu fac referiri la liste exemplificative și limitative, ci la prevederi concrete.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Galați -Secția civilă sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1414/26.09.2007 s-a admis acțiunea civilă a reclamantei - SRL
A obligat pârâtul Făgăraș să plătească reclamantei indemnizația încasată potrivit clauzei de neconcurență și salariul încasat pe o perioadă de 1 an de zile anterior încetării activității.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul Făgăraș a fost salariat al societății reclamante - SRL G în funcția de agent comercial, potrivit copiei contractului individual de muncă ( filele 20-23 la dosar).
La data de 2.05.2006, pârâtul a încheiat cu reclamanta Actul adițional la contractul individual de muncă nr. 16466/16.06.2004, înregistrat sub nr. 4747 (filele 24-26 la dosar) prin care părțile au convenit asupra includerii în contractul individual de muncă al salariatului a unei clauze de neconcurență la art. 1 și a unei clauze de confidențialitate la art. 2.
Pârâtul a denunțat unilateral contractul individual de muncă la data de 4.05.2006, în temeiul disp. art. 79 din Codul muncii, raporturile de muncă cu societatea reclamantă încetând la data de 18.05.2006.
Se mai reține din Adeverința nr. 610/16.08.2007 (fila 43 la dosar) emisă de - SA P că Făgăraș, în speță pârâtul este salariat al societății emitente, începând cu 22.05.2006, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată, înregistrat sub nr. -/26.05.2006, având funcția de director zonal vânzări - Textile.
Conform actului adițional menționat, pârâtul se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activitățile menționate în actul adițional, la societățile cu obiect similar de activitate cu al reclamantei - SRL, în caz de nerespectare a acestei clauze, fiind obligat la restituirea indemnizației de neconcurență plătită de către angajator și la plata cu titlu de despăgubire a unei sume echivalente cu venitul salarial brut obținut de acesta în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului.
Disp. art. 21(1) (2) (3) din Codul Muncii, prevăd că, clauza de neconcurență îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terț care se află în relații de concurență cu angajatorul său, și îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizație lunară (2) clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului (3) indemnizația datorată salariatului se negociază și este de cel puțin 25% dar salariu, indemnizația trebuie plătită întocmai și la timp a mai reținut instanța de fond.
În cauză, din Fișa postului pârâtului (filele 40-42 la dosar), din copia carnetului de muncă a acestuia (fila 46 la dosar), din Adeverința nr.610/16.08.2007(fila 43 la dosar), a rezultat că pârâtul Făgăraș este salariat al - SA P, societate ce se regăsește în lista cu societățile concurente cu - SRL, (fila 49 la dosar), unde acesta desfășoară activități similare celor prestate în cadrul reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Făgăraș considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere probele dosarului la pronunțarea hotărârii.
A susținut că nu s-a avut în vedere adeverința emisă de actualul angajator - SA din care rezultă că este angajat pentru divizia textile-linoleum și mochetă, două produse care sunt total diferite de produsele vizate de clauza de neconcurență: materiale de construcție și finisaje, produse pe bază de lemn și feronerie și produse pentru instalații electrice și sanitare.
Aspectul de care în mod greșit s-a folosit instanța de fond îl reprezintă lista cu societățile concurente, în funcție de departamentul de activitate a mai arătat recurentul pârât.
Nu s-a făcut referire la faptul că în conformitate cu această listă a societăților concurente, activitate concurentă ar fi însemnat desfășurarea de activități doar în cadrul Departamentului Parchet al - SA, pe când el activează în cadrul Diviziei Textile( mochetă și linoleum), instanța nefăcând referire la faptul că lista nu privește societățile în ansamblul lor ci doar anumite departamente concurențiale a mai arătat recurentul pârât.
Instanța de fond a analizat distorsionat actele dosarului, ajungând la concluzia că simpla angajare la o societate care deține un departament concurențial îl inculpă automat, pentru că, în realitate, el activează într-un cu totul alt departament, ce nu are legătură cu parchetul pentru a nu încălca prevederile privind clauza de neconcurență a mai susținut recurentul pârât.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate în sensul respingerii acțiunii civile ca nefondate.
Prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse intimata reclamantă - SRL Gas olicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât.
A arătat intimata că recurentul nu a mai menționat faptul că nu ar fi primit nici o indemnizație.
A arătat intimata că s-a făcut dovada angajării pârâtului la - SA P chiar cu răspunsurile acestuia la interogator și prin actele de angajare depuse la Departamentul Parchet.
