Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1927/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ nr. 1927/2009-

Ședința publică din 18 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Popa Aurora

- -

- JUDECĂTOR 2: Galeș Maria

- -

- JUDECĂTOR 3: Moșincat Eugenia

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât, cu domiciliul în comuna sat nr. 3. județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant - SRL, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 433/LM/2009 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: despăgubire,

Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 14 decembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 16 decembrie 2009, respectiv 18 decembrie 2009, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.433/LM/2009 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisăacțiunea formulată și precizată de reclamanta O în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:

A fost obligat pârâtul la plata unei despăgubiri în sumă de 28.000 lei, reprezentând prejudiciu adus reclamantei, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Din contractul individual de muncă nr. 57/15.08.2006 rezultă că pârâtul a fost angajat al reclamantei la data la care a avut loc avarierea autoturismului. Din procesul verbal de predare primire de la dosar rezultă că pârâtului i s-a predat autoturismul cu nr. de înmatriculare - pentru folosința exclusivă în interesul serviciului. Acest autoturism a fost avariat de către petent în totalitate, după cum rezultă din procesul verbal de constatare din data de 11.04.2007, culpa în producerea accidentului care a dus la avarierea autoturismului aparținând în totalitate pârâtului, fapt ce rezultă din sentința civilă nr. 2.026/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, unde s-a constatat că pârâtul a săvârșit fapta din culpă sub forma neglijenței.

S-a constatat că declarația martorului nu poate să infirme ceea ce a reținut instanța prin sentința sus menționată.

Prejudiciul produs de pârât reclamantei reprezintă valoarea autoturismului dovedită prin factura fiscală din data de 29.04.2003 și se ridică la suma de 20.000 lei, sumă ce nu a fost contestată de către pârât. La această sumă se mai adaugă și suma de 8.000 lei care reprezintă costul transportului materialelor ce trebuiau transportate cu autoturismul care a fost avariat, societatea reclamantă fiind nevoită să plătească transportul acestora unei alte societăți, conform chitanțelor nr. 99/18.12.2007 și nr. 100/19.12.2007.

Potrivit art. 270 al. 1 din codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Prejudiciul produs reclamantei este produs din vina pârâtului și în legătură cu munca lui, deoarece autoturismul i-a fost încredințat pârâtului să-l folosească în cadrul relațiilor de serviciu.

Instanța a constatat îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 al. 1 din codul muncii, pârâtul a fost salariat al reclamantei și în această calitate a produs prejudiciul. Această faptă este o faptă ilicită săvârșită de pârât în legătură cu munca sa și din vina sa, prejudiciul produs reclamantei este de 28.000 lei și este dovedit prin actele de la dosar, astfel că s-a dispus obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în sumă de 28.000 lei, reprezentând prejudiciu produs reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în urma reanalizării materialului probator, respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL O, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs, recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, întrucât a reținut în mod greșit anumite aspecte ce coincid realității. Astfel, instanța ar fi reținut greșit că pârâtului îi aparține culpa în producerea accidentului care a dus la avarierea autoturismului, menționând în acest sens sentința civilă nr. 2026/2008 a Judecătoriei Oradea, din care reiese, însă, faptul că s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de pârât împotriva procesului verbal de contravenție și s-a înlocuit sancțiunea amenzii cu cea avertismentului. La fel a reținut instanța și îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii patrimoniale conform articolul 270 aliniatul 1 Codul muncii, respectiv că în calitatea sa de salariat a produs prejudiciu prin faptă ilicită, câtă vreme, astfel cum reiese din contractul său individual de muncă, recurentul a fost angajat ca muncitor necalificat și conducerea autoturismului nu intra în atribuțiile sale de serviciu, acest fapt datorându-se dispozițiilor conducătorului unității.

În drept invocă dispozițiile articolului 304 punctele 7, 8, 9 și articolului 3041Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, câtă vreme recurentul pârât știa încă de la angajare că avea ca sarcină, pe lângă munca de muncitor necalificat și transportul echipei din care făcea parte și a meterilalelor de lucru la punctul de lucru, aspect stipulat și în fișa postului semnată de acesta, cum a semnat de altfel și pentru autoturismul respectiv, fiind recompensat suplimentar pentru acest lucru și primind pentru folos în interes personal un autoturism din parcul auto al societății, atunci când solicita.

În drept invocă prevederile articolului 270 aliniatul 1 Codul muncii.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, instanța de recurs reține următoarele:

Recurentul pârât a fost angajatul reclamantei intimate cu contract individual de muncă, din data de 16.08.2006 până în 17.09.2007, ca muncitor necalificat.

