Despăgubire contencios administrativ. Decizia 2083/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2083/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta SRL împotriva sentinței civile nr. 960/F din 09.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului intimat - avocat cu delegație la dosar, lipsind reprezentantul societății recurente și intimatul
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că nu s-a răspuns adresei întocmită la termenul anterior de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că dovezile solicitate nu au fost făcute nici în fața instanței de fond.
În urma deliberării, având în vedere stadiul procesual avansat al dosarului și obligația angajatorului de a-și dovedi susținerile, lucru pe care acesta nu l-a făcut, revine asupra adresei din 25 septembrie 2009 și constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile sau de altă natură formulate, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Solicită reprezentanta intimatului respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial avansat de pârât în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.226/117/16.01.2008, reclamanta " ", a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1260 euro reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 07.06.2007, pârâtul a demisionat de la societate drept pentru care s-a procedat la desfacerea contractului său de muncă începând cu data de 22.06.2007, la expirarea termenului de preaviz.
Potrivit actului adițional la contractul de muncă, angajatul este ținut, în caz de demisie, la plata contravalorii cursurilor de formare profesională.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, solicitând verbal, în fața instanței, respingerea acțiunii întrucât nu participat la un curs de specializare, ci la un curs de prezentare de produse pe care le comercializează societatea reclamantă, așa încât nu se justifică solicitarea privind plata sumei de 1260 euro.
Prin sentința civilă nr. 1135/2008, Tribunalul Cluja respins acțiunea formulată de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 1956/R/2008, Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de către reclamantă, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr.5022/117 din 2008, pronunțându-se sentința civilă nr.960/09.04.2009, prin care s-a espins acțiunea formulată de către reclamanta " ".
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajat al societății reclamante în baza contractului individual de muncă nr.60607/28.02.2007, în funcția de agent comercial, până la data de 22.06.2007, când raporturile juridice de muncă au încetat în conformitate cu prevederile art. 79., pârâtul înaintând cererea de demisie.
La data de 12 martie 2007, între părți a intervenit actul adițional la contractul individual de muncă, înregistrat la ITM D sub nr. 60607/28.02.2007, potrivit căruia angajatorul se obliga să finanțeze integral participarea salariatului la un stagiu de formare profesională, iar acesta să nu aibă inițiativa încetării raporturilor de muncă pe o durată de cel mult 2 ani după promovarea examenului de absolvire, în caz contrar urmând a fi suportate toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, proporțional cu perioada nelucrată din acest termen.
Urmare a demisiei pârâtului, a fost emisă decizia nr. 54/22.06.2007 prin care raporturile de muncă au încetat în temeiul art. 79..
Prima instanță a reținut că, potrivit prevederilor art. 270, alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, real și cert și să fie actual.
Instanța de fond a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă existența prejudiciului. Facturile fiscale depuse în probațiune nu atestă, în lipsa chitanțelor justificative, cheltuielile ocazionate de angajator.
S-a mai reținut că dispozițiile de plată nu reprezintă contravaloarea din cursul ori stagiul de formare, ele reprezentând diurna legală avansată salariatului.
Din depoziția martorului, coleg de serviciu cu pârâtul, s-a reținut că, deși inițial salariații au fost înștiințați că vor participa la un curs de formare profesională, aceștia au participat la un târg de prezentare de produse, costurile șederii fiind suportate de societatea organizatoare și nicidecum de către reclamantă.
În această situație, condițiile angajării răspunderii patrimoniale nu sunt îndeplinite, angajatorul nedovedind ocazionarea unor cheltuieli, prejudiciul neîndeplinind condițiile prevăzute de lege.
Sub aspectul răspunderii contractuale, prima instanță a reținut că nici condițiile prevăzute de actul adițional încheiat între părți nu sunt îndeplinite. Angajatorul nu a dovedit existența unui curs de formare profesională, faptic având loc un târg de prezentare de produse, cheltuielile ocazionate de reclamantă nu au existat, nefiind nicio dovadă în acest sens la dosarul cauzei, iar martorul audiat a învederat că toate cheltuielile au fost suportate de societatea organizatoare.
