Despăgubire contencios administrativ. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 207/R-CM
Ședința publică din 10 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI împotriva sentinței civile nr.1087 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și intimatul-reclamant Sindicatul Drepturile Copilului în numele membrilor de sindicat.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului, în numele și pe seama membrilor săi care îndeplinesc funcția de asistenți maternali, respectiv, Selia, C, -, I, -, G I, -, HG, scu, Poliana, scu, -, - a, (), -, -, -, a, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să la plătească despăgubiri reprezentând compensarea în bani, calculată conform prevederilor legale, corespunzătoare numărului de zile de concediu de odihnă neefectuat de reclamanți în perioada 2004-2006, sume reactualizate la data plății, precum și să constate nulitatea absolută a acordurilor exprimate de asistenții maternali profesioniști prin care dreptul lor la efectuarea concediului de odihnă a fost limitat sau chiar anulat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții, care îndeplinesc funcția de asistenți maternali, își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată. Mai arată că în perioada 2004-2006 concediile de odihnă nu au fost acordate în cuantumul și condițiile stabilite de prevederile legale și contractuale. În toată această perioadă au avut copii în plasament/încredințare conform hotărârilor Comisiei Județene pentru Protecția Copilului V, respectându-și astfel obligațiile cuprinse în contractul individual de muncă și în fișa postului și asigurând funcționarea normală a activității instituției.
S-a mai arătat că dreptul la concediul de odihnă este un drept constituțional, fiind garantat și de Codul muncii, iar negarea acestuia constituie o discriminare a reclamanților în raport cu alte categorii de salariați. Angajatorul are un drept de opțiune cu privire la continuitatea activității asistentului maternal, iar exercitarea acestui drept, în sensul că poate sau nu să întrerupă activitatea asistentului maternal pe perioada concediului de odihnă, conduce la nașterea unei obligații corelative, în sensul că angajatorul care nu întrerupe activitatea va trebui să despăgubească pe asistentul maternal în cauză.
La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2008, reclamanții și-au restrâns pretențiile la drepturile bănești cuvenite pentru anul 2004.
Prin sentința civilă nr.1087/4.12.2008 a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând compensarea în bani a numărului de zile de concediu de odihnă neefectuat în anul 2004, sume reactualizate până la data plății efective.
A fost constatată nulitatea absolută a acordurilor date de reclamanți cu privire la dreptul de a efectua concediul de odihnă
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că asistenții maternali profesioniști, membri ai sindicatului reclamant, sunt salariați ai unității pârâte, fiind angajați pe bază de contract individual de muncă.
Dreptul la concediul de odihnă plătit este un drept constituțional (art.41 alin.2 din Constituție), garantat și prin art.39 alin.1 lit.c și art.139 și art.145 din Codul muncii tuturor salariaților, acest drept neputând forma obiectul vreunei limitări.
În plus, fiind un drept constituțional, acesta nu poate fi restrâns decât prin lege și numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție. Conform art.1 alin.1 din Codul muncii raportat la art.1 alin.5 și la art.73 alin.3 din Constituție, orice derogare de la prevederile Codului muncii se poate face numai prin lege specială organică, iar de la supremația dispozițiilor constituționale, ce instituie caracterul excepțional și strict determinant al limitărilor dreptului la concediul de odihnă, nu se poate deroga nici măcar prin lege organică.
De asemenea, art.16 alin.1 din Constituție, art.5 și 6 Codul muncii și art.1 alin.2 din nr.OG137/2000 interzic orice discriminare a asistenților maternali în sensul încălcării dreptului lor constituțional la concediul de odihnă.
Întrucât nu s-a efectuat în natură concediul de odihnă datorită faptului că angajatorul nu a autorizat suspendarea obligațiilor de serviciu, instanța a apreciat că se impune despăgubirea asistenților maternali cu o sumă egală cu indemnizația de concediu de odihnă neefectuat în natură, prevăzut de art.145 din Codul muncii.
A constatat tribunalul că, potrivit art.143 din Codul muncii, pârâta are obligația programării asistenților maternali în concediul anual de odihnă astfel încât să se asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă. Dacă angajatorul pârât optează pentru a nu suspenda obligațiile de serviciu ale asistenților maternali pe durata în care i-a programat în concediul de odihnă, asistenții maternali trebuie despăgubiți fie prin echivalent bănesc, fie în natură, conform art.141 alin.3 Codul muncii.
