Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1974/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1974/R-CM
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,- C, județul A, împotriva sentinței civile nr.272/CM din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 11 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -, pentru a fi obligată să-i plătească daune materiale și daune morale în valoare de 30000 Euro, precum și pensie pentru incapacitate de muncă de 150 Euro lunar.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat la - din anul 2003 în funcția de antrenor de box și că, deși ca urmare a activității sale sportivii clubului au câștigat peste 50 medalii la diverse competiții naționale și internaționale nu i s-au acordat primele prevăzute în contractul individual de muncă, așa cum prevedeau dispozițiile nr.HG484/2003. Mai mult, datorită condițiilor improprii în care se desfășurau antrenamentele la sediul pârâtei a suferit un accident de muncă în urma căruia a rămas cu un handicap permanent, iar aceasta nu i-a acordat nici un ajutor.
La data de 13.06.2008, reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii, solicitând obligarea pârâtei la 60000 Euro despăgubiri materiale, la plata unei prestații periodice de 150 Euro lunar și la plata la zi a premierilor, ca urmare a rezultatelor deosebite avute de sportivii antrenați de acesta.
Reclamantul a susținut că urmare a nerespectării de către pârâtă a normelor de securitate și sănătate în muncă a suferit mai multe accidente de muncă și că datorită faptului că pârâta nu le-a declarat la timp nu a putut beneficia de asigurarea de accident de muncă pentru a efectua operație la coloană în anul 2005, iar unitatea pârâtă nu i-a acordat nici un fel de ajutor în acest sens. Astfel, a rămas cu un handicap fizic permanent constatat prin certificatele de încadrare în grad de handicap nr.750/2006 și nr.11847/2007. Cu toate acestea, reclamantul și-a continuat activitatea o perioadă în cadrul unității pârâte, având rezultate deosebite prin antrenarea unor sportivi care au fost medaliați la diferite turnee naționale și internaționale, însă aceasta nu i-a acordat premierile cuvenite potrivit nr.HG484/2003 și nr.HG1447/2007. În prezent, reclamantul este angajatul - în funcția de antrenor de box.
La datele de 14.08.2008, 12.11.2008 și 04.02.2009, reclamantul și-a precizat și completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 60000 Euro daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate după primul accident de muncă și până în prezent și daune morale, pentru suferințele fizice și psihice produse ca urmare a accidentelor de muncă și atitudinii pârâtei; obligarea pârâtei la plata unei prestații periodice în cuantum de 300 Euro; daune-interese pentru plata cu întârziere a salariilor; suma de - lei, reprezentând plata la zi a premierilor în urma performanțelor realizate de - prin sportivii antrenați de acesta; obligarea pârâtei la plata sumei de 15000 lei, despăgubiri pentru neacordarea sporului de vechime de la încadrare, pe perioada 01.11. 2003 - 01.07.2005.
A arătat reclamantul că datorită accidentelor de muncă i s-a diminuat capacitatea de muncă cu 30% și că nu mai poate presta munci în gospodăria proprie; că trebuie să-și procure lunar medicamente, să meargă la consultații, să efectueze anual tratamente balneare și zilnic gimnastică medicală, să întrebuințeze îmbrăcăminte și încălțăminte specială. De asemenea, a mai arătat că sportivii antrenați de el au avut performanțe deosebite și că a formulat mai multe cereri, în perioada 2005-2007, pentru acordarea premierilor ce i se cuveneau în calitate de antrenor al acestora, pe care pârâta nu le-a admis, în anul 2007 existând chiar și fonduri pentru aceste premieri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în esență, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea sa la plata primelor prevăzute de Contractul individual de muncă și de nr.HG484/2003, acesta este neîntemeiat pentru că acest ultim act normativ a fost abrogat prin nr.HG1447/2007, care în art.26 prevede că premierea antrenorilor este la dispoziția cluburilor sportive, iar pe de altă parte, pentru că acestuia i-au fost acordate nenumărate premii prin hotărâri ale organelor de conducere ale clubului, acordarea lor fiind condiționată doar de existența fondurilor bănești și încadrarea acestora în bugetul alocat și aprobat pentru secția de box.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale, pârâta a arătat că este inadmisibilă în procesele de dreptul muncii în condițiile în care nu sunt prevăzute de contratul individual de muncă sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Reclamantului nu i se cuvine prestație periodică pentru că handicapul său este temporar, așa cum rezultă din cuprinsul certificatelor de încadrare în gradul de handicap și din faptul că acesta desfășoară în cadrul - aceeași activitate ca înaintea pretinselor accidente de muncă.