A susținut intimata că a respectat condiția impusă de Codul muncii, astfel că actul adițional semnat de recurent face referire la activitățile vizate de clauza de neconcordanță, printre ele aflându-se: vânzarea materialelor de construcție și finisaje, a produselor pe bază de lemn și feronerie, a produselor pentru instalații electrice și sanitare, clienților angajatorului și activitatea de intermediere: activități de marketing, consiliere ofertare spre vânzare către potențialii clienți a materialelor de construcții și finisaje, a produselor pe bază de lemn și feronerie, a produselor pentru instalații electrice și sanitare aflate în oferta angajatorului sau a celor asemănătoare.
Recurentul a susținut intimata reclamantă a luat și avea cunoștință de activitățile ce îi sunt interzise prin clauza de neconcurență neputându-se prevala de o eventuală necunoaștere a situației de fapt și de drept.
Recurentul pârât a fost un agent de vânzări pe departamentul parchet la - SRL- punct de lucru B care apoi se angajează la o societate care este trecută pe lisata de societăți concurente, - SA fiind o societate care are ca obiect principal de activitate comercializarea de pardoseli profesionale( în care sunt incluse pardoseli PVC, pardoseli sportive, pardoseli finisate, pardoseală supraînălțată, parcet laminat) pardoseli rezidențiale( parchet laminat, mochetă, covoare, linoleum) materiale pentru construcții și melaminat, blaturi și.
Ori o parte din aceste produse: parchet laminat, materiale pentru construcții și melaminat sunt comercializate și de fostul angajator și sunt nominalizate scriptic în actul adițional nr.4747/2.05.2006, în titulatura de fiind inclus atât parchetul, palul melaminat, -ul cât și mochetă, linoleum și covoare.
La dosarul cauzei recurentul pârât a depus: fișa postului ( director zonal de vânzări), copie carnet de muncă și adeverința nr.610/16.08.2007, ori acest din urmă act este un act " pro cauza" pentru a servi la eludarea clauzei de neconcurență, iar contractul de muncă nr.- din 25.06.2006 depus la dosar nu face nici o mențiune cu privire la departamentul în care lucrează, deși el ar putea prezenta clienților întreaga plajă de produse comercializate de actualul angajator și nicidecum a singură categorie de produse, a susținut intimata-reclamantă.
De asemenea din adresa nr.1353/18.03.2008 a arătat intimata, nu reiese decât faptul că pârâtul a semnat fișa postului tip, nediferențiată pe departamente, fișă de post care se referă strict la obligațiile acestora și nu la materialele pe care le vinde.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate, cât și de disp.art.304 și art.3041pr.civ. curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și instanța de fond recurentul pârât Făgăraș a fost angajatul reclamantei - SRL G- în calitate de agent comercial la punctul de lucru B conform contractului de muncă nr.913 din 10.06.2004( la ITM G) activitatea sa încetând la data de 4.05.2006 conform art.79 din Codul muncii.
La data de 2.05.2006 între părți s-a încheiat actul adițional nr.4747 la contractul individual de muncă.
Prin acest act adițional părțile au convenit asupra includerii în contractul de muncă a unei clauze de neconcurență.
Această clauză de neconcurență prevede că pentru o perioadă de 1 an de la încetarea contractului individual de muncă recurentul pârât, fără consimțământul scris al angajatorului, în mod direct sau indirect, să nu presteze activitățile menționate în actul adițional la alte societăți având același obiect de activitate sau, un obiect de activitate similar cu cel al angajatorului, societăți care ar exista în acest moment care se vor înființa în viitor și care activează /vor activa pe teritoriul județului B ce fac parte din raza de activitate a punctului de lucru
Activitățile vizate de clauza de concurență așa cum sunt menționate în actul adițional se referă la: vânzarea materialelor de construcții și finisaje, a produselor de lemn și feronerie, a produselor pentru instalații electrice și sanitare, clienților angajatorului și activitatea de intermediere în acest domeniu, activități de marketing, consiliere, oferte spre vânzare către potențiali clienți, a materialelor de construcții și finisaje, a produselor pe bază de lemn și feronerie, a produselor pentru instalații electrice și sanitare aflate în oferta angajatorului sau a celor asemănătoare, cumpărarea materialelor de construcții și finisaje, a produselor pe bază de lemn și feronerie, a produselor pentru instalații electrice și sanitare de la furnizorii angajatorului, în nume propriu sau în numele altei persoane juridice și activitatea de intermediere în acest domeniu.
Tot în acest act adițional s-a prevăzut că pentru această clauză reclamanta angajator va plăti pârâtului-salariat o indemnizație lunară de 50% din media veniturilor salariale brute primite de acesta în ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă pentru întreaga perioadă de validitate a clauzei.
