Despăgubire contencios administrativ. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.231/2009
Ședința publică de la 26 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Crețoiu Victor JUDECĂTOR 2: Vesa Nicoleta
- - -JUDECĂTOR 3: Mureșan Monica
- - -judecător
-grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr.1038/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 februarie 2009,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamanta M i-a chemat în judecată pe pârâții și solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor nedatorate reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sporurilor acordate prin sentința civilă nr.2799/2006 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-, modificată prin decizia civilă nr.1596/R/2007 a Curții de Apel Cluj.
În motivarea cererii a arătat că în baza sentinței civile menționate a plătit pârâților la data de 22.02.2007 și, respectiv, 27.02.2007 sumele menționate, dar în recurs sentința a fost casată, cererea pârâților fiind respinsă. Pârâții au restituit sumele primite necuvenit la data de 23.05.2008 și, respectiv, 24.05.2008, situație în care se impune să plătească și sumele accesorii de la data punerii în întârziere, pârâtul suma de 1.835 lei, iar suma de 768 lei, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sporurilor acordate prin sentința civilă nr.2799/7.12.2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, răspunderea patrimonială nepresupunând răspunderea pentru accesorii, în speță actualizarea sumei primită necuvenit cu rata inflației. Apreciază că reclamanta nu l-a pus în întârziere, adresa trimisă prin poștă neîntrunind condițiile unei notificări legale. Reclamanta nu poate primi actualizarea cu indicele de inflație a sumei achitate deoarece nu este în posesia unui titlu, respectiv o hotărâre judecătorească prin care să se constate un drept de creanță.
Prin sentința civilă nr.1038 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă. Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 7.905 lei pe perioada martie 2007 - mai 2008. Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 18.875 lei pe perioada martie 2007 - mai 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr.2799/2006 a Tribunalului Mureș reclamanta a fost obligată să plătească pârâților diferențe salariale reprezentând sporul de mobilitate în procent de 10% din salariul de bază și sporul de confidențialitate în procent de 25% din salariul de bază începând cu 11.01.2004 și până la 7.12.2006, actualizate cu indicele de inflație.
Sumele stabilite prin hotărâre judecătorească au fost plătite de reclamantă la datele de 22.02.2007 și 26.02.2007.
Reclamanta a atacat cu recurs sentința Tribunalului Mureș care a fost modificată cu consecința respingerii acțiunii pârâților prin decizia civilă nr.1596/R/3.09.2007 a Curții de Apel Cluj.
La solicitarea reclamantei pârâții au restituit sumele primite în luna mai 2008.
Instanța de fond apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art.272 alin.1 din Codul muncii, conform cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Obligația de restituire are la bază plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză în condițiile dispozițiilor art.992 și 1092 Cod civil, astfel că pretențiile reclamantei sunt fondate, pârâții având obligația să restituie și valoarea actualizată cu indicele de inflație a sumelor primite, pe perioada martie 2007 - mai 2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții solicitând, pe cale de excepție, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și declinarea competenței materiale și teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.
Pe fondul recursului au solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În subsidiar au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării despăgubirilor doar de la data notificării sau, în subsidiar, de la data pronunțării deciziei nr.1596/R/2007 a Curții de Apel Cluj.
În expunerea de motive arată că litigiul, prin obiectul său, este de natură civilă, nefiindu-i aplicabile dispozițiile din legislația muncii. Raportat la valoarea pretențiilor, apreciază recurenții, competentă pentru soluționarea cauzei este Judecătoria Târgu Mureș.
În temeiul art.272 alin.1 din Codul muncii obligația de restituire revine doar în ipoteza în care salariatul a încasat bani necuvenit iar suma încasată se întemeiază pe derularea raportului de muncă și nu pe raporturi exterioare, cum ar fi o hotărâre judecătorească. Suma în discuție s-a plătit în cadrul unei relații debitor-creditor, iar nu angajator-salariat, iar executarea hotărârii judecătorești are întotdeauna un caracter civil.
Art.272 alin.1 din Codul muncii, apreciază recurenții, nu este incident în speță deoarece nu au încasat nici cuvenit, nici necuvenit sumele pretinse de societatea intimată.