În privința încălcării dispozițiilor art.173 și 175 din Codul muncii, pârâta a susținut că reclamantul nu își poate întemeia pretențiile pe aceste prevederi, deoarece încălcarea lor este contravenție a cărei existență se apreciază și se sancționează de către inspectorii de muncă, în prezent aflându-se în curs o anchetă efectuată de aceștia, ce are ca obiect cercetarea celor două pretinse accidente de muncă.
Prin sentința civilă nr.272/CM din 10 februarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis în parte acțiunea, așa cum a fost completată și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului o prestație periodică de 150 lei lunar, începând cu 14 februarie 2008 și până la încetarea stării de nevoie.
Celelalte capete de cerere au fost respinse.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul CS - în funcția de antrenor de box până la data de 31.03.2008.
La data de 16.04.2008 s-au întocmit de către " " P două procese-verbale de cercetare a evenimentelor produse în datele de 15.02.2005 și 06.12.2005.
Prin primul proces-verbal s-a constatat că la data de 15.02.2005, în jurul orelor 17,00, reclamantul, după ce a terminat antrenamentele de box, a coborât alergând pe scara de acces la subsolul clădirii Casei de Cultură din, pe care pârâta o folosea în baza unei înțelegeri verbale cu această instituție și la baza acesteia a alunecat pe stratul de zăpadă format. A căzut și s-a lovit la coloana vertebrală de treptele de la baza scării, în urma acestui traumatism fiind diagnosticat cu afecțiunea "anterolistezis L4, L5". S-a mai constatat că de producerea acestui accident se face vinovată pârâta, care a încălcat dispozițiile art.20, 11 lit. și din Normele Generale de Protecția 2002 și care nu a prevăzut cu mână curentă scara, nu a avut contract de închiriere în formă scrisă cu Casa Sindicatelor, în care să se fi înscris modalitatea și condițiile de efectuare a reparațiilor la dotările existente, iar drept cauză favorizantă s-a stabilit ca fiind coborârea în fugă a treptelor de către reclamant.
Prin al doilea proces-verbal de cercetare încheiat la 16.04.2008, s-a constatat că reclamantul, în data de 15.12.2005, la ora 8,45, în timpul desfășurării antrenamentelor s-a urcat pe un scaun și deschis fereastra, timp în care sistemul oscilo-batant de susținere a acesteia a cedat, fereastra efectuând o rotație și lovindu- la umăr și în spate. Ca urmare a acestui impact s-a produs dezechilibrarea reclamantului și căderea acestuia cu spatele pe podea. S-a stabilit că în producerea evenimentului cauza a constituit-o neasigurarea de către pârâtă a măsurilor tehnice și organizatorice de protecția muncii corespunzătoare condițiilor de muncă și factorilor de risc identificați, respectiv neînlocuirea unei ferestre a sălii de antrenament, cu toate că reclamantul încunoștiințase conducerea clubului despre necesitatea efectuării acestei modificări și despre pericolul de accidentare pe care îl prezenta aceasta, pârâta încălcând astfel dispozițiile art.208, 211 din Normele Generale de Protecția și ale Legii nr.90/1996, art.19 lit.
S-a stabilit prin ambele procese-verbale că accidentele suferite de reclamant sunt accidente de muncă.