În cazul nerespectării clauzei de neconcurență actul adițional a prevăzut că salariatul pârât va fi obligat la restituirea indemnizației de neconcurență plătită de angajator și la plata cu titlu de despăgubiri a unei sume echivalente cu venitul salarial obținut de pârât în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului, la care se va aplica dobânda legală.
Ori aceste clauze așa cum a reținut corect și instanța de fond sunt conforme cu disp.art.21 și următoarele din Codul muncii cu modificările și completările făcute, situație care de altfel nu a fost contestată nici de către pârâtul-recurent.
Pe de altă parte recurentul-pârât nu a contestat nici neprimirea indemnizației negociată cu angajatorul.
Situația contestată de către recurentul pârât se referă la faptul că activitățile desfășurate la noul angajator - SA P - punctul de lucru B, nu s-ar încadra în activitățile care sunt vizate de clauza de nenconcurență din actul adițional respectiv faptul că el lucrează pentru divizia textile linoleum și mochetă, produse care sunt total diferite de produsele vizate de clauza de neconcurență: materiale de construcții și finisaje.
Ori asemenea susținere corect nu a fost primită de către instanța de fond și nu poate fi primită nici în recurs.
La reclamantă pârâtul a fost angajat pe funcție de agent de vânzări pe departamentul parchet, unde deținea un portofoliu de clienți.
Ori, materialele care intrau în zona de activitate a pârâtului la noua unitate angajatoare- mochetă, linoleum, fac parte din zona de produse: materiale de construcții și finisaj, așa cum de altfel ele sunt menționate în "clasificarea activităților din economia națională" aprobată prin Ordinul nr.601/2002 unde la capitolul lucrări de fisinaje intră: acoperirea cu parchet, cu mochetă, cu linoleum.
De altfel în această categorie de produse " acoperitoare" intră produse ca parchet( de diferite tipuri, mochetă linoleum etc.) produse comercializate de ambele societăți - SRL G și - SA P, situație necontestată.
A mai susținut recurentul pârât că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că lista societăților concurente nu privește societățile în ansamblul lor, ci doar anumite departamente concurențiale și că ar fi însemnat încălcarea clauzei dacă ar fi lucrat în cadrul Departamentului Parchet al - SA ori el lucrează în cadrul Diviziei Textile( mochetă și linoleum).
Nici această susținere nu poate fi primită.
Potrivit contractului de muncă încheiat cu - SA pârâtul- recurent a fost angajat pe funcția de Director zonă (25 recurs) iar fișa postului său( 40 fond) la denumirea postului menționează "Director zonal de vânzări": departament distribuție deci nu se menționează nicăieri în aceste acte că ar fi pe divizia mochetă, linoleum( deci nu ar include un alt material de finisaj: parchetul).
Deci adresele nr.144/25.01.2008( 24 recurs) și nr.1353/18.03.2008 (40 recurs) adaugă la actele menționate mai sus.
De altfel din fișa postului recurentului-pârât rezultă că el coordonează activitatea de vânzări pe zona alocată, desfășoară activități de vânzare, identifică clienții din zonă, coordonează dezvoltarea rețelei de clienți, menține și dezvoltă relații directe cu clienții importanți, încheie contracte de vânzare cu clienții cât și alte activități legate de vânzare, dar nu se face nici o mențiune că ar fi legată această activitate numai de mochetă și linoleum.
Deci el desfășoară și activități de marketing, consiliere, oferte de vânzare către potențiali clienți a materialelor de finisare existente în depozitul societății angajatoare - SA pentru zona B activități menționate și ele în clauza de neconcurență, fără a se face vreo mențiune expresă pe ce produse anume ci doar se referă la produsele existente în stocul depozitului - SA.
Nu s-a făcut nici o dovadă certă a angajării pe posturi certe a recurentului cât și a celorlalți angajați ai - SA- respectiv pe activități legate de anumite produse, actele depuse: contractul individual de muncă, fișa postului nedovedind acest lucru mai ales că, așa cum am mai arătat rezultă din acte recurentul avea ca atribuție ca" Director zonă" activitățile de vânzări " în zonă" a produselor din stocul depozitului zonal și nu pe produse inclusiv activitățile de marketing, oferte etc.
Pentru toate aceste motive curtea consideră că motivele invocate de pârât nu se încadrează în disp.art.304 pr.civ. și cum nu au fost invocate motive care să se încadreze în prev.art.3041pr.civ. în baza art.312 al.1 pr.civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.1414/2007 a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul F, domiciliat în B,-,..13 împotriva sentinței civile nr.1414/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/ 25.06.2008
FOND: -
Opinie separată
Am formulat opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de pârâtul Făgăraș împotriva sentinței civile nr. 1414/2007 a Tribunalului Galați, a modificării sentinței civile recurate și, în rejudecare, a respingerii acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
Recurentul a fost angajat la intimata G în funcția de agent comercial, conform contractului individual de muncă nr. 16466/16.06.2004.
