Despăgubire contencios administrativ. Decizia 271/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă Nr. 271/R/ Dosar nr-
Ședința publică din 27 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTORI: Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică Ligia
-
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 298 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și a intimaților reclamanți și a intimaților pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Consiliul Național pentru Combaterea discriminării.
Procedura îndeplinită.
Nefiind cereri prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 298/1.02.2008 Tribunalul Brașova respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, prin întâmpinare.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de pârât prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, invocata de pârât prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV,cu sediul in mun. B,-, jud.B, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție, cu sediul in B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție să plătească reclamantului suma de 1.700 lei, sumă ce urmează a fi reactualizată în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la data plății efective.
A obligat pe paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale, instanța apreciază că pretențiile reclamantului izvorăsc dintr-un raport de muncă dintre procuror și parchetul în care a activat în perioada pe care se solicită drepturile salariale. În aceste condiții, în raport de prevederile art1 alin 2 lit.i din OG 137/2000,discriminarea fiind produsă în raporturile de muncă, art.21 urmează a fi interpretat ca, în acest caz, dreptul comun îl constituie normele care reglementează materia dreptului muncii, ceea ce atrage incidența disp.art 284 din Legea 53/2003 rap. la art.2 pct.1. lit.c, instanța de drept comun fiind tribunalul. Pentru aceste motive va respinge excepția.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, instanța apreciază că este neîntemeiată, întrucât în speța dedusă judecății nu s-a solicitat anularea ordinului nr. nr.1921/C/2001 prin care au fost acordate aceste stimulente, situație în care, în mod evident, acesta nu ar fi avut calitate procesuală.
În cauză pârâtul a fost chemat în judecată nu în calitate de emitent al ordinului ci în calitate de ordonator secundar de credite întrucât reclamantul desfășoară activitatea de magistrat sumele solicitate de acesta reprezintă drepturi salariale,ce se achita de către ordonatorul de credite.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța apreciază că este neîntemeiată, urmând să o respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor buget, astfel că se justifică chemarea sa în judecată pentru a asigura mijloacele financiare achitării drepturilor solicitate, în cazul în care acțiunea va fi admisă.
Pe fondul cauzei,instanța constată că reclamantul are calitatea de procuror, în anul 2005 fiind procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că "acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă,potrivit art.2,alin.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale".
În același sens,Colegiul Director a reținut că" acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim,dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop",iar "acest tratament a fost de natură a aduce atingere drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani,recunoscute prin art.6,lit.c (din nr.OG137/2000)".
În drept,potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 din Codul Muncii,"în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii".
2:"Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă".
Alineatul 4 al aceluiași articol precizează că: "constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2 dar care produs efectele unei discriminări directe."
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța nu poate primi apărările pârâților în conformitate cu care prin aceste stimulente acordate magistraților cu o vechime de 0-3 ani nu au fost aduse prejudicii reclamantului,la rândul acesteia tot magistrat- procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a soluționat cel puțin tot atâtea cauze dificile cât cei "stimulați" financiar prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministrului Justiției. În plus,pârâții nu au făcut dovada că reclamantul nu a avut calificativele anuale de "foarte bine" și "bine" iar în ceea ce privește "complexitatea sarcinilor de serviciu" ale reclamantei,este cunoscut că este cel puțin egală cu cea a judecătorilor cu o vechime de 0-3 ani.
Cât privește actualizarea creanței, instanța constată că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, fiind aplicabile prevederile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, care stabilesc competența judecătoriei în soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.
Totodată, se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 nu se aplică Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest act administrativ aparținând Ministerului Justiției și ca urmare, discriminarea nu a fost produsă de către acest pârât.
Recurentul pârât apreciază că prin admiterea cererii de chemare în judecată, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Se evidențiază faptul că pârâta, fiind instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială și că, în mod greșit, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pein acordarea atât a indicelui de inflație cât și a dobânzilor legale, s-a realizat o îmbogățire fără justă cauză a intimaților reclamanți.
Prin recursul formulat, recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Bas olicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite și nu poate fi obligat la plata drepturilor de natură salarială pentru angajații altor instituții de stat.
În cauză nu poate fi reținută discriminarea întrucât textele de lege invocate de reclamanți sunt de strictă interpretare și nu se referă la categoria din care fac parte recurenții.
Totodată, este criticată dispoziția instanței de acordare a indicelui de inflație și a dobânzii legale, în condițiile în care recurenta nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Analizând cu prioritate recursul formulat de debitorul principal Ministerul Public instanța constată că este întemeiat, pentru criticile ce vizează soluționarea cauzei în fond, soluționarea excepțiilor de procedură fiind corectă.
Normele de competență materială nu au fost încălcate.
Într-adevăr temeiul acțiunii este OG 137/2000 însă instanța trebuie să aplice normele de competență nu doar după temeiul de drept al acțiunii civile, ci și după natura juridică a litigiului. În speță acest litigiu are caracterul unui veritabil litigiu de muncă, drepturile pretinse de reclamanți izvorând din constatarea unei situații discriminatorie în legătură cu munca prestată.
