Despăgubire contencios administrativ. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.227/2008-
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă - -, cu sediul în O, str. -, nr. 1-2, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în, nr. 323, județul B, împotriva sentinței civile nr. 481/LM din 28 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 4903/C/2005, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentei reclamante - --consilier juridic, în baza delegației nr. 58 din 6 noiembrie 2007, precum și reprezentantul intimatului pârât -personal, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 47 din 29 octombrie 2007 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentanții părților, întrebați fiind, arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, modificarea în totalitate hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, iar judecând pe fond cauza admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta precizată în scris și obligarea pârâtului la plata sumei de 14.228,49 lei actualizată în funcție de indicele de inflație, cu titlu de pagube materiale reprezentând avansuri de trezorerie nejustificate și cheltuieli decontate de două ori, precum și obligarea intimatului la plata dobânzilor legale, calculate conform dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, de la data notificării pârâtului -29.06.2005 și până la plata efectivă a prejudiciului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurentei arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu este în concordanță cu probele administrate.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca fiind una temeinică și legală, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului arată că partea recurentă nu a făcut dovada faptului că intimatul ar fi angajatul unității recurente, motiv pentru care nu există persoană căreia să i se impute prejudiciul cauzat.
Cât privește prejudiciul la care face referire recurenta, reprezentantul intimatei solicită să se observe concluziile raportului de expertiză din care rezultă că nu există un prejudiciu de care să se facă vinovat intimatul, vina aparținând merceologului unității care nu și-a desfășurat corespunzător activitatea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 481/LM din 28 mai 2007, s- respins acțiunea formulată de reclamanta O, în contradictoriu cu pârâtul -.
Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2350 RON în favoarea pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Pârâtul a fost angajata reclamantei în funcția de contabil-șef conform contractului individual de muncă (fila 30 dosar). În perioada 01.02.2005-12.04.2005 în cadrul reclamantei a fost efectuat un control gestionar de fond materializat prin Raportul de audit nr.202/18.04.2005. Cu ocazia controlului au fost verificate operațiunile efectuate prin casieria unității și cele referitoare la acordarea și decontarea avansurilor de trezorerie pentru perioada 01.07.2003-31.12.2004, și s-a constat că pârâtul este răspunzător pentru crearea unui prejudiciu de 14228,49 RON. Conform raportului de expertiză contabilă judiciară administrat în cauză (filele 90-105 dosar) și completărilor la raportul de expertiză contabilă (filele 119-125 dosar și filele 153-161 dosar)s-a reținut că pârâtul nu are numire în funcția de casier și că în perioada 01.07. 2003-31.12.2004 nu există lipsuri în gestiunea pârâtului.
Față de concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, care arată că nu există lipsuri în gestiunea pârâtului, instanța a reținut că pârâtul nu a cauzat prejudiciu reclamantei prin gestiunea sa, existența prejudiciului fiind condiție a antrenării răspunderii patrimoniale a salariatului, în lipsa căruia nu poate exista răspundere patrimonială, motiv pentru care s-a respins acțiunea reclamantei.
Fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată în temeiul art.274 Cod procedură civilă la plata, în favoarea pârâtului, a sumei de 2350 RON lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - O, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică deoarece aceasta nu se fundamentează pe probele din dosar, în motivarea soluției instanța reținând greșit că pârâtul nu a cauzat prejudiciu în gestiunea sa deși din expertiza efectuată în cauză și din răspunsul expertului la obiecțiuni rezultă că nu există lipsă în gestiune casieriei condusă de pârât, dar există un prejudiciu constând în avansuri de trezorerie nejustificate de către acesta în cuantum de 12810,61 lei și cheltuieli decontate de două ori în cuantum de 1437,88 lei.
În drept invocă prevederile art. 270 din Codul muncii, art. 29-31 din Regulamentul operațiilor de casă aprobat prin Decretul nr. 209/1976 și art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat deoarece motivele invocate de recurentă, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 22/1969 nu sunt incidente, intimatul neavând calitatea de pensionar, lipsa unui gestionar datorându-se culpei reclamantei, din expertiza efectuată rezultând că nu există prejudiciu produs din vina sa, avansurile de trezorerie nejustificate și decontarea de două ori a unor cheltuieli fiind oricum irelevante, datorându-se deficiențelor conducerii administrative.
