Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1886/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1886/R/2009
Ședința publică din 8 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gârbovan
JUDECĂTOR 3: Traian
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 526 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe pârâtele DE SA C și SA PRIN LICHIDATOR, având ca obiect despăgubiri - rejudecare dosar nr-.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 6 octombrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2587 din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SC DE SA C, Sucursala Z, care a fost obligată la plata prejudiciului material suferit de reclamant în perioada 28 mai - 29 iulie 2008, în sumă de 5.476 lei, actualizat cu rata inflației pe durata dintre depunerea cererii de reluare a activității și până la data plății efective.
Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și la cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.150/R din 28 ianuarie 2009 a Curții de APEL CLUJ, au fost admise recursurile declarate de reclamantul și de pârâta SC DE SA C, împotriva sentinței civile nr.2587 din 3.11.2008 a Tribunalului Sălaj, care a fost casată în întregime și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Sălaj.
În rejudecare după casarea cu trimitere, Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr.526 din 23 martie 2009, a respins ca nefondată acțiunea intentată de reclamantul împotriva pârâtei SC DE SA C, pentru reluarea activității și plata daunelor materiale și morale.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.59 din 14.03.2007, directorul Companiei de, Sucursala Z, a fost împuternicit să semneze actele procesuale în cauzele în care este parte.
Reclamantul a fost angajatul SC SA Z, din data de 1.03.2003, în funcția de șef secție -canal. Ulterior, contractul său de muncă a fost suspendat în baza art. 50 lit.e) din Codul muncii.
Conform hotărârii Consiliului local al orașului Șimleu S, la data de 22.06.2004, reclamantul a fost ales viceprimar, mandat care i-a încetat în urma alegerilor locale din anul 2008, după care a solicitat reluarea activității.
Prin decizia nr.-/29.07.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii S, reclamantul s-a pensionat.
Așadar, reclamantul a fost angajat la SC SA Z, dar după expirarea mandatului său de viceprimar, a solicitat reluarea activității la pârâta SC DE SA C - Sucursala
SC SA Z, s-a aflat în procedura de faliment, procedură ce a fost închisă conform art.132 alin. (2) din Legea nr.85/2006, persoana juridică fiind dizolvată și radiată din registrul comerțului, motiv pentru care reclamantul nu își mai poate relua activitatea la acea unitate.
Referitor la pârâta SC DE SA C, tribunalul a reținut că începând cu data de 1.07.2006, în baza hotărârilor adoptate de Consiliul județean S, Consiliul local al orașului Șimleu S și de alte consilii locale, s-a aprobat încetarea contractelor de concesiune a serviciilor publice de alimentare cu și canalizare, în favoarea SC SA Z și delegarea directă a acestor servicii în favoarea pârâtei, în baza contractului de delegare a gestiunii acestui serviciu public. În art.21 din acest contract, s-a stabilit preluarea de către concesionar a personalului operatorilor anteriori, între care se află și unitatea la care a fost angajat reclamantul. Fiind vorba de o altă persoană juridică decât aceea la care a fost angajat reclamantul, aceasta nu a solicitat angajarea lui la noua unitate.
avea dreptul să analizeze numărul angajaților necesari în raport cu nevoile de personal, conform art.21, astfel că unitatea pârâtă nu avea obligația să-l angajeze pe reclamant, chiar dacă acesta ar fi cerut la data încetării contractului de concesiune nr.2110/12.07.2003, încheiat între Consiliul local Șimleu S și SC SA Z, aprobată prin hotărârea nr.82/27.06.2006 a consiliului local.
Prin hotărârea Consiliului județean S nr.98/09.11.2007, s-a aprobat actul adițional la contractul de delegare a gestiunii serviciilor de alimentare cu și canalizare. Conform art.32 din acest act, pârâta s-a obligat să mențină numărul de angajați doar în primele 6 luni de la data intrării lui în vigoare. Numărul personalului este definit de actul adițional ca fiind totalul unității pârâte, în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat cu pârâta. Dar reclamantul nu a încheiat un contract individual de muncă, în baza căruia să-și justifice pretențiile sale față de pârâtă. Acesta a formulat cererea de stabilire a unui raport de muncă la pârâtă, după expirarea termenului de 6 luni menționat în actul adițional.
SC SA Z, unde a fost angajat reclamantul, nu fost reorganizată în accepțiunea Legii nr.31/1990, modificată, prin fuziune sau dizolvare, ci a fost dizolvată conform Legii nr.85/2006, ceea ce acordă continuitate obiectului de activitate al societății comerciale. Prin intrarea în faliment a unității, se desfac toate contractele de muncă, iar patrimoniul persoanei juridice este lichidat prin plata creanțelor.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că precizarea de acțiune a fost făcută la indicația instanței.
Prima instanță a ignorat toate argumentele reclamantului și a luat în considerare afirmațiile neadevărate și imaginare ale pârâtei.
"Serviciul public" este un complex de elemente patrimoniale și presupune existența unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate; în realitate, a avut loc o așa-zisă regionalizare.
Nu este adevărată susținerea primei instanțe că la expirarea mandatului de viceprimar, ar fi fost notificată pârâta pentru reluarea activității, pe când reclamantul la expirarea mandatului, în urma alegerilor locale pe anul 2008, a solicitat reluarea activității în baza Legii nr.393/2004. Reclamantul nu a solicitat reluarea activității la unitatea la care a fost anagajat.
este și reținerea de către tribunal că noul operator ar fi preluat personalul care a solicitat angajarea, în timp ce afirmația că reclamantul nu s-ar fi regăsit printre cei care au solicitat angajarea la momentul concesionării activității de, este jignitoare, o atitudine de provocare, o acțiune de înfruntare cu dispreț.
Reclamantul-recurent are suspendat contractul de muncă în condiții legale la operatorul anterior, iar în art.21 alin. (1) din contractul de delegare se prevede astfel:"concesionarul va prelua personalul operatorilor anteriori, care până la data concesionării a lucrat în domeniul -canalizare în localitățile pentru care s-a încheiat prezentul contract", așadar nu la cerere.
Ignorând argumentele fundamentate riguros ale reclamantului și Legea nr.393/2004, instanța a reținut că este vorba de o altă persoană juridică decât cea cu care a avut raporturi de muncă, iar acesta nu a solicitat angajarea la noua unitate.
Instanța nu a analizat legalitatea situației reclamantului, când un viceprimar în funcțiune cu contract de muncă suspendat legal, cere angajarea la o unitate, reținând "nu fără cinism" dreptul concesionarului de a analiza numărul angajaților necesari în raport cu nevoile de personal, conform art. 21 alin. (3) din contract, omițând însă în mod tendențios să îl citeze integral: "concesionarul va analiza numărul de angajați în raport cu nevoile de personal. va prezenta în acest sens un raport concedentului. Concedierea personalului, dacă va fi cazul, va putea fi făcută de către concesionar în condițiile prevăzute în Codul muncii și Contractul Colectiv de Muncă".
Pârâta avea obligația menținerii și preluării contractului reclamantului. Instanța nu a dovedit că pârâta ar fi respectat alin. (3) al art.21 din contract și art.31 din Legea nr.393/2004. Pârâta a procedat abuziv, ilegal, iar instanța a ignorat orice argument adus de reclamant.
Instanța i-a reproșat reclamantului că nu are un contract individual de muncă încheiat cu pârâta, constatare ce este o dovadă pentru abuzul pârâtei. Aceeași instanță a preluat afirmația falsă, născocită de pârâtă, că reclamantul ar fi formulat cererea pentru stabilirea unui raport de muncă între el și pârâtă, după expirarea celor 6 luni menționate în actul adițional, pe când în realitate, reclamantul a avut suspendat contractul în condiții legale, iar la data de 1.07.2006 trebuia preluat de companie prin grija persoanelor responsabile.
Reclamantul a cunoscut constituirea noului operator, dar nu a cunoscut starea de haos și iresponsabilitatea gestionării contractelor de muncă. Or contractul de muncă nu fost desfăcut de lichidator.
Art.283 se referă la termenele în care pot fi formulate cererile de soluționare a conflictelor de muncă.
