Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1872/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1872/2009 -
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, str. -, nr. 39 și intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 344 din 9 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, având ca obiect: despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 344 din 9 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 5.386 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamente și lucrări stomatologice, actualizată în funcție de rata inflației, calculată până la data efectuării plății și a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget suma necesară plății sumei solicitate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, din probele administrate în cauză și, deopotrivă, din actele de procedură îndeplinite de către părți, instanța a reținut că starea de fapt prezentată de către reclamantă este reală. De altfel, tribunalul a observat că litigiul dintre părți nu a fost generat de poziția diferită a acestora asupra circumstanțelor factuale, ci de poziția diferită în raport cu dispozițiile legale aplicabile. În opinia părții reclamante, situației de fapt îi sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, în timp ce, potrivit părerii Ministerului Justiției și a Tribunalului Satu Mare, normele aplicabile sunt reprezentate de art. 230 din Legea nr. 95/2006 și reglementările derivate.
Tribunalul a considerat că acest concurs de norme se rezolvă pe baza regulii specialia generalibus derogant. În mod evident, în această materie, norma instituită prin art. 25 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 are caracter special față de cele cuprinse în art. 230 din Legea nr. 95/2006 și reglementările derivate, care au caracter general. Astfel fiind, cum întotdeauna din această competiție câștigătoare este norma cu caracter special, tribunalul a stabilit că stării de fapt deduse judecății îi este incidentă prevederea din art. 25 alin. 1 nr.OUG 27/2006.
Potrivit acestui text, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum în speță reclamanta are calitatea de judecător și a achitat contribuția socială pentru asigurările de sănătate, ea are dreptul la decontarea integrală a cheltuielilor efectuate pentru tratamentele și lucrările stomatologice. Împrejurarea că alin. 2 al art. 25 prevede că, prin hotărâre a Guvernului, vor fi stabilite condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, precum și împrejurarea că Guvernul nu a adoptat o asemenea hotărâre, nu sunt în măsură să nege sau să suspende dreptul stabilit printr-o lege, stricto senssu, căci s-ar încălca principiul supremației legii în raport cu celelalte acte normative, s-ar încălca dispozițiile art. 78 din Constituția României (Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei), s-ar încălca art. 108 alin. 2 din Constituția României (Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor) și, nu în ultimul rând, s-ar ajunge la situația, absolut inacceptabilă, ca Guvernul să profite de o situație generată de neîndeplinirea culpabilă a unei obligații legale ce-i incumbă.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 281-291 Codul muncii și art. 70-82 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să plătească acesteia suma 5386 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamente și lucrări stomatologice, actualizată în funcție de rata inflației calculată până la data efectuării plății. Totodată, a obligat Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget suma necesară plății sumei solicitate.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că norma instituită prin art. 25 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 are caracter special față de cele cuprinse în art. 230 din Legea nr. 95/2006, care au un caracter general.
Asistența medicală stomatologică este reglementată prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, de contractul-cadru și de Normele metodologice de aplicare a contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate anuale.
Din analiza acestor dispoziții legale, precum și a adeverințelor depuse de reclamantă, se poate observa că cele două acte terapeutice nu se decontează, nefiind prevăzute de Ordinul comun /CNAS nr. 522/236/27.03.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru.
Restul actelor terapeutice, prevăzute la cod 5.6 și 7.6 sunt decontate 100 %, iar cele de la 6.4, respectiv 7.1 sunt compensate 40 % de Casa de Asigurări, astfel că nu pot fi decontate din fonduri bugetare.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 25 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze în condițiile respectării drepturilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Aceste norme au un caracter special și prin urmare sunt aplicabile prioritar față de normele cu caracter general cuprinse în Legea nr. 95/2006 invocată de recurent.
De altfel, textele de lege mai sus evocate (art. 79 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 25 din nr.OUG 27/2006) sunt neechivoce, în sensul că prevăd acordarea în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, cu condiția plății contribuției la asigurările sociale, și nicidecum în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997, respectiv Legea nr. 95/2006, această din urmă aserțiune susținută de recurent reprezentând o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil.
În altă ordine de idei, aliniatul 2 prevede într-adevăr că modalitățile de acordare gratuită a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor vor fi stabilite printr-o hotărâre de guvern.
Împrejurarea că o astfel de hotărâre nu a fost elaborată și adoptată până în prezent, nu poate în nici un caz să afecteze drepturile celor vizați, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost elaborată și adoptată, ea nu ar putea să contravină unor norme cu forță juridică superioară, cum sunt cele cuprinse în lege.
În altă ordine de idei, chiar dacă am accepta aplicabilitatea contractului cadru pe anul 2006 - invocat de recurent - care prevede lista serviciilor de medicină dentară gratuite, serviciile necuprinse în această listă sau cele neacoperite integral ar urma să fie suportate de stat, respectiv Ministerul Justiției.
Referitor la cuantumul cheltuielilor, acesta a fost corect stabilit de instanța de fond, suma de 5.386 lei reprezentând diferența dintre cuantumul total al cheltuielilor efectuate (5.650 lei) și cuantumul cheltuielilor decontate de Casa de Asigurări (264 lei).
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, str. -, nr. 39 și intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 344 din 9 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 28.12.2009
jud.fond. -
dact.
7 ex./29.12.2009
- 5 com./
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - B,-,sector 5
- - S M, str. -, nr. 39,
- TRIBUNALUL SATU MARE - S M,-,
- CURTEA DE APEL ORADEA - O, Parcul, nr. 10, județul B,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
