Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1860/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1860/2009-
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat Eugenia | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârât SC SA, cu sediul în SMs tr. - nr. 7 județul S M și cu sediul procedural ales la Cabinetul av., din S M-. 7 județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în S M-. 4 județul S M, împotriva sentinței civile nr. 471/ din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-,având ca obiect: despăgubire - litigiu de muncă,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimatul reclamant, lipsă, reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială nr. 178/2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta reclamantă SC SA S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Se arată că acțiune reconvențională a fost promovată de către societate doar în ceea ce-l privește pe intimat, care nici nu se afla la volanul autocarului, astfel încât nu-i sunt aplicabile prevederile articolelor 270, 278 din Codul muncii, referitor la producerea unor pagube din culpă, corect reținând instanța de fond că nu a fost dovedită vinovăția acestuia. De altfel, defecțiunea s-a produs în interiorul motorului prin ruperea axului de angrenare a roții dințate de la pompa de ulei, nu a putut fi prevăzută fiind un defect de fabricare a piesei respective, aspect subliniat și de către societatea care a efectuat reparațiile în Ungaria.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.471/D din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de reclamantul împotriva pârâtei SC "" SA S
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma reprezentând garanția constituită de reclamant în perioada cât a fost angajatul pârâtei, nu mai puțin de 7051 lei.
A fost respinsă acțiunea reconvențională exercitată de SC "" SA împotriva pârâtului reconvențional, având ca obiect stabilirea prejudiciului și reținerea garanției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a lucrat la unitatea pârâtă până în anul 2008 ca și conducător auto. În această calitate, potrivit contractului de garanție încheiat între părți la 16.12.2002, reclamantul a fost de acord să constituie o garanție în numerar, echivalentă cu 10 salarii brute de încadrare, motiv pentru care a consimțit la reținerile lunare, în cote de câte 10 %, din salariul de încadrare.
La încetarea raportului de muncă, reclamantul a solicitat restituirea sumelor reținute cu titlu de garanție conform cererii înregistrate la data de 23.08.2008, la care unitatea pârâtă a răspuns cu adresa nr. 455/26.08.2008, prin care aduce la cunoștința reclamantului că figurează în evidențele sale cu un prejudiciu de 15829 EURO, sumă ce urmează a se recupera parțial din garanția deja constituită, ocazie cu care i s-a comunicat Decizia nr. 428/12.07.2008 și nota de constatare nr. 427/11.07.2008.
Din aceste acte s-a reținut că în noaptea de 27 spre 28 mai 2008, aflându-se în trafic pe autostrada dinspre Viena spre Ungaria, la volanul autocarului " N 316 " cu nr. de înmatriculare -, computerul de bord a avertizat existența unor avarii, motiv pentru care conducătorul auto (respectiv reclamantul) a efectuat manevrele de ieșire din trafic și oprirea autocarului pe de refugiu.
Prin actul tradus din limba maghiară și care provine de la reprezentanții din care au remediat defecțiunea, rezultă că motivul care a determinat defecțiunea motorului a fost ruptura axului de angrenare a roții dințate a de ulei, fapt ce a dus la griparea arborelui cotit și distrugerea turbosuflantei.
Angajamentul dat de reclamant la data de 07.04.2005 nu poate constitui temei pentru refuzul pârâtei în restituirea sumelor reținute cu titlu de garanție, acesta nefiind titlu executoriu.
Constituirea garanției la dispoziția pârâtei nu este suficientă pentru păstrarea sumei, eventualele daune aduse de salariat trebuie constatate printr-o hotărâre judecătorească, conform art. 164 alin. 2 din Codul Muncii.
În cauză, refuzul pârâtei de a restitui suma reținută cu titlu de garanție a fost apreciat ca nejustificat, motivat de faptul că împotriva reclamantului nu se impune a fi stabilită răspunderea patrimonială pe calea cererii reconvenționale.
Acțiunea reconvențională pentru angajarea răspunderii reclamantului, în cadrul căreia s-a pus în discuție vinovăția sa în producerea evenimentului rutier prejudiciabil din 27/28 mai 2008 din Ungaria este neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile art. 271 alin. 1 Codul muncii.
Astfel, autocarul era condus de șoferul aflat în cursă cu reclamantul, iar la primele semnalări a unor defecțiuni de către computerul de bord, șoferii au decis să ruleze pe de refugiu până la oprirea autocarului care circula cu 90 km/oră.
Din adresa comunicată de șeful atelierului în care au fost constatate defecțiunile, rezultă că defecțiunea de ulei a condus la griparea arborelui cotit.
