Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1875/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1875/R-CM
Ședința publică din 07 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantulSINDICATUL DREPTURILE COPILULUI RM. V în numele și pentru membrii săi, SELIA, C ( ), -, I, G I, HG, SCU, POLIANA, SCU, -, SIMJ.,, împotriva sentinței civile nr.798 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale: sindicatul drepturile copilului rm. V în numele și pentru membrii săi, Selia, C ( ), -, -, I, G I, scu, -, Poliana, scu, SimJ., -, și intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vad epus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care solicită judecata cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea, față de a această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea -Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-, reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm.V, în numele membrilor săi care îndeplinesc funcția de asistenți maternali, a chemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor reprezentând compensarea în bani, calculată conform prevederilor legale, corespunzătoare numărului de zile de concediu de odihnă neefectuat, aferent anilor 2005 și 2006 de către asistenții maternali profesioniști, înscriși în tabelul anexă, ce face parte integrantă din prezenta cerere de chemare în judecată (aflat la filele 63-67 dosar), sume reactualizate la data plății, precum și constatarea nulității absolute a acordurilor exprimate de asistenții maternali profesioniști prin care dreptul lor la efectuarea concediului de odihnă a fost limitat sau anulat.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în fapt, că, potrivit prevederilor legale, asistenții maternali profesioniști au calitatea de salariați ai DGASPC V, desfășurându-și activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată, beneficiind de drepturile de personal prevăzute de legislația muncii pe perioada existenței raporturilor de muncă.
A precizat reclamantul că legislația muncii reglementează faptul că toți salariații au dreptul la concediul de odihnă plătit sau, în cazul neefectuării integral sau parțial, sunt îndreptățiți să primească o compensare în bani corespunzătoare numărului de zile de concediu neefectuat. Obligația de a lua măsurile necesare pentru ca salariații să efectueze, în fiecare an calendaristic, concediile de odihnă la care au dreptul revine conducerii unității.
A mai susținut reclamantul că, deși în contractele individuale de muncă ale asistenților maternali profesioniști sunt prevăzute drepturile mai-sus menționate, în anul 2006 acestea nu au fost acordate în cuantumul și condițiile stabilite de prevederile legale și contractuale.
De asemenea, a arătat reclamantul că în toată perioada în care asistenții maternali profesioniști au avut copii în plasament/încredințare conform hotărârilor Comisiei Județene pentru Protecția Copilului V, aceștia și-au desfășurat activitatea de creștere, educație, ocrotire și îngrijire a copiilor primiți, respectându-și, astfel obligațiile cuprinse în contractul individual de muncă și în fișa postului și asigurând funcționarea normală a activității instituției. În anii 2005 și 2006 asistenții maternali profesioniști nu au beneficiat nici scriptic, nici faptic, de zile efective de concediu de odihnă sau de compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat din motive neimputabile lor.
A susținut reclamantul că în această perioadă s-a menționat pur scriptic faptul că asistenții maternali ar fi beneficiat de concediu de odihnă, acest lucru realizându-se prin consemnarea în foile de prezență (pontaj) și statele de plată a câtorva zile de concediu de odihnă, fără ca acest lucru să se întâmple în fapt, salariații menținându-și în acea perioadă copiii primiți și, implicit, toate obligațiile cuprinse în fișa postului și toate responsabilitățile specifice activității desfășurate.
A mai precizat reclamantul că soluția concretă aleasă de reprezentanții DGASPC V de a solicita acordul asistenților maternali de a menține copilul aflat în plasament în perioada în care aceștia erau pontați ca fiind în concediu de odihnă anulează practic latura nepatrimonială a dreptului de concediu de odihnă, constând în însăși efectuarea concediului, în folosirea timpului liber, în suspendarea obligației salariatului de a presta munca, ceea ce atrage nulitate absolută a respectivului acord, conform prevederilor legale.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind despăgubirile.
În susținerea excepției, pârâta a arătat că reclamantul a mai formulat anterior acțiuni având același obiect ca și prezenta cerere.