Prin memoriul depus ulterior la dosar reiterează aceleași apărări, susținând că nu există prejudiciu, reclamanta având obligații de plată către intimat, expertiza nefiind contestată.
Examinând sentința recurată și actele dosarului în raport de motivele de recurs cât și din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurentă sunt întemeiate, soluția pronunțată fiind bazată pe aprecierea eronată a probelor.
Așa cum s-a reținut de către prima instanță intimatul a fost angajatul reclamantei în funcția de contabil șef începând cu data de 12.09.2003 conform contractului individual de muncă nr. - din 12 septembrie 2003, calitate în care conform fișei postului și dispozițiilor Legii nr. 22/1969 avea atribuții de organizare și conducere a întregii activități economice financiare și contabile din societate, răspunzând de administrarea, gestionarea și integritatea întregului patrimoniu, precum și de o serie de alte atribuții cu privire la activitatea financiar contabilă.
În perioada 2003-2004 îndeplinit și atribuții de casier fiind gestionar în fapt, perioadă în care eliberat avansuri de trezorerie nejustificate, nedecontate ulterior, în sumă de 12810,61 lei și a decontat de două ori suma de 1437,88 lei, conform raportului de audit întocmit la data de 12.04.2005 și Notei întocmite la data de 12.05.2005 de Departamentul Audit Intern și conform completării raportului de expertiză efectuată în cauză de expert ec. la data de 11 decembrie 2006.
În atare situație în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu există prejudiciu produs de intimat, faptul că nu a avut decizie de numire în postul de casier fiind irelevant în condiția în care a gestionat în fapt casieria societății, Legea nr. 22/1969 stabilind la art. 31 că angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul dispozițiilor art. 1 din acest act normativ, răspunde integral, aplicându-i-se corespunzător prevederile referitoare la răspunderea gestionarului.
Potrivit art. 270 din legea nr. 53/2003-republicată- Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produce angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, alin. 2 al aceluiași text de lege stabilind că salariații nu răspund de pagubele cauzate de forță majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Apărările pârâtului pentru exonerarea sa de la răspundere sunt neîntemeiate, motivul invocat nu se încadrează în prevederile al. 2 art. 270 din Codul muncii, faptul că a avut sau nu decizie de numire în funcția de gestionar fiind irelevant în condițiile în care a gestionat în fapt casieria unității, iar celelalte aspecte privind cheltuielile efectuate pentru asigurarea combustibilului nu pot fi avute în vedere întrucât nu s-au depus documente justificative în acest sens, pârâtul în calitatea sa de contabil șef trebuind să cunoască faptul că orice cheltuială trebuie justificată cu documente, în contabilitate, conform Legii nr. 80/1992 și Decretului nr. 209/1972.
Prin urmare în condițiile în care din probele administrate a rezultat că intimatul a produs unității angajatoare o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 270 al. 1 din Codul muncii, pentru obligarea intimatului la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul cauzat este întemeiată fiind întrunite condițiile răspunderii civile, contractuale instituită de textul de lege mai sus menționat, pârâtul fiind obligat atât la plata sumei reactualizate cât și la daune interese reprezentând dobânda legală de la data notificării conform art. 1084 și următoarele Cod civil.
Față de cele reținute, instanța va admite ca fondat recursul, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite ca fondată acțiunea reclamantei în temeiul art. 270 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 998, 999, 1084 și următoarele Cod civil, va obliga pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul cauzat de acesta în sumă de 14228,49 lei- reactualizată cu dobânzile legale de la data notificării până la plata efectivă a sumei.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta reclamantă - -, cu sediul în O, str. -, nr. 1-2, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în, nr. 323, județul B, împotriva sentinței civile nr. 481/LM din 28 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - -, cu sediul în O, str. -, nr. 1-2, județul B, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în, nr. 323, județul B și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei daune în sumă de 14.228 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data plății și dobânzile legale aferente începând cu data de 20.09.2005 până la plata efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 13.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat hotărâre- judecător -10.03.2008
- dactilografiat grefier -11.03.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