Reglementarea generală în materia discriminării face trimitere implicit la normele cu caracter general în materia competenței materiale a instanțelor, însă nu pot fi ignorate și dispozițiile art.5 alin.4 Codul Muncii conform cu care constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe. Aceste dispoziții apar ca fiind speciale în raport cu dispozițiile OUG 137/2000 fiind aplicabile și în litigii de muncă în care pretențiile formulate cu titlu de drepturi salariale solicitate reprezintă în realitate despăgubirile materiale proporționale cu prejudiciul suferit, de care face vorbire OG 137/2000.
Prin urmare, față de natura juridică a raportului de drept dedus judecății, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut competența materială în soluționarea prezentei cauze ca fiind a completului specializat - litigii de muncă din cadrul Tribunalului Brașov.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Public, nici această excepție nu poate fi primită, întrucât între părți există raporturi juridice de muncă, astfel că acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât își găsește justificare, În ceea ce privește temeinicia pretențiilor deduse judecății urmează ca instanța să analizeze fondul cauzei.
financiare acordate la finele anului 2005 magistraților cu o vechime de până la 3 ani s-au acordat în baza Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 și Notei interne a Direcției Financiar - Contabile din cadrul Ministerului Justiției.
Din conținutul acestui înscris, rezultă fără nici un echivoc faptul că, au fost aprobate fonduri pentru stimulente financiare, numai pentru personalul din sistemul justiției, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Prin urmare, aceste prime, stimulante financiare, au fost acordate printr-un act administrativ, unei categorii de angajați, expres stabilită prin Ordinul susmenționat, făcându-se totodată referire la categoria de judecători cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
În speță nu sunt incidente disp. art. 2 din OUG 137/2000 așa cum a fost modificată completată și aprobată prin legea 27/2007, întrucât hotărârea 15/23.01.2006 a CNCD prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu vechime între 0-3 ani, vizează numai categoria magistraților judecători și nu procurori.
Ministerul Justiției nu este răspunzător de modul cum se repartizează în cadrul parchetelor, fondurile pentru stimularea magistraților procurori, fiind vorba de un alt ordonator de credite, respectiv Ministerul Public.
Pentru toate aceste considerente instanța, apreciază că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, aceștia funcționând în cadrul Parchetelor.
Cu ocazia judecării prezentului recurs, s-au depus și invocat înscrisuri: Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 și Nota internă a Direcției Financiar Contabile din cadrul Ministerului Justiției privind fundamentarea propunerii de acordare de stimulente cât și adresele 4604/2008 și 980/2008 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din care rezultă că pentru magistrații procurori nu s-a plătit acest stimulent neexistând ordin al Procurorului General.
Din analiza acestora rezultă cu certitudine că aceste stimulente ( în realitate prime) au fost acordate printr-un act administrativ, numai personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției și cu Nota de fundamentare se enumără personalul care urmează să beneficieze de aceste stimulente, făcându-se referire expres la categoria de judecători de la judecătorii, cu o vechime de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Astfel că nu se face vorbire, nu numai de ceilalți judecători, dar cu atât mai puțin de procurori ce aparțin Ministerului Public.
Pentru perioada la care reclamanții intimați fac vorbire, actul normativ la baza căruia se făcea salarizarea magistraților, era Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, în care potrivit art. 22 din aceasta, sunt stabilite condițiile și criticile în care ordonatorul principal de credite bugetare poate acorda premii ( în speță Ministerul Public ).
De altfel în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din ordonanța de Guvern nr. 137/2000, modificată și completată prin ordonanța de Guvern nr. 77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2007, întrucât nu lezează un scop legitim și nu dezavantajează anumite persoane, așa cum sunt ele enumerate.
În motivarea soluției, instanța de fond trimite în mod greșit la Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a, prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul Judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, astfel că pretinsa discriminare ce o invocă reclamanții procurori nu se raportează decât la diferite categorii de judecători, cum reiese din lecturarea Hotărârii nr. 15/23.01.2006 a
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu retribuția, iar acordarea sau neacordarea acestor stimulente le conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu constituie un drept.
Pentru aceste considerente, Curtea constată aplicabil în speță art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă drept pentru care recursul Ministerului Public va fi admis, criticile privitoare la soluționarea în fond a cauzei atrăgând în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă modificarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor reclamanților.
Având în vedere că pretențiile principale sunt neîntemeiate, orice pretenție subsecventă are același regim juridic, deci și pretențiile privitoare la acordarea reactualizării cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale vor fi respinse.
Cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea apreciază că față de calitatea de chemat în garanție și față de aprecierea ca neîntemeiate a pretențiilor din cadrul raportului juridic obligațional principal, chemarea în garanție nu poate fi admisă
În consecință, motivele de recurs invocate de Ministerul Public cu privire la soluționarea cauzei în fond, profită și Ministerului Economiei și Finanțelor în baza art. 47, 48 Cod procedură civilă drept pentru care instanța va admite acest recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor prin împotriva sentinței civile nr. 298/1.02.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține dispozițiile privind respingerea excepțiilor necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și privind respingerea cererii de chemare în garanție.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică Ligia
- - --- - -
Grefier,
Red. - 6.05.08
Dact. - 7.05.08
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică Ligia