În sfârșit, nici condiția promovării examenului de absolvire nu a fost dovedită de către reclamantă, aceasta fiind o cerință esențială pentru a se putea discuta despre un curs de formare profesională. În lipsa unei diplome, atestat ori certificat de absolvire, demersul salariatului nu poate fi intitulat curs ori stagiu de formare profesională.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta " ", considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut că angajatorul nu a dovedit existența unui curs de formare profesională, ci a unui târg de prezentare de produse și servicii, deși cu actele depuse la dosar a fost probată participarea intimatului la un curs de pregătire profesională cu o durată de 4 săptămâni.
Se mai susține că declarația unui martor nu poate fi pusă înaintea scriptelor care probează o altă realitate.
Astfel, se arată că, din scriptul intitulat "convocare", rezultă atât durata cursului, de 4 săptămâni, cât și suma pe care salariatul trebuie să o plătească în cazul în care își dă demisia, respectiv 1300 Euro fără TVA.
Recurenta mai susține că a depus la dosar scriptele: "fișa individuală de instruire" și facturile emise către societate pentru cursuri, servicii de cazare și masă.
În recurs, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de reclamanta " ", prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din actul adițional la contractul individual de muncă nr.9/22.02.2007, înregistrat la. D sub nr. 60607/28.02.2007, angajatorul a inițiat și s-a obligat să finanțeze integral participarea salariatului la un stagiu de formare profesională,cu o durată de 28 de zile, cu scoatere integrală din activitate,în vederea obținerii calificării de agent vânzări, furnizorul de formare profesională fiind " Imex"
Prin acest act adițional încheiat de către părți, intimatul s-a obligat, la pct.3.7, să nu aibă inițiativa încetării raporturilor de muncă pe o durată de cel puțin 2 ani după promovarea examenului de absolvire, în caz contrar urmând a suporta toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, proporțional cu perioada nelucrată din acest termen.
Art.4 din acest act adițional prevede că valoarea cursului de formare profesională este de 1260 de Euro și urmează să fie suportată integral de către angajator.
Din fișa individuală de instruire depusă la fila nr.6 dosar recurs nr-, rezultă că intimatul a participat,în perioada 12.03-06.04.2007, la un curs de formare profesională organizat de Academia, costurile cursului fiind de 450 de Euro.
Se reține că, potrivit disp.art.195 alin.1 din Codul muncii, salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condițiile art.194 alin.2 lit.b) și alin.3 nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
Alineatul 3 al acestui articol prevede că nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la alin.1 determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Având în vedere faptul că, în cauză, intimatul a beneficiat de un curs de formare profesională cu o durată de 28 de zile, se reține că acesta nu poate fi obligat să plătească recurentei despăgubiri în temeiul disp.art.195 din Codul muncii, nefiind întrunite în speță condițiile cerute de aceste dispoziții legale pentru antrenarea răspunderii salariatului.
Chiar dacă părțile au încheiat actul adițional la contractul individual de muncă înregistrat la. D sub nr. 60607/28.02.2007, prin care intimatul s-a obligat să nu aibă inițiativa încetării raporturilor de muncă pe o durată de cel puțin 2 ani după promovarea examenului de absolvire, în caz contrar urmând a suporta toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, proporțional cu perioada nelucrată din acest termen, se reține că această clauză nu poate sta la baza obligării intimatului la plata sumei de 1260 Euro solicitate prin prezenta acțiune, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, aceasta contravine dispozițiilor art.11 din Codul muncii, potrivit cărora clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă, ori prevederile pct.3.7 din acest act adițional constituie o clauză de agravare a răspunderii salariatului, contrară disp.art.38 din Codul muncii, prin limitarea drepturilor recunoscute salariaților de disp.art.195 alin.1 din Codul muncii.