Recurenții au mai arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Hotărârea este lipsită de temei legal datorită aplicării extensive în speță a art.272 alin.1 din Codul muncii, cu încălcarea literei și spiritului pentru care acesta a fost edictat.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea atribuțiilor judecătorești, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Astfel, din sentința recurată lipsește motivarea excluderii înscrisului "notificare" din ecuația care a condus la soluția pronunțată, înscris care nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art.1079 Cod civil.
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond nu a motivat de ce prevederile art.1079 din Codul civil nu sunt aplicabile în speță.
Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că nu este vorba de o plată nedatorată întrucât sumele în discuție nu le-au fost achitate necuvenit, ci în baza sentinței civile nr.2799/2006 a Tribunalului Mureș.
În subsidiar, apreciază recurenții, hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art.1079 Cod civil, impunându-se admiterea cel puțin în parte a recursului, întrucât despăgubirile reprezentând inflația nu pot fi acordate de la data plății -martie 2007.
În principal, despăgubirile pot fi acordate doar de la data notificării -finele lunii februarie 2008, când urmează punerea în întârziere a pârâților recurenți.
În subsidiar, despăgubirile reprezentând actualizarea cu rata inflației pot fi acordate de la data pronunțării deciziei nr.1596 a Curții de Apel Cluj, respectiv 03.07.2007, dată până la care societatea intimată nu era în posesia unui titlu care să constate un drept de creanță în raport cu pârâții recurenți, adică nu avea calitatea de creditor.
Deliberând asupra recursurilor de față prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform prevederilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.137 din Codul d e procedură civilă, prealabil analizării fondului recursului, Curtea se va pronunța asupra excepției necompetenței materiale și teritoriale a instanței de fond invocată de pârâții recurenți, excepție respinsă pentru următoarele considerente:
Așa cum și pârâții recurenți au înțeles, calificarea unui conflict ca având natura juridică a unui conflict de muncă, supus, pe cale de consecință, jurisdicției muncii, depinde de măsura în care acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii.
Contrar susținerilor acestora, însă, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.272 alin.1 din Codul muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Sumele de bani încasate de recurenți în baza sentinței civile nr.2799/2006 a Tribunalului Mureș au reprezentat drepturi salariale rezultate din raporturile de muncă dintre aceștia și M, raporturi guvernate de legislația muncii, lucru necontestat de către recurenți.
Prin decizia civilă nr.1596/R/03.07.2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluja fost admis recursul promovat de societatea angajatoare și a fost modificată hotărârea recurată cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.
De la data pronunțării acestei decizii irevocabile, sumele încasate de recurenți, au devenit sume nedatorate, pe care, în cadrul acelorași raporturi de muncă, avea obligația să le restituie angajatorului în baza textului de lege amintit.
Atât încasarea sumelor în discuție, cât și restituirea lor se întemeiază, contrar susținerilor recurenților, pe derularea raporturilor de muncă și nu pe raporturi exterioare, astfel încât sunt incidente dispozițiile Codului muncii în cauză, litigiul nefiind de natură civilă.
Aflându-ne în prezența unui conflict de drepturi, reglementat de jurisdicția muncii în conformitate cu dispozițiile art.281 din Codul muncii și cap.3 din Legea 168/1999, în mod corect instanța de fond a dat eficiență art.72 din Legea 168/1999 și art.284 din Codul muncii, conform cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței stabilite conform Codului d e procedură civilă, care prin art.2 pct.1 lit.c stabilește că tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cererile adresându-se conform art.284 alin.2 din Codul muncii, tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are sediul.
Pe fond, recursul declarat de reclamanți urmează a fi admis în limitele reținute în continuare:
Prin sentința civilă nr.2799/2006 pronunțată de Tribunalul Mureș T. Maf ost obligată să plătească angajaților și diferențele salariale reprezentând sporul de mobilitate în procent de 10% din salariul de bază și sporul de confidențialitate în procent de 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație.
Diferențele salariale astfel stabilite prin hotărâre judecătorească executorie le-au fost achitate salariaților de către societate la datele de 22.02.2007 și, respectiv 26.02.2007.
Ulterior societatea a promovat recurs împotriva hotărârii instanței de fond, recurs admis prin decizia civilă nr.1596/R/03.07.2007 a Curții de Apel Cluj, sentința atacată fiind modificată în sensul respingerii acțiunii salariaților.