Totodată, pârâta a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile aferente anului 2005 solicitate prin acțiune, susținând că termenul de prescripție este de trei ani, potrivit art.283 lin.1 lit.c din Codul muncii.
Sub aspectul fondului, pârâta a arătat că asistenții maternali profesioniști au beneficiat pentru anii 2005 și 2006 de concediu de odihnă și de toate drepturile salariale aferente acestor ani.
Asistenții maternali care nu au beneficiat de concediul de odihnă, sunt salariați care au refuzat verbal să solicite în scris efectuarea concediului în anul în curs și în anul următor motivând că, după efectuarea acestui concediu nu li se mai încredințează același copil pe care l-au avut în plasament sau că nu doresc separația de copilul pe care îl au în plasament.
S-a mai arătat că profesia de asistent maternal profesionist este reglementată de legea specială, și anume nr.HG679/2003, care prevede, pe lângă alte obligații pe care le are asistentul maternal, și obligația de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de angajator.
În ședința publică din data de 6 octombrie 2009, pârâta, prin reprezentant, a arătat că nu mai susține excepția autorității de lucru judecat, ridicată prin întâmpinare, împrejurare de care s-a luat act.
Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.798/8 octombrie 2009 admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2005 și a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a reținut că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. În speță, dreptul la acțiune pentru plata despăgubirilor reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2005 luat naștere la începutul anului următor, respectiv la 1 ianuarie 2006. Cum cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 20.02.2009, instanța a apreciat că dreptul material la acțiune este prescris.
Pe fond instanța a reținut următoarele:
Conform art.144 din Codul muncii, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când din motive obiective concediul nu poate fi efectuat.
Potrivit art.141 alin.3 Codul muncii, pentru salariații care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul, angajatorul este obligat să acorde concediu până la sfârșitul anului următor. În acest sens sunt și dispozițiile art.23 alin.4 din nr.OG10/2007, potrivit cărora oncediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar în cazul în care, din motive justificate, personalul contractual din sectorul bugetar nu a putut efectua concediul de odihnă la care avea dreptul într-un an calendaristic, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârșitul anului următor.
Reclamanții reprezintă o categorie profesională aparte, respectiv aceea a asistenților maternali, iar conform art.10 alin.1 lit.f din nr.HG679/2003, asistenții maternali au obligația de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de angajator.
În această situație, din cauza specificului pe care-l presupune profesia de asistent maternal, acela de a exercita practic rolul de părinte al copilului încredințat sau dat în plasament, asistentul trebuie să asigure continuitatea activității și în timpul concediului de odihnă, în situația în care angajatorul nu autorizează separarea asistentului de copil.
Din dispozițiile legale mai-sus prezentate nu rezultă posibilitatea compensării cu o sumă de bani a concediului neefectuat în natură.
De asemenea, în speță nu s-a dovedit că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate ar fi fost prevăzută o astfel de posibilitate.
Pe de altă parte, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor de muncă, în conformitate cu dispozițiile art.141 alin.4 Codul muncii și art.23 alin.5 din nr.OG10/2007, ceea ce în pricina de față nu este cazul.
Date fiind considerentele expuse, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea privind plata despăgubirilor reprezentând compensarea în bani a concediul de odihnă neefectuat pe anul 2006, împrejurare față de care a respins acțiunea.
Cât privește capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a acordurilor exprimate de asistenții maternali profesioniști, în speță nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de acorduri, astfel încât, găsind neîntemeiată și această pretenție a reclamanților, instanța a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Sindicatul Drepturile Copilului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Întrucât recurenta a solicitat despăgubiri pentru neacordarea concediului de odihnă, ci nu compensarea în bani a concediului, instanța în mod greșit a respins acțiunea, deși dreptul la concediu de odihnă plătit este un drept constituțional, conform art.41 alin.2 din Constituție, garantat prin art.39 alin.1 lit.c, art.139 și art.145 din Codul muncii, precum și de nr.OG10/2007, neputând forma obiectul vreunei limitări.