În speță, angajatorul, căruia îi revenea sarcina probei în cauză, potrivit disp.art.287 din Codul muncii, nu a dovedit faptul că intimatul ar fi promovat examenul de absolvire a cursurilor, respectiv care a fost data promovării, astfel încât instanța ar fi oricum în imposibilitate de a calcula perioada nelucrată de către salariat din acest termen de 2 ani prevăzut prin clauza convențională.
De altfel, martorul, audiat în cauză, declară că: "După sejurul la B nu am primit nici un atestat sau diplomă din care să rezulte că am fi absolvit un curs".
Se mai reține că din înscrisul intitulat "Convocare", depus la fila nr.7 din același dosar rezultă că: "Reprezentanțele vor plăti firmei contravaloarea a 450 Euro( fără TVA) pentru un cursant (, și ) în trei rate lunare, în baza unor facturi de prestări servicii emise de. Subliniez că suma de 450 Euro reprezintă doar o parte din contravaloarea cazării și mesei pentru perioada de patru săptămâni. Celelate costuri- salariile lectorilor, documentația tehnică ( suporturi de curs, cataloage etc.), cheltuieli legate de folosirea bazei logistice (sala decurs, videoproiector, camera video, materialul didactic)-sunt suportate de, constituind sprijin pentru Reprezentanțe."
Facturile fiscale seria B - nr.- din datele de 30.05.2007, 02.04.2007 și 30.04.2007 emise Imex L-filele nr.3-5-din același dosar, prevăd că valoarea cursurilor, a serviciilor de cazare și masă, pentru cele două persoane din cadrul societății recurente, care au participat la cursul de formare profesională în perioada 12.03-06.04.2007, a fost în sumă totală de 2984, 84 lei, angajatorul nefăcând însă și dovada plății efective a acestor sume.
Din Convenția privind desfășurarea cursurilor de pregătire profesională nr.163/20.02.2006, încheiată între Imex L și " ", pct.4, rezultă că: "Reprezentanța se obligă să restituie integral suma suportată de pentru desfășurarea cursurilor per participant, constând în contravaloarea cazării și a meselor pe toată perioada desfășurării cursurilor pentru fiecare participant, prevăzută la punctul 1 lit.d), precum și contravaloarea cursului ( lector, chiria sălii, consumabile etc.) pentru fiecare participant, prevăzută la punctul 1 lit.e), în cazul în care angajaților săi, participanți la cursurile de formare profesională, le încetează - din orice motiv - raporturile de muncă într-un interval de timp mai mic de 24 de luni calendaristice, calculate de la data terminării cursului de pregătire, după caz, a ultimului curs de pregătire profesională.
Reprezentanța se obligă ca în situația în care survine oricare dintre situațiile menționate la alineatul precedent să informeze, de îndată și în scris, urmând ca acesta sa emită factura corespunzătoare pentru sumele datorate în raport de cursul /Euro, comunicat, la data emiterii facturii."
Dispoziția de plată nr.107/09.03.2007 emisă de către recurentă face dovada achitării către intimat a sumei de 250 lei cu titlu de " avans deplasare B" (fila nr.14 dosar fond -), din care acesta a justificat cu bilete de călătorie suma de 202, 9 lei, rămânând de restituit sume de 47,1 lei, conform ordinului de deplasare 19/09.03.2007.
Curtea reține că toate aceste înscrisuri depuse la dosar nu probează cheltuielile pe care angajatorul-recurent le-a efectuat cu pregătirea profesională a intimatului, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Se mai reține că angajatorul nu depus în cauză factura emisă de în condițiile pct.4 alin.2 din Convenția privind desfășurarea cursurilor de pregătire profesională nr.163/20.02.2006, după încetarea raporturilor sale de muncă cu intimatul.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, să se respingă recursul formulat de către reclamanta " " D și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 din Codul d e procedură civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr. 960 din 9 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -, -
GREFIER
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 09.11.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Cluj:-;
-.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
