Despăgubire contencios administrativ. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 274/2009
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta " " - Sucursala S, având ca obiect despăgubire, împotriva sentinței civile nr. 1089 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat pentru pârâta intimată -, lipsă fiind recurenta și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, față de împrejurarea că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului formulat de reclamanta " " - Sucursala S și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu, ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanța prin care s-a achitat onorariul de avocat în sumă de 1000 lei și bonul fiscal în valoare de 99,97 lei - pentru carburantul auto.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în apărare, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr- reclamanta - - Sucursala Sac hemat în judecată pârâta - solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2055 lei reprezentând despăgubiri pentru formarea profesională a reclamantei, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a precizat că pârâta a fost angajata sa în perioada 09.07.2007 - 20.09.2007, în funcția de operator calculator, electronic și rețele.
Fiind o activitatea specială, fiecare nou angajat este școlarizat la începutul activității, pregătirea realizându-se prin scoaterea parțială din producție. Pentru acoperirea cheltuielilor cu pregătirea profesională a angajatului, acesta se obliga să nu ia inițiativa încetării contractului de muncă pe o perioadă de 1 an de la terminarea cursului, în caz contrar obligându-se să achite cu titlu de dezdăunări echivalentul a trei salarii.
În acest sens a fost încheiat și un act adițional la contractul individual de muncă.
Pârâta nu a respectat aceste obligații asumate, respectiv din data de 20.09.2007 nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece angajatorul nu a făcut dovada efectuării pregătirii profesionale, iar cursul nu a avut o durată de 60 de zile.
A fost formulată și o cerere reconvențională prin care s-a solicitat:
-constatarea nulității deciziei nr. 928/03.10.2007;
-obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite pe perioada de la desfacerea contractului de muncă și până la rămânerea definitivă a sentinței;
-obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite pe ultima perioadă lucrată;
-obligarea la plata orelor suplimentare, respectiv 104 ore suplimentare lucrate sâmbăta și duminica.
În motivarea cererii reconvenționale reclamanta reconvențională a susținut că decizia de desfacere a contractului individual de muncă nu conține motivele de fapt și de drept care au justificat măsura, termenul în care poate fi contestată și instanța la care se contestă. De asemenea, decizia este nelegală, fiind luată după înregistrarea demisiei, iar cercetarea disciplinară nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale.
Prin sentința civilă nr. 2548/2008 Judecătoria Sibiua admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sibiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Sibiu.
Tribunalul Sibiu, după administrarea probei cu martori, interogatoriu și cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 1089/2008 a admis excepția tardivității contestării deciziei nr. 928/3.10.2007 emisă de reclamantă, a respins acțiunea formulată de reclamanta - - și a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională -, reclamanta pârâtă reconvențională fiind obligată la plata sumei de 457 lei reprezentând drepturi salariale restante, aferente perioadei lucrate în luna septembrie 2008 și 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că decizia prin care reclamanta a dispus desfacerea contractului individual de muncă al pârâtei în temeiul art. 61 lit.a Codul munciia fost comunicată pârâtei prin scrisoare recomandată la data de 5.10.2007. Aceasta a fost contestată abia la data de 10.04.2008 cu depășirea termenului prevăzut de art. 268 alin. 5 Codul muncii.
În consecință, excepția tardivității contestării deciziei a fost admisă.
În ceea ce privește acțiunea principală, instanța a reținut din probele testimoniale și actul adițional la contractul de muncă că perioada de pregătire a pârâtei nu a durat 60 de zile și nu a presupus scoaterea integrală din activitate sau măcar scoaterea din activitate zilnic pentru o perioadă mai mare de 25% din durata timpului normal de lucru așa încât nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 195 Codul muncii. În aceste condiții, actul adițional încheiat de părți nu a putut produce efecte cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a putut dovedi durata exactă a cursului de formare profesională și cum a calculat costul pregătirii, la acel moment neavând un trainer specializat. În consecință, acțiunea a fost respinsă.
În privința cererii reconvenționale, ca o consecință a admiterii excepției tardivității contestării deciziei nr. 928/2007 capetele de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității acesteia și obligarea pârâtei reconvenționale la plata despăgubirilor au fost respinse.
În privința solicitării de plată a drepturilor salariale, instanța a reținut că angajatorul a făcut dovada plății salariilor pe lunile iulie și august. Pentru salariul cuvenit pe luna septembrie apare pe statul de plată mențiunea plătit prin casă, însă nu s-a depus nici o chitanță sau ordin de plată care să ateste această împrejurare. În consecință, în temeiul art. 161, 163 Codul muncii acest capăt de cerere a fost admis în parte, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 457 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite pentru luna septembrie 2007.