Instanța nu a sancționat faptul că pârâta nu a depus documentele din care să rezulte obligația categoriei profesionale reprezentată de recurent de a-și executa permanent obligațiile rezultând din calitatea lor profesională, deși recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei în acest sens.
În mod eronat instanța a considerat că a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă, în mod real reclamanții au solicitat despăgubiri pentru neacordarea efectivă a concediului legal de odihnă.
Analizând recursul în limita motivelor enunțate, se constată că este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Se constată, contrar susținerilor recurentului, că instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii sale. Astfel, prin acțiunea introductivă reclamantul-recurent a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând compensarea în bani corespunzătoare numărului de zile de concediu de odihnă neefectuat, iar instanța s-a pronunțat cu privire la aceste despăgubiri așa cum au fost ele cerute prin acțiune.
În recurs, recurenta a invocat ca motiv de nelegalitate a sentinței încălcarea principiului disponibilității în sensul că obiectul cererii de chemare în judecată a fost acela de a obliga intimata la plata de despăgubiri pentru neacordarea concediului de odihnă.
Motivul de nelegalitate invocat de recurent reprezintă de fapt o cerere nouă, pe care o formulează în această fază procedurală, în sensul că se solicită plata contravalorii prejudiciului încercat de recurent, ca urmare a neacordării concediului de odihnă și nu compensarea acestui drept cu plata unei sume, potrivit cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond s-a pronunțat în limita cadrului procesual în care a fost investită, astfel că o cerere nouă formulată în recurs este inadmisibilă, conform dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă, raportat la art.316 din același cod.
Celălalt motiv de recurs se referă la lipsa rolului activ al instanței de fond care nu a stăruit în aflarea adevărului prin a ordona pârâtei să depună la dosar înscrisurile din care să rezulte obligația categoriei profesionale reprezentată de recurent de a-și executa permanent obligațiile rezultând din calitatea lor profesională, ceea ce i-a împiedicat să-și efectueze concediul de odihnă.
Potrivit art.129 alin.5 din Codul d e procedură civilă, instanța își manifestă rolul activ în aflarea adevărului prin stăruința acesteia de a se administra în cauză toate probele care să confirme existența adevărului susținut de către părți și să prevină astfel o greșeală de judecată.
Refuzul intimatei de a înfățișa instanței înscrisurile la care a făcut referire recurenta nu a împiedicat instanța să afle adevărul pe baza probelor administrate în cauză, potrivit argumentării în fapt expusă în hotărârea recurată, potrivit căreia reclamanții reprezintă o categorie profesională aparte, respectiv asistenți maternali care potrivit art.10 alin.1 lit.f din nr.HG679/2003 au obligația să asigure continuitatea activității și în perioada concediului de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de angajator.
În acest fel, din cauza specificului activității de asistent maternal, acesta trebuie să aibă această activitate în mod continuu inclusiv în timpul concediului de odihnă, astfel că dispozițiile legale ce guvernează această materie nu permit compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Argumentarea în fapt a explicat soluția respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către recurent în limita cadrului cu care acesta a investit instanța, astfel că hotărârea este pronunțată în conformitate cu dispozițiile art.141 alin.4 Codul muncii și art.23 alin.5 din nr.OG10/2007, potrivit cu care compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor de muncă.
De asemenea, s-a argumentat că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu a fost prevăzută posibilitatea compensării cu o sumă de bani a concediului de odihnă neefectuat.
Față de aceste argumente, constatându-se că toate motivele de recurs sunt neîntemeiate, urmează ca potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de SINDICATUL DREPTURILE COPILULUI RM., cu sediul în Rm.V,-, județul V, în numele și pentru membrii săi, Selia, C (), -, I, G I, HG, scu, -, Poliana, scu, SimJ., -, împotriva sentinței civile nr.798/8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, cu sediul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./4.01.2010
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