La data de 8 mai 2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr.8746 din aceeași dată, ca urmare a analizei dosarului de cercetare al accidentelor suferite de reclamant, Aac onfirmat că acestea îndeplineau condițiile legale pentru a fi înregistrate ca accidente de muncă și că prin procesele-verbale de cercetare sunt stabilite corect cauzele, responsabilitățile, sancțiunile, precum și măsurile pentru prevenirea altor evenimente similare.
Din analiza scrisorii medicale emisă la 23 februarie 2005, biletului de externare din 17 februarie 2005, actelor medicale aflate la dosar, a rezultat că în urma accidentului produs la 15 februarie 2005, reclamantul a fost internat în spital și diagnosticat cu "spondilolistezis L4-L5" ca urmare a traumatismului vertebral lombar suferit. Nu i s-a recomandat intervenție chirurgicală, ci evitarea efortului fizic și tratamente medicamentoase, fizioterapie, cure balneare.
După cel de-al doilea accident, reclamantul a fost internat din nou în spital, cu același diagnostic, iar la 17 iulie 2007, după multe insistențe, a suferit o intervenție chirurgicală, fiindu-i implantat un schelet metalic la vertebrele L3-L5. La 30 ianuarie 2006, reclamantului i-a fost emis certificatul nr.750/2006 de încadrare în grad de handicap, prin care s-a stabilit că acesta suferă de o deficiență funcțională medie. În cuprinsul acestuia s-a menționat că termenul de revizuire este de 12 luni. Certificatul a fost prelungit succesiv pe încă doi ani, iar la data de 12 august 2008, Casa Județeană de Pensii Aae mis o decizie asupra capacității de muncă a reclamantului prin care a stabilit că acesta și-a pierdut în proporție de 30% capacitatea de muncă. Prin decizia nr.20/01.09.2008, a admis cererea formulată de reclamant prin care solicita acordarea compensației pentru atingerea integrității conform art.43 din Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, stabilindu-se că în urma pierderii parțiale a capacității de muncă ca urmare a accidentelor de muncă suferite acesta are dreptul la acordarea a 4 salarii medii brute pe economie cu acest titlu.
Ca urmare, s-a reținut că reclamantul și-a pierdut parțial capacitatea de muncă în urma accidentelor de muncă suferite din culpa pârâtei. Acesta a lucrat în continuare în cadrul unității pârâte, așa cum rezultă din adeverința nr.10/20.01.2006 emisă de aceasta, din actele de la filele 90, 91, 102-107, 336-340 și din conținutului actelor adiționale nr.122/06.03.2007 și 262/07.08.2007. La acel moment, potrivit adeverinței emisă la data de 25.02.2008, reclamantul avea salariul de încadrare de 650 lei.
La data de 17.03.2008, reclamantul a solicitat pârâtei încetarea contractului de muncă conform art.55 lit.b din Codul muncii, cerere ce a fost aprobată cu data de 31.03.2008.
Din analiza adeverinței nr.647/30.10.2008 eliberată de Clubul Sportiv Municipal P, a rezultat faptul că la data emiterii, reclamantul era angajatul acestei unități, în funcția de antrenor de box, având un salariu net de 985 lei.
Reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor medicale efectuate în urma celor două accidente, nedepunând nici un act din care să rezulte cuantumul acestora.
În ceea ce privește plata unei prestații periodice, instanța a apreciat că această cerere este întemeiată.
Reclamantul și-a pierdut parțial capacitatea de muncă ca urmare a celor două accidente de muncă suferite. Chiar dacă a desfășurat și desfășoară același tip de activitate ca și cea desfășurată anterior acestora, fiind angajat în funcția de antrenor de box și în prezent, dar în cadrul unei alte unități sportive, iar veniturile sale nu au suferit diminuări, beneficiind de un salariu net de 985 lei, acesta depune un efort suplimentar pentru realizarea aceluiași randament, are nevoie de îngrijiri suplimentare, de o alimentație și medicație care să îi asigure diminuarea procesului de oboseală și de epuizare fizică, ceea ce necesită cheltuieli suplimentare. Practica judecătorească a stabilit că și în această situație se impune repararea prejudiciului suferit de reclamant, așa cum a fost descris mai sus.