În această situație sumele încasate de cei doi angajați ca urmare a sentinței civile nr.2799/2006 a Tribunalului Mureș au devenit sume încasate necuvenit conform prevederilor art.992 din Codul civil, devenind incidente și prevederile art.272 alin.1 din Codul muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Conform art.3711alin.1 din Codul d e procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Deoarece angajații nu au dat curs acestei prevederi legale, societatea angajatoare le-a cerut în scris, la datele de 25.03.2008 și, respectiv, 28.03.2008, să se conformeze deciziei Curții de Apel Cluj. Angajatorul nu a procedat efectiv la punerea în întârziere a angajaților printr-o notificare în sensul prevederilor art.1079 Cod civil, dar acest lucru nu se impunea în condițiile în care între părți se derulau în continuare raporturi de muncă.
au dat curs solicitărilor angajatorului, având drept temei o hotărâre judecătorească irevocabilă, la datele de 23.05.2008 și, respectiv, 24.05.2008.
Sumele în discuție le-au fost plătite angajaților în baza unei hotărâri executorii a Tribunalului Mureș, astfel încât, privind plata, aceștia au fost de bună credință.
Cum hotărârea Tribunalului Mureșa fost modificată prin decizia civilă nr.1596/R/03.07.2007 a Curții de Apel Cluj în sensul respingerii pretențiilor angajaților, de la această dată, plata efectuată de angajator către angajați a devenit o plată nedatorată în sensul prevederilor art.992 Cod civil, iar angajații, neprocedând la restituirea sumelor de bunăvoie, au devenit, de la aceeași dată, de rea credință, iar nu de la data "notificărilor" (februarie 2008), așa cum fără temei pretind aceștia.
În această situație au devenit incidente, de la data pronunțării deciziei irevocabile a Curții de Apel Cluj, prevederile art.994 Cod civil, în conformitate cu care când cel ce a primit plata a fost de rea-credință este dator a restitui atât capitalul cât și dobânzile.
Cu privire la acest aspect, potrivit art.1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Pe de altă parte, în privința dobânditorului devenit de rea-credință, în doctrină s-a exprimat opinia conform căreia, dacă plata a constat într-o sumă de bani, dobânditorul (accipiens) va trebui să restituie aceeași sumă.
Recurenții și-au îndeplinit cu întârziere obligația restituirii sumelor încasate necuvenit, așa cum s-a statuat prin decizia Curții de Apel Cluj, astfel încât, de la data pronunțării deciziei și până la data restituirii sumelor, este legal să fie obligați și la restituirea sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumelor inițial încasate.
Ca o consecință a îndeplinirii cu întârziere a obligației de restituire, în condițiile procesului inflaționist nimic nu poate împiedica obligarea recurenților la restituirea sumei datorate actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii obligației de restituire și până la restituirea efectivă a sumelor încasate necuvenit.
Această soluție este în consens cu jurisprudența constantă, concretizată în renunțarea la principiul nominalismului și corecția debitului cu rata inflației, vizând exacta îndeplinire a obligației în aceste condiții.
Orice obligație bănească are o anumită valoare, iar în condițiile unei economii afectate de inflație, între valoare și câtime nu mai există identitate.
Având în vedere că, în funcție de momentul îndeplinirii obligației, câtimea nu mai reprezintă aceeași valoare absolută, iar obligația îndeplinită în condițiile legii înseamnă acordarea aceleiași valori, îndeplinirea exactă a obligației se realizează prin corelarea câtimii cu coeficientul ratei inflației pe perioada de întârziere a îndeplinirii obligației de restituire.
Față de cele ce preced, Curtea va admite recursurile declarate de pârâți, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că stabilește data de la care se datorează actualizarea sumelor în discuție ca fiind data pronunțării deciziei Curții de Apel Cluj - 03.07.2007 și va menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1038/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, cât și recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că stabilește data la care se datorează actualizarea sumelor ca fiind 3.07.2007.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.CV
Tehnored.
3 ex/10.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Crețoiu VictorJudecători:Crețoiu Victor, Vesa Nicoleta, Mureșan Monica