La acest contract de muncă s-a încheiat, la data de 02.05.2006, un act adițional prin care părțile au convenit asupra includerii în contractul de muncă a unei clauze de neconcurență prin care s-a stabilit că, pentru o perioadă de un an de la data încetării contractului de muncă, salariatul se obligă ca, fără consimțământul scris al angajatorului, să nu presteze activitățile menționate în același act adițional, la alte societăți având același obiect de activitate sau un obiect de activitate similar cu cel al angajatorului. S-a precizat că o listă a societăților concurente existente este disponibilă la Serviciul Resurse Umane și poate fi consultată de salariat la momentul încetării contractului său individual de muncă.
În lista respectivă cuprinzând societățile concurente punct de lucru B este precizat astfel:
"Departament PARCHET: PROGES, ".
Se deduce astfel, că voința părților a fost în sensul că, pentru a se respecta clauza de neconcurență, fostul salariat al nu se poate angaja la departamentul "Parchet" din cadrul societăților înscrise în listă, printre care se numără și, nefiindu-i interzis să se angajeze la alte departamente.
Ori, recurentul s-a angajat la la divizia "mochetă, linoleum", așa cum rezultă din adresa nr. 144/25.01.2008 emisă de această societate, astfel că nu s-a încălcat în nici un fel clauza de neconcurență.
Este adevărat că se regăsește în lista cu societăți concurente cu SRL însă chiar societatea intimată a precizat, în această listă că are în vedere doar anumite departamente la care nu se poate angaja fostul salariat, considerându-se în mod logic, că numai prin angajarea la aceste departamente s-ar duce atingere clauzei de neconcurență.
A interpreta altfel înseamnă a aduce atingere principiului libertății muncii prevăzut de art. 3 din Codul muncii și garantat prin Constituție, cu atât mai mult cu cât chiar art. 23 din Codul muncii prevede că "clauza de neconcurență nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deține.".
Aceasta este și rațiunea pentru care chiar societatea intimată a înțeles să interzică foștilor salariați angajarea la anumite departamente din societăți considerate concurente și la societățile, în ansamblul lor.
Chiar intimata prin întâmpinare, insistă asupra faptului că recurentul era angajat la departamentul "parchet" din cadrul, bazându-se pe informații transmise prin mail, deci intenția acesteia a fost în mod clar, ca foștii salariați să nu se angajeze la departamente concurențiale din societățile înscrise în listă.
În caz contrar, precizarea departamentelor, în cadrul listei, nu ar mai avea nici o rațiune iar voința reală a părților ar fi denaturată.
Atât timp cât în lista este precizat clar "departamentul parchet", interpretarea ulterioară a intimatei în sensul că și mocheta ar intra în noțiunea de finisaje depășește cadrul propriului contract și a clauzei de neconcurență, nefăcându-se altceva decât să se adauge la un act juridic care constituie legea părților potrivit art. 969 Cod civil.
Susținerea intimatei că recurentul a venit la cu un portofoliu important de clienți nu are decât valoarea unei presupuneri, a unei afirmații fără consecințe juridice. Ori instanța trebuie să se sprijine pe probe directe, și nu pe simple prezumții sau pe începuturi de dovadă scrisă ce nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
Nici susținere intimatei în sensul că "mocheta" intră în noțiunea de "finisaje" nu poate fi primită. Definiția lucrărilor de finisaj este următoarea: "Lucrările de finisaj au rol constructiv, funcțional, decorativ și igienico-sanitar și se execută, în general, după ce întreaga clădire de roșu (fundații, pereți) și acoperișul au fost terminate.cuprind lucrări de pardoseli, tencuieli, placaje, zugrăveli, vopsitorii, tapete, tâmplărie.
sau finisajul interior reprezintă ansamblul lucrărilor care se executa la interiorul unei construcții, in vederea terminării ei, pentru a fi data in folosință.
Deci, potrivit definițiilor, în noțiunea de finisaje nu este inclusă mocheta sau alte materiale textile, scopul finisajelor fiind acela de a da în folosință o locuință.
Dimpotrivă, mocheta și materialele textile intră în noțiunea de "decorațiuni interioare" care nu are nici o legătură ca clauza de neconcurență așa cum a fost înscrisă în actul adițional.
Față de aceste considerente, apreciez că recurentul nu a încălcat clauza de neconcurență astfel că recursul este întemeiat potrivit art. 312 alin. 1, 2 3.pr. civilă, cu consecința modificării hotărârii recurate și, în rejudecare, a respingerii acțiunii ca nefondată.
JUDECATOR
Red.
Dact.
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