Totodată, instanța apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1000 alin.3 Cod civil.
Astfel, prin faptele ilicite ale angajaților pârâtei, constatate prin procesele verbale de cercetare a accidentelor de muncă, s-a produs incontestabil un prejudiciu reclamantului. De asemenea, la momentul producerii accidentelor de muncă persoanele constatate a fi răspunzătoare de declanșarea acestora erau angajații pârâtei, iar fapta a fost produsă de aceștia în limitele funcțiilor încredințate.
Tribunalul a reținut că suma ce i se cuvine reclamantului drept prestație periodică este de 150 lei lunar, având în vedere că diminuarea capacității de muncă a acestuia s-a produs în proporție de 30%, faptul că acesta are în prezent venituri mai mari decât cele pe care le-ar fi avut în prezent în aceeași funcție de antrenor de box la CS -.
Referitor la obligarea pârâtei la plata primelor pentru rezultatele deosebite ale sportivilor antrenați de reclamant, instanța a reținut că potrivit art.32 din HG nr.1447 /2007 antrenorii care au contribuit la realizarea performanțelor de către sportivi la jocurile olimpice, campionatele mondiale, europene și alte competiții, prevăzute la art.25, precum și la realizarea recordurilor omologate prevăzute la art.30 alin.1, pot fi premiați la propunerea federațiilor sportive naționale potrivit disp.art.32 lit.a,b,c,d din acest act normativ.
Astfel, acordarea acestor premii nu este obligatorie și trebuie să fie propusă de federațiile sportive.
Pe de altă parte, din analiza actelor de la dosarul cauzei, respectiv a hotărârilor nr.225/13.11.2006 și nr.253/2007 a rezultat că reclamantul a fost premiat în anul 2006 pentru activitatea sportivului - cu suma de 800 lei, iar în anul 2007 cu suma de 2000 lei, reprezentând recompensă pentru efortul depus și rezultatele obținute cu sportivii pe care i-a antrenat în anul 2007.
În consecință, instanța a apreciat că această cerere este neîntemeiată.
Cererea de acordare a sporului de vechime pe perioada 2003-2005 fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că introducerea sporului de vechime de 25% în salariul reclamantului s-a dispus abia în anul 2005 prin actul adițional nr.514/27.07.2005, începând cu data încheierii acestuia. În consecință, pârâta nu datorează reclamantului despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de vechime pe perioada 2003-2005.
În privința despăgubirilor solicitate ca urmare a plății cu întârziere a salariilor, instanța a apreciat că și această cerere este neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului.
Nici cererea de acordarea a daunelor morale nu a fost primită, întrucât acestea nu pot fi acordate în procesele având ca obiect conflicte de muncă decât în măsura în care sunt prevăzute de lege sau de contractele colective sau individuale de muncă.
Pentru aceste considerente, în baza textelor de lege susmenționate și a dispozițiilor art.1000 alin.3 Cod civil, tribunalul a admis în parte acțiunea completată și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului o prestație periodică de 150 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 14.02.2008 și până la încetarea stării de nevoie, respingând celelalte capete de cerere.
Împotriva sentinței civile nr.272/CM/10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamantul - care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate și anume:
- prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, în sensul că a fost fixat cuantumul prestației periodice lunare în sarcina pârâtei CS - fără să fie efectuată o expertiză în cauză, care a fost de altfel solicitată de reclamant, ci printr-o apreciere a tribunalului aleatorie;
De asemenea, în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a menționat faptul că prima instanță nu a avut în vedere actele depuse de petent la dosarul cauzei și precizările acestuia din care reiese destul de clar că, culpa privind pierderea capacității de muncă a acestuia s-a datorat celor două accidente de muncă suferite la data de 15 februarie 2005 și 15 2005, astfel că vinovăția aparține în exclusivitate intimatei.