Sarcina probării vinovăției revine angajatorului potrivit art. 278 Codul muncii, însă reclamanta reconvențional nu a dovedit prin probele administrate producerea prejudiciului din culpa reclamantului pârât reconvențional și nici săvârșirea de către acesta a unei fapte care să contravină obligațiilor de serviciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta-reclamant reconvențional SC SA S M, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii introductive și admiterii cererii reconvenționale.
Totodată, s-a solicitat instanței de recurs suspendarea efectelor hotărârii până la soluționarea recursului.
În motivarea recursului este criticată sentința ca fiind nelegală și netemeinică, datorită falsei reprezentări a stării de fapt existentă, pe baza probelor administrate.
Astfel, arată că, deși reclamantul a fost implicat în avarierea autocarului recurentei și a consimțit la depunerea unei garanții, a unui gaj mobiliar practic pentru prejudiciile eventuale cauzate de fapta proprie în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în mod greșit instanța a ignorat convenția părților și a obligat societatea pârâtă la restituirea garanției, reținând apărările reclamantului că nu există titlu executoriu și temei legal de reținere a acesteia.
În ce privește acțiunea reconvențională, reiterează faptul că reclamantul-pârât reconvențional a fost angajatul recurentei, însă cu ocazia deplasării cu autocarul în afara țării, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, din culpa sa, datorată neasigurării că autovehiculul era pentru deplasare, a fost implicat într-un accident de circulație în urma căruia autocarul a fost serios avariat, iar costurile au fost substanțiale, așa încât recurenta i-a reținut efectiv suma reprezentând paguba produsă din garanția depusă la aceasta, fiind întrunite elementele răspunderii civile contractuale, existând astfel temei pentru admiterea acțiunii reconvenționale.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că soluția instanței de fond este legală și temeinică, bazată pe probele administrate și aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Examinând sentința recurată, văzând și actele dosarului, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, bazată pe aprecierea judicioasă a probelor administrate în cauză de ambele părți.
Obiectul acțiunii principale l-a constituit cererea reclamantului pentru restituirea garanției de 7051 lei, constituită la intimată în perioada cât a fost angajat, iar obiectul acțiunii reconvenționale a vizat constatarea prejudiciului produs pârâtei de către reclamant în sumă de 7914,15 euro și constatarea legalității reținerii garanției la dispoziția societății pentru paguba produsă.
Din probele administrate rezultă că reclamantul a desfășurat activitate până la data pensionării - august 2008, la societatea recurentă-reclamantă reconvențional, în funcția de conducător auto și, potrivit convenției părților, i s-a constituit o garanție în numerar echivalentă cu suma pretinsă în acțiunea principală, respectiv 7051 lei, sumă reținută de pârâta recurentă la încetarea raporturilor de muncă, pe baza unei note de constatare și a unei decizii de reținere a garanției, pentru recuperarea parțială a pagubei produsă prin avarierea unui autocar.
Corect a apreciat instanța de fond că reclamantul este îndreptățit la restituirea acestei sume reprezentând garanția constituită, la încetarea raporturilor de muncă, refuzul societății pârâtă fiind nejustificat în condițiile în care pretinsele daune, reprezentând prejudiciul produs recurentei, nu au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească în conformitate cu dispozițiile articolului 270 și următoarele din Codul muncii, dispoziția de obligare a pârâtei la restituirea garanției fiind legală și temeinică.
În mod corect a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă, având în vedere că din probele administrate nu rezultă culpa reclamantului la avarierea autocarului aflat în deplasare pe ruta Viena - România în 27/28 mai 2008, acea avarie fiind datorată unor defecțiuni tehnice a motorului, nefiind întrunite condițiile prevăzute de articolele 270 și 271 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului, criticile recurentei cu privire la falsa reprezentare a stării de fapt, respectiv la greșita apreciere a probelor, fiind neîntemeiate.
În condițiile în care recursul a fost soluționat la primul termen de judecată în sensul prevăzut de articolul 134 Cod de procedură civilă, cererea de suspendare a efectelor hotărârii recurate a rămas fără obiect.
Față de cele ce preced, văzând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, instanța în temeiul articolului 312 aliniatul 1 raportat la articolul 304 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând ca legală și temeinică sentința recurată, iar în temeiul articolului 274 Cod de procedură civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat de recurenta pârât SC SA, cu sediul în SMs tr. - nr. 7 județul S M și cu sediul procedural ales la Cabinetul av., din S M-. 7 județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în S M-. 4 județul S M, împotriva sentinței civile nr. 471/D din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă SC SA S M să plătească părții intimată suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: GM/29.12.2009
Complet fond: M,
în 2 ex.: ID /05.01.2010
3 comunicări:
SC SA,
1.cu sediul în SMs tr. - nr. 7 județul S
2.cu sediul procedural ales la Cabinetul av., din S M-. 7 județul S M,
3.,cu domiciliul în S M-. 4 județul S
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Moșincat Eugenia