Instanța de fond a reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale prevăzută de articolul 270 aliniatul 1 Codul muncii, pentru pagube materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa. Ori, din probele administrate în cauză, nu rezultă acest aspect. Astfel, din fișa postului invocată de reclamantă - filele 7, 8, 9, 10 dosar fond, rezultă că acesta îndeplinea funcția de muncitor necalificat (fila 7), dar, la locul postului în cadrul structurii organizației, reiese că acesta este locțiitorul șefului birou aprovizionare-desfacere și are ca sarcini de conducere organizarea punctului de lucru, organizarea derulării lucrărilor, respectiv obligația de verificare a calității lucrărilor executate, ceea ce nu cadrează deloc cu funcția de muncitor necalificat, pe care de altfel nu o contrazice nici reclamanta, ceea ce denotă faptul că această fișă a postului este practic generalizată, dar pentru alte funcții decât cea a pârâtului. Și la ultima filă din fișa postului (fila 10 dosar), se stipulează generic ca sarcini speciale, întocmirea necesarului de materiale zilnic, a rapoartelor de lucru, respectarea reglementărilor interne, inclusiv cele din sistemul calității, și aceste prevederi fiind generale și neavând, practic, nimic în comun cu atribuțiile unui muncitor necalificat, remunerat ca atare, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă, cu 370 lei. Este adevărat că, în aceeași fișă a postului (fila 10 dosar fond), se inserează la "alte prevederi", răspunderea totală morală și materială în cazul săvârșirii unui accident cu mașinile firmei, dar pentru un muncitor necalificat această prevedere nu-și are acoperire, ca și procesul verbal de predare-primire a autovehiculului din 23.03.2007, unde se stipulează obligarea de a folosi autovehiculul exclusiv în interesul serviciului, în condițiile în care, astfel cum am arătat, acesta îndeplinea doar funcția de muncitor necalificat, pentru care era și retribuit ca atare.

Nici în ceea ce privește culpa pârâtului nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, câtă vreme, astfel cum rezultă din hotărârea invocată de aceasta, respectiv sentința civilă nr. 2026/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, s-a reținut doar culpa sub forma neglijenței, adică cea mai ușoară formă a culpei, deoarece pârâtul, care circula pe drum cu prioritate, nu ar fi prevăzut că odată cu intrarea celuilalt autoturism de pe drumul lateral pe carosabil ar putea pierde controlul volanului datorită condițiilor meteo nefavorabile - timp ploios, așadar existența acțiunii celuilalt conducător auto coroborată cu fenomenul meteorologic fiind fenomenul imprevizibil ce a determinat ca petentul să acționeze într-un anumit fel, îngrădindu-i-se libertatea de voință, în atare situație fiind și înlocuită sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului.

Așadar, s-a reținut în sarcina sa cea mai ușoară formă a culpei, sens în care nu poate fi absolvit în întregime de răspundere, dar despăgubirile stabilite în sarcina sa sunt disproporționat de mari raportat la culpa acestuia și la atribuțiile sale de serviciu, vorbind de răspunderea patrimonială în condițiile articolului 270 aliniatul 1 Codul muncii.

Nu a fost probată satisfăcător nici susținerea reclamantei că pârâtul, pentru această muncă, era recompensat suplimentar, nefiind făcută dovada unor stimulente peste salariul stipulat în contractul individual de muncă, nefiind depuse state de plată, etc. în acest sens.

Nici în ceea ce privește folosința în interes personal a unui autoturism din parcul auto al societății ca recompensă, probele nu sunt pertinente câtă vreme, pe de o parte martorul propus de reclamanta intimată declară că unitatea i-a acordat mașina respectivă la sfârșit de săptămână să o folosească în scop personal, dar pe de altă parte, din procesul verbal de predare-primire încheiat la 23.03.2007 (fila 11 dosar fond), pârâtul trebuia să folosească autoutilitara exclusiv în interesul serviciului.

Nu în ultimul rând, chiar dacă acțiunea este prescriptibilă în 3 ani, este de observat că evenimentul rutier s-a produs în data de 11.04.2007, iar reclamanta a introdus acțiunea după plecarea pârâtului din unitate, la 22.10.2007, nefăcând dovada că pârâtul ar fi acceptat să plătească societății contravaloarea autovehiculului. Din probele dosarului, majoritatea depuse chiar de reclamantă, reiese în mică măsură culpa recurentului, care era un simplu muncitor necalificat retribuit ca atare, culpa în cea mai mare parte aparținând chiar reclamantei, dacă unui muncitor necalificat i s-a cerut - în afara prevederilor contractului de muncă și chiar a atribuțiilor de serviciu, să transporte muncitori cu un vehicul necorespunzător - procesul verbal de predare-primire denotă că este vorba de o autoutilitară ce nu este destinată transportului de persoane, astfel cum rezultă chiar din acest proces verbal de predare-primire - fila 11 dosar fond.

Față de cele de mai sus, urmează a fi admis recursul în condițiile articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă și modificată în parte sentința în sensul diminuării despăgubirilor stabilite în sarcina pârâtului de la 28.000 lei la 280 lei.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în cauză, câtă vreme recurentul, căruia îi sunt aplicabile prevederile articolului 274 Cod de procedură civilă, nu le-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,

ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurentul pârât, cu domiciliul în comuna sat nr. 3. județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant - SRL, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 433/LM/2009 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că reduce cuantumul despăgubirilor de la 28.000 lei la 280 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 18 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

decizie: PA/29.12.2009

Complet fond: D,

în 2 ex.: ID/05.01.2009

2 comunicări:

,cu domiciliul în comuna sat nr. 3. județul B,- SRL,cu sediul în O- județul

Președinte:Popa Aurora
Judecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Moșincat Eugenia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1927/2009. Curtea de Apel Oradea