- prima instanță în mod nelegal a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata primelor pentru rezultatele deosebite obținute de sportivii antrenați de petent, în condițiile în care primele obținute de acești sportivi au fost mult mai mari decât cele acordate reclamantului, încălcându-se astfel de către pârâtă contractul individual de muncă al recurentului, în sensul nerespectării dreptului la tratament egal și nediscriminatoriu;
Tot în cadrul acestui motiv de recurs s-a arătat că tribunalul nu a avut în vedere actele depuse la dosar de către reclamant și nu a dispus efectuarea unei expertize pentru a se putea edifica asupra acestei solicitări.
S-a precizat și faptul că nu s-a avut în vedere nici sporul de vechime, considerându-se că nu se poate acorda reclamantului, deși alți angajați ai clubului, în mod preferențial și discriminatoriu au beneficiat de acest spor de vechime pentru aceeași perioadă solicitată de către recurent.
- tribunalul în mod nelegal nu a acordat daune morale și materiale reclamantului deși acesta le-a solicitat prin acțiune și în precizările și completările ulterioare și în mod nelegal a respins proba cu martori solicitată de recurent, care avea ca teză probatorie dovedirea cheltuielilor făcute de acesta pe toată perioada scursă după accidentele de muncă, timp în care nu a primit nici un fel de sprijin financiar din partea pârâtei, deși culpa suferinței acestuia îi aparține în totalitate intimatei CS -;
În cuprinsul aceleiași critici s-a arătat că prima instanță nu a avut în vedere înscrisurile de la dosar referitoare la gradul de handicap al petentului, în acest sens fiind depus un certificat emis în data de 26 februarie 2009, actele medicale care demonstrează suferințele petentului și faptul că tribunalul în mod nelegal i-a respins proba cu expertiză contabilă pentru a fi efectuat calculul privind primele acordate de intimată, sporul de vechime și prestația periodică, obstrucționând astfel reclamantul de a face apărări pe solicitările sale.
S-a mai arătat că în considerentele hotărârii există contraziceri evidente față de legislație și jurisprudență în ceea ce privește acordarea de daune morale, în sensul că prima instanță motivează că daunele morale nu sunt prevăzute de lege sau de contractele colective sau individuale de muncă și nu poate primi acest petit, fără să aibă în vedere prevederile art.269 al.1 din Codul muncii și art.44 din Legea nr.319/2006.
- prima instanță în mod nelegal a respins cererea reclamantului de acordare de daune-interese pentru neplata salariilor la datele stabilite în contract (respectiv data de 10 fiecărei luni), fără să aibă în vedere că această întârziere s-a datorat intimatei și că petentul a fost prejudiciat prin faptul că salariul nu i-a fost plătit la timp.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că tribunalul în mod nelegal i-a respins proba cu martori, probă solicitată de reclamant pentru a face dovada pe deplin a prejudiciului suferit ca urmare a neplății salariului la timp.
În drept recursul a fost întemeiat de reclamant pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
S-a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi audiați martori și a fi efectuată expertiză contabilă în sensul celor menționate în recurs și în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea solicitărilor reclamantului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La dosarul cauzei au fost depuse în recurs de părțile procesuale înscrisuri.