În caz contrar, s-ar încălca dreptul constituțional al asistenților maternali la concediul de odihnă plătit, ceea ce nu ar putea fi acceptat. Aceasta, cu atât mai mult cu cât angajatorul are un drept de opțiune, între a suspenda sau nu obligațiile de serviciu pe durata în care a programat concediile de odihnă, drept de opțiune recunoscut tocmai pentru a asigura continuitatea activității, iar nu pentru a limita un drept constituțional.
Exercitarea dreptului de opțiune implică și asumarea automată a obligațiilor corelative acestui drept, precum și asumarea obligației de dezdăunare rezultată și din prevederile art.40 alin.2 lit.c Codul muncii.
În consecință, asistenților maternali, ca orice alți salariați din România, le este garantată, în mod nediscriminatoriu, prin forța dispozițiilor constituționale, dreptul la un repaus anual pe parcursul a cel puțin 20 de zile lucrătoare, repaus plătit. Opțiunea angajatorului de a nu asigura acest repaus atrage dreptul la despăgubiri pentru asistenții maternali.
Ca atare, tribunalul a admis acțiunea restrânsă, conform celor de mai sus.
În baza dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii, instanța a apreciat că se impune reactualizarea sumelor la data plății efective.
A constatat instanța că, în raport de dispozițiile art.139 alin.2 Cod procedură civilă, dreptul la concediul de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări, în consecință instanța a constatat nulitatea absolută a acordurilor date de reclamanții titulari cu privire la dreptul de a efectua concediul de odihnă.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă pe considerentul că nu s-au produs dovezi în susținerea acesteia.
În termen legal pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 punct 9 cod procedură civilă, după cum urmează:
În mod greșit a fost admisă acțiunea, instanța de fond neținând cont de prevederile legale cuprinse în Codul muncii, în nr.HG679/2003 și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Astfel, nr.HG679/2003 prevede că asistentul maternal are obligația de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, iar potrivit art.141 alin.4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
De asemenea, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu cuprinde prevederi referitoare la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Concediul de odihnă neefectuat trebuie să fie acordat până la sfârșitul anului următor, în conformitate cu dispozițiile nr.OG10/2007.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, curtea reține următoarele:
Conform art.144 din Codul muncii, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când din motive obiective concediul nu poate fi efectuat. Potrivit art.141 alin.3 Codul muncii, pentru salariații care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul, angajatorul este obligat să acorde concediu până la sfârșitul anului următor. În acest sens sunt și dispozițiile art.23 alin.4 din nr.OG10/2007, potrivit cărora oncediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar în cazul în care, din motive justificate, personalul contractual din sectorul bugetar nu a putut efectua concediul de odihnă la care avea dreptul într-un an calendaristic, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârșitul anului următor.
Curtea constată că reclamanții reprezintă o categorie profesională aparte, respectiv aceea a asistenților maternali, iar conform art.10 alin.1 lit.f din nr.HG679/2003, asistenții maternali au obligația de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de angajator.
Rezultă deci că, din cauza specificului pe care-l presupune profesia de asistent maternal, acela de a exercita practic rolul de părinte al copilului încredințat sau dat în plasament, asistentul trebuie să asigure continuitatea activității și în timpul concediului de odihnă, în situația în care angajatorul nu autorizează separarea asistentului de copil.
Din nici una dintre dispozițiile legale arătate mai sus nu rezultă posibilitatea compensării cu o sumă de bani a concediului neefectuat în natură.
De asemenea, în speță nu s-a dovedit că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate ar fi fost prevăzută o astfel de posibilitate.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor de muncă, în conformitate cu dispozițiile art.141 alin.4 Codul muncii și art.23 alin.5 din nr.OG10/2007.
Față de toate aceste considerente, curtea în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge capătul de cerere privind compensarea în bani a concediului de odihnă. Va menține sentința în ceea ce privește cel de-al doilea capăt al acțiunii - constatarea nulității absolute a acordurilor referitoare la dreptul de a efectua concediul de odihnă -, având în vedere că recurentul nu a criticat soluția dată acestui capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI împotriva sentinței civile nr.1087 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind compensarea în bani a concediului de odihnă.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red./16.02.2009
GM/VS/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Teodora Gheorghe