Din copiile statelor de plată a rezultat că pentru întreaga perioadă lucrată pârâtei i-au fost plătite orele lucrate pe timp de noapte și cele suplimentare, astfel că acest capăt de cerere a fost respins.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanta pârâtă reconvențională a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, în măsura admiterii cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - - prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanta susține că pe durata derulării raporturilor de muncă cu pârâta, aceasta a beneficiat de toate drepturile salariale, precum și de o pregătire profesională pentru a dobândi cunoștințele necesare exercitării activității. Această pregătire profesională s-a realizat cu scoaterea parțială din producție a angajatului și pe cheltuiala integrală a societății.
Recurenta susține că sentința este criticabilă sub aspectul faptului că instanța a apreciat că acest curs de pregătire profesională nu ar îndeplini condițiile prevăzute în legislația muncii, în speță durata lui nu ar fi fost de 60 de zile.
Însă între părți s-a încheiat un act adițional ce conține dispoziții drogatorii de la principiul statuat în art. 195 Codul muncii. Se consideră ilegală soluția în condițiile în care instanța exonerează intimata de efectuarea unei plăți născută dintr-o convenție derogatorie de la dispozițiile speciale ale Codului muncii.
Sentința este criticată și sub aspectul obligării reclamantei la plata unor drepturi salariale, în condițiile în care societatea nu are nici o datorie către intimată.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
La data de 9.07.2007 între părți se încheie actul adițional la contractul individual de muncă al pârâtei - prin care angajatorul se obligă să organizeze un curs profesional, ale cărui costuri să fie suportate integral de către el, iar salariata se obligă să nu aibă inițiativa încetării contractului individual de muncă timp de 1 an după terminarea cursului, în caz contrar salariata fiind obligată să achite cu titlu de despăgubiri pentru cheltuielile făcute de societate echivalentul a 3 salarii nete.
Este evident că trimiterea instanței de fond la dispozițiile art. 195 Codul muncii este greșită, deoarece în speță nu este vorba de un curs de formare profesională cu o durată de 60 de zile.
Acțiunea formulată de către reclamantă are la bază actul adițional la contractul individual de muncă, astfel că instanța trebuia să analizeze temeinicia acțiunii în raport de acest act.
Instanța reține că potrivit acestui act adițional, reclamanta se obliga să asigure perfecționarea profesională a pârâtei, iar pârâta se obliga să nu aibă inițiativa încetării raportului de muncă timp de un an de la terminarea cursului.
Plecând de la aceste dispoziții contractuale, obligatorii pentru ambele părți, reclamanta trebuia să facă dovada că: a organizat un curs de pregătire profesională, că a efectuat cheltuieli cu acest curs, că pârâta a participat la acest curs, durata acestui curs cu menționarea datei ce începere și a celei la care s-a finalizat și faptul că pârâta a avut inițiativa încetării contractului individual de muncă.
Dintre cele menționate, reclamanta a făcut numai dovada că pârâta a avut inițiativa desfacerii contractului individual de muncă.
Nu există nici o dovadă că pârâta a urmat un curs de pregătire/perfecționare profesională organizat de către reclamantă și nici că reclamanta a efectuat vreo cheltuială cu pârâta în acest sens, având în vedere că despăgubirile datorate de către pârâtă potrivit actului adițional erau destinate să acopere "cheltuielile făcute de societate".
Înscrisul depus la fila 20 dosar de fond nu poate fi considerată o probă în acest sens, în condițiile în care această probă nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
În consecință, în raport de cele menționate, soluția primei instanțe este temeinică și legală chiar dacă motivele menționate de prima instanță nu au fost menținute de către instanța de recurs.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională, se constată de asemenea că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, având în vedere că reclamanta pârâtă reconvențională nu a făcut dovada plății drepturilor salariale către reclamanta reconvențională pe luna septembrie 2007.
Pentru considerentele menționate, criticile aduse de către recurentă sentinței pronunțate de către Tribunalul Sibiu fiind neîntemeiate, în temeiul art. 32 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul cu soluționarea căruia a fost sesizată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta fiind căzută în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor efectuate de către intimată în recurs constând în onorariul avocațial și cheltuieli de transport, conform chitanțelor depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta " " - S împotriva sentinței civile nr. 1089/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
(continuarea deciziei civile nr. 274/12.03.2009)
Obligă recurenta să plătească intimatei - suma de 1099,97 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
/30.03.2009
Judecători fond-
-
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