De asemenea, ambele părți procesuale, atât recurentul cât și intimata, au formulat concluzii scrise, pârâta CS - solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar (fond și recurs), Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Toate cele patru critici din recurs sunt fondate atât în ceea ce privește netemeinicia hotărârii pronunțate de tribunal cât și nelegalitatea acesteia, deoarece situația de fapt stabilită de prima instanță și cercetarea fondului s-a făcut în mod greșit, în sensul că nu s-au administrat probe suficiente care coroborate să conducă la stabilirea adevărului și la o cercetare în fond a cauzei în mod riguros. Prima instanță a administrat doar probe cu înscrisuri, respingând probele cu martori și expertiză contabilă de specialitate, ultima probă ca tardiv formulată.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a avut în vedere la pronunțare doar înscrisurile de la dosar, deși în baza rolului activ conform art.129 Cod procedură civilă, dar și a solicitărilor formulate de reclamant, trebuia să administreze și alte categorii de probe care se impun în cauză și anume martori și expertiză contabilă de specialitate și care trebuiau coroborate cu înscrisurile de la dosar pentru stabilirea situației de fapt și a cercetării fondului cauzei în totalitate.
Lecturând considerentele hotărârii pronunțate de tribunal, Curtea constată că înscrisurile ce au fost luate în considerație de prima instanță pentru a stabili situația de fapt nu sunt suficiente, având în vedere toate capetele de cerere din acțiunea completată și precizată a petentului și că în speță există mai multe teze probatorii care sunt diferite.
În concluzie, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.9 și art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă, tribunalul pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică și că în speță este necesară rejudecarea litigiului avându-se în vedere și îndrumările obligatorii ale instanței de recurs.
Cu ocazia rejudecării se va dispune efectuarea unei expertize contabile care să aibă ca obiective următoarele aspecte: cuantumul veniturilor obținute de reclamant în perioada stării de nevoie după primul accident de muncă suferit la data de 15.02.2005 și până în prezent; cuantumul primelor obținute de antrenori ai clubului CS - care au avut rezultate deosebite cu sportivii antrenați de aceștia, în perioada de nevoie a petentului, în cazul în care aceste prime au fost acordate de club și dacă reclamantul a beneficiat de aceste prime și dacă da, în ce sumă; cuantumul daunelor materiale suportate de reclamant în perioada de nevoie, reprezentând salariul și cheltuieli medicale în raport și de înscrisurile depuse de reclamant; calculul sporului de vechime datorat de club pentru reclamant, cu menționarea anului de când acesta a fost plătit acestuia și verificarea dacă clubul a plătit celorlalți antrenori, în mod diferit (date și ani diferiți) sporul de vechime, avându-se în vedere antrenori care beneficiau de același spor cu al petentului în funcție de anii de muncă; verificarea de către expert a datei plății către petent a salariului acestuia, în sensul de a se preciza ziua când se făcea plata.
Onorariul de expert va fi plătit de reclamant.
Se va administra și proba testimonială și anume, câte un martor pe următoarele trei teze probatorii, în total un număr de trei martori.
Prima teză probatorie se va referi la pierderea capacității de muncă a reclamantului în raport de cele două accidente din 15.02.2005 și 15.12.2005 și la culpa societății pârâte în ceea ce privește cele două evenimente, pentru stabilirea prestației periodice dacă se probează culpa clubului; a doua teză probatorie se referă la acordarea sau nu din partea clubului - a primelor către antrenori pentru rezultatele deosebite obținute de sportivii antrenați de aceștia și dacă intimata-pârâtă plătea sporul de vechime către antrenori și dacă da, din ce dată; a treia teză probatorie privește prejudiciul moral suferit sau nu de reclamant ca urmare a evenimentelor din 15.02.2005 și 15.12.2005, ținând cont că acesta se poate acorda în litigiile de muncă.
Pentru egalitate de tratament, pârâta CS - va beneficia de trei martori, câte unul pentru fiecare teză probatorie.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 și art.315 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.272/CM din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și pe cale de consecință se va casa această hotărâre și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș, unde se vor administra și probele dipuse de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în P,- C, județ A, împotriva sentinței civile nr.272/CM din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimată-pârâtă fiind CS, cu sediul în, B- -, - parter, județ
Casează sentința civilă nr.272/CM din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.6/18.01.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
