Despăgubire contencios administrativ. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 275/E-CM
Ședința publică din 26 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1038 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic - pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii de reprezenare juridică nr.-/24.03.2008, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici B, avocat -- și - pentru intimata-reclamantă Federația Sindicală, în numele membrilor săi, salariați ai SC SA Rm.V, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul B-Cabinet individual și avocat pentru intimata-pârâtă Federația III B, în baza împuternicirii avocațiale nr.22436/2008, emisă de Baroul B-Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar din partea intimatei-pârâte Federația III, borderou cu acte din care rezultă că intimata-pârâtă și- schimbat dnumirea în "Federația Națională a Sindicatelor din Electricitae " și solicită a se efectua modificările privind denumirea federației.
La solicitarea instanței, avocat - precizează că s-a aderat la acordul încheiat în anul 2004 prin însăși cererea de chemare în judecată-, acest acord nu a fost supus niciodată aderării, deși părțile s-au obligat la aceasta. Precizează că membrii de sindicat au domiciliul pe raza județului V, iar la 21.11.2004, data introducerii cererii de chemare în judecată, sediul federației era în Rm. Competența teritorială, în dreptul muncii este absolută în situația pluralității de reclamanți. Potrivit Codului muncii, competența teritorială este dată de domiciliu, reședință sau sediu și, apreciază că se poate alege domiciliul sau reședința la sediul organizației sindicale.
Consilier juridic - având cuvântul pentru recurenta-pârâtă precizează că a formulat un capăt de recurs privind excepția de necompetență teritorială.
Avocat --, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită ca instanța să se pronunțe dacă sunt respectate condițiile art.104 Cod procedură civilă, având în vedere că recurenta a depus memoriul de recurs la data de 28.01.2008, printr-o terță persoană, respectiv o firmă de curierat și nu personal sau prin serviciul poștal, predat recomandat; depune concluzii scrise.
Consilier juridic -, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, precizează că serviciul de curierat rapid realizează servicii poștale, codul d e procedură civilă nu a suferit modificări iar astfel de servicii nu existau înainte de anul 1989; față de aceste aspecte, apreciază că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.
Avocat, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Curtea unește excepția cu fondul și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic - având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris și solicită admiterea lui. La data de 11.09.2006, când cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, competența teritorială era a Tribunalului București, întrucât federația sindicală, reprezentantul legal al salariaților avea sediul la B, potrivit sentinței depusă la dosar. În raport și de practica Curții de APEL PITEȘTI, competența ar fi dată de sediul organizației sindicale. De altfel, aceasta este și practica Curții de Apel București.
Pe fond, critică sentința tribunalului sub aspectul administrării probei cu expertiza tehnică, în sensul că expertul a dat dovadă de neprofesionalism, care a făcut doar un calcul matematic. Acordul și tranzacția încheiate între părți vizau stingerea unor litigii apărute în urma a circa trei mii de cereri ale salariaților. Dacă expertul respecta normele deontologice, trebuia să verifice situația fiecărui salariat și să calculeze exact situația reținerilor și plăților. Trebuia să se țină cont de perioada de circa un an când cauza a fost suspendată de Tribunalul București, din vina reclamantei.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Vâlcea și trimiterea spre rejudecare pentru a se pronunța pe excepție.
Avocat pentru intimata-pârâtă Federația III B, precizează că față de această pârâtă s-a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive, urmând ca instanța să aprecieze.
Avocat -, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului formulat de pârâtă. În ce privește excepția de necompetență teritorială, precizează că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 28.11.2004 și, dacă se raportează la calitatea de reclamantă a federației sindicale, competența teritorială este dată de sediu, care era la Rm. Și în situația în care competența este dată de domiciliul salariaților, care este pe raza județului V, tot Tribunalului Vâlcea este instanța competentă. Precizează că la dosar se află listă cu membrii de sindicat cotizanți din Sucursala
Cu privire la motivul 2 de recurs, apreciază că este nefondat, raportul de expertiză este unul judicios; raportul de expertiză a fost depus la data de 19.11.2007, înainte cu 7 zile de termenul fixat și a fost timp suficient pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia, instanța respectând exigențele Codului d e procedură civilă cu privire la termen. Prin încheiere, ulterior acestei date, tribunalul a dat un termen pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză dar recurenta nu s-a prezentat pentru a-și formula apărarea, astfel că nu s-a încălcat dreptul la apărare. La data efectuării expertizei au fost prezenți reprezentanți ai recurentei, există minuta expertului semnată de reprezentanții recurentei, fără obiecțiuni, societatea pârâtă nu a formulat obiecțiuni cu privire la sumele reținute. Instanța a pus de mai multe ori în vedere pârâtei să depună liste privind modul de distribuire sumei de 6 miliarde lei pentru a se constata dacă aceată sumă s-a distribuit în mod corect. Prin răspunsul societății pârâte la interogatoriu, aceasta a recunoscut că doar membrii F III au fost beneficiari, astfel că, în mod corect expertul a împărțit suma la cei 346 membri. În ce privește reactualizarea sumelor, precizează că cererea fost introdusă în anul 2004 și, în raport de aceasta, reactualizarea s- făcut în mod corect.
Avocat --, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, precizează că temeiul juridic pentru a împărți cele 6 miliarde de lei la cei 346 membri de sindicat are în vedere următoarele aspecte: recunoașterea societății pârâte că a plătit niște drepturi salariale cu întârziere și, prin acord cu recurenții, trebuia să plătească niște despăgubiri. Relațiile contractuale au la bază echitatea și buna-credință. În anul 2004 aceste despăgubiri au fost acordate doar celor care aparțineau F III.
Aceste despăgubiri reprezintă daune interese pentru întârzierea plății unor drepturi salariale. Dacă instanța ar fi de acord cu susținerea recurentei, s-ar întări atitudinea discriminatorie a societății. De altfel, și art.6 din Protocolul 1 invocă acest principiu - la muncă egală, beneficiu egal.
Solicită respingerea recursului formulat de pârâtă, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic -, având cuvântul în replică, precizează că societatea a comunicat în mod constant Tribunalului Vâlcea că federația sindicală nu a comunicat lista cu salariați cărora li s-a acordat suma respectivă. În tranzacție, se menționează că despăgubirile se acordă tuturor salariaților care la acea dată aveau cerere de chemare în judecată.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea precizată și disjunsă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a, Conflicte de Muncă și Asigurării Sociale, reclamanta FEDERAȚIA SINDICALA -, în numele și în interesul membrilor săi de sindicat, reclamanți titulari ai dreptului material la acțiune, a chemat în judecată pe pârâtele și FEDERAȚIA III, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate, în baza punctului l lit.e din Acordul încheiat între cele două pârâte la data de 25.02.2004, dreptul la despăgubirile aferente neplății la timp a unor drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă pe anul 2002 și contractele individuale ale salariaților, la care s-a obligat angajatorul, aparțin și salariaților membrii ai Federației.
S-a solicitat de asemenea, să se dispună obligarea la plata sumei de 1.000.000 lei RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite membrilor Federației