Decizia nr.XL din anul 2007 a ÎCCJ, nu poate fi un act normativ restrictiv, în Codul muncii existând prevederi, implicit și în contractele de muncă, în privința daunelor morale.
Prin înscrisul depus la dosar 16, practicianul în insolvență av., a arătat că prin sentința civilă nr.484/16.03.2009 a Tribunalului Sălaj, s-a dispus închiderea procedurii de faliment a SC SA Z și radierea ei din registrul comerțului.
Intimata SC DE SA C, prin întâmpinare depusă la dosar 35-50, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Recurentul a depus și concluzii scrise la dosar 56-67.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost încadrat în funcția de șef secție -canal la SC SA Z, începând cu data de 1.03.2003 și până la data de 22.06.2004.
Prin hotărârea nr.58/22.06.2004 a Consiliului local al orașului Șimleu S, s-a aprobat alegerea viceprimarului orașului Șimleu S, în persoana lui.
Începând cu data de 1 iulie 2006, în temeiul hotărârilor, adoptate de Consiliul Județean S, Consiliul local al municipiului Z, Consiliul local al orașului Șimleu S, Consiliul local al orașului S și Consiliul local al orașului J, s-a aprobat încetarea contractelor de concesiune a serviciilor publice de alimentare cu și canalizare din toate orașele județului S, în favoarea pârâtei SC DE SA C, în timp ce SC SA Zaf ost preluat de noul operator, în baza contractului de delegare a serviciilor de alimentare cu și de canalizare.
La data de 26 mai 2008, reclamantului i-a încetat mandatul de viceprimar al orașului Șimleu S, conform Legii nr.215/2001 și Legii nr.393/2004.
În aceste condiții, la data de 28.05.2008, reclamantul a formulat o cerere către Compania de C Sucursala Z, solicitând reluarea activității, ca urmare a expirării mandatului de viceprimar.
Prin decizia nr.- din 29.07.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii S, reclamantul a fost pensionat, începând cu data de 1.07.2008.
Potrivit art.21 din Contractul de delegare a serviciului de alimentare cu și de canalizare, în speță pârâta SC DE SA C: "(1) concesionarul va prelua personalul operatorilor anteriori care până la data concesionării a lucrat în domeniul -canalizare în localitățile pentru care s-a încheiat prezentul Contract.
(2) Salarizarea personalului se face în baza Contractului Colectiv de muncă al SC DE
(3) va analiza numărul de angajați în raport cu nevoile de personal. va prezenta în acest sens un raport. Concedierea personalului, dacă va fi cazul, va putea fi făcută de către în condițiile prevăzute în Codul muncii și Contractul Colectiv de Muncă".
În baza acestor prevederi contractuale, completate cu dispozițiile incidente din Codul muncii și ale Legii nr.393/2004, pârâta avea obligația să îl reîncadreze pe reclamant în muncă, ceea ce nu a făcut.
Așa fiind, în baza art.304 pct. 9, art.3041și art.312 alin. (1)-(4) pr.civ. se va admite în parte recursul reclamantului împotriva sentinței tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta DE SA C, care va fi obligată să îi plătească reclamantului suma reprezentând diferența dintre salariul care i s-ar fi cuvenit acestuia, pentru funcția de șef de secție în cadrul Secției -Canal Șimleu S, și pensia încasată de acesta, aferentă perioadei 1.07.2008-08.10.2009.
Restul pretențiilor reclamantului nu sunt întemeiate, iar motivele de recurs corespunzătoare sunt nefondate, deoarece prin admiterea parțială a acțiunii, acestuia i se aduce o justă, dreaptă și integrală reparare a prejudiciului suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.526 din 23 martie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Compania de SA C și în consecință, obligă pârâta la plata sumei reprezentând diferența dintre salariul ce s-ar fi cuvenit acestuia pentru funcția de secție în cadrul Secției -Canal Șimleul S și pensia încasată de acesta, aferentă perioadei 01.07.2008 și până la data de 08.10.2009.
Respinge restul petitelor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - -
Red.DT: - 22.10.2009
Dact: CA: 26.10.2009 - 5 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gârbovan, Traian
