Despăgubire contencios administrativ. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 23/
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, cu sediul în M C,-, împotriva sentinței civile nr.1843 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul reclamantei recurente, consilier juridic, în baza împuternicirii de la fila 8 dosar fond, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul reclamantei recurente declară că nu are cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 857 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 23.908,41 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.
Hotărârea a fost atacată cu recurs, care a fost admis de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, prin Decizia nr. 1402/R din 30.09.2008. S-a dispus casarea integrală a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, constatându-se că pentru dezlegarea pricinii este necesară efectuarea unei expertize tehnice judiciare, probă care nu poate fi administrată în recurs.
În rejudecarea cauzei, pe baza înscrisurilor administrate precum și a expertizei tehnice judiciare realizată de ing., Tribunalul Harghita, prin Sentința civilă nr. 1842 din 15.10.2009 a admis în parte acțiunea civilă a reclamantei și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 7284,46 lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 23. 908,41 lei cu titlu de despăgubiri. În considerentele recursului s-au invocat două aspecte: Primul se referă la încălcarea normelor de procedură și anume, la efectuarea expertizei tehnico-judiciare deși intimatul pârât era decăzut din dreptul de a solicita această probă.
C de-al doilea aspect, invocat de reclamantă, se referă la starea de fapt reținută de instanța de fond din probele administrate.
Reclamanta susține că valoarea prejudiciului cauzat de pârât este egală cu pretențiile formulate și aceasta pentru că, cu puțin timp înainte de producerea accidentului care a generat prejudiciul, autovehiculul condus de pârât a fost supus unei verificări tehnice și au fost reparate toate defecțiunile constatate. În concluzie, reclamanta afirmă că toate defecțiunile remediate de societatea comercială au fost pricinuite de pârât și, prin urmare, trebuia să răspundă patrimonial conform art. 270 alin.1 Codul muncii.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursul este, în parte întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, în esență, pârâtul în calitate de angajat al reclamantei, a produs din vina sa, un accident de circulație care a avut drept consecință printre altele, avarierea autovehiculului proprietatea reclamantei. Reclamanta a procedat la remedierea avariilor prin intermediul unei firme specializate - - care, pentru piese și manoperă, a emis o factură de 24.004,07 lei. Pârâtul nu a negat răspunderea sa pentru producerea prejudiciului, însă, a contestat valoarea acestuia, susținând că nu s-a constatat, împreună cu societatea de asigurări toate defecțiunile provenite din accident, reclamanta introducând autovehiculul la reparații, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 136/1995, deci pe răspunderea sa.
În drept.
În primul rând, Curtea constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 136/1995, deoarece accidentul de circulație a fost produs de pârât în stare de ebrietate, ceea ce a exonerat de răspundere contractuală societatea de asigurare.
În al doilea rând, în privința probei cu expertiză tehnică judiciară, criticile reclamantei nu sunt fondate. Necesitatea administrării acestei probe a fost constatată de instanța de recurs, care a și dispus casarea hotărârii instanței de fond, dată în primul ciclu procesual și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel sunt incidente dispozițiile art. 315 alin.1 Cod procedură civilă.
În privința valorii prejudiciului cauzat de pârât reclamantei, Curtea constată că instanța de fond a ajuns la o concluzie greșită, interpretând eronat concluziile raportului de expertiză judiciară, Obiectivul la care trebuia să răspundă expertul judiciar a fost acela de a stabili valoarea manoperei precum și a pieselor necesare reparării autovehiculului avariat de pârât. Expertul a avut în vedere atât avariile vizibile imediat după accident cât și cele care au fost identificate după demontarea autovehiculului.
În concluziile sale, aflate la fila 82 din dosar, expertul a apreciat la 17.738,05 lei valoarea atât a manoperei cât și a pieselor folosite la repararea autovehiculului. Este adevărat că în primul raport depus la dosar, expertul a indicat suma de 7284,43 RON ca fiind valoarea reparațiilor necesare, însă, aceasta reprezintă contravaloarea doar a pagubelor care au fost constatate de societatea de asigurări. Or, așa cum s-a arătat deja nu sunt aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 136/1995, iar reclamanta este îndreptățită la despăgubiri care să acopere cheltuielile ocazionate atât de avariile constatate de societatea de asigurări cât și cele descoperite după demontarea autovehiculului. De altfel, expertul a înlăturat din totalul cheltuielilor de reparații, materialele și manopera care nu au legătură cu accidentul de circulație.
Curtea nu poate primi nici argumentele reclamantei, cuprinse la punctul doi din recurs, pentru că ele se bazează doar pe prezumția că la momentul producerii accidentului, autovehiculul se afla într-o stare perfectă de funcționare și deci toate defecțiunile constatate la momentul reparației au fost cauzate de accident. Codul d e procedură civilă nu stabilește o erarhizare a valorii probante a mijloacelor de probă ce pot fi administrate, însă, este fără putință de tăgadă că expertiza tehnică judiciară, fiind o probă științifică ce are la bază cunoștințele unui specialist, este într-o mai mare măsură să ducă la aflarea adevărului decât simpla supoziție.
Față de cele reținute, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea atacată și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 17.738,05 lei cu titlu de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.1843 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta și obligă pârâtul la plata sumei de 17.738,05 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./16.02.2010
Jud.fond.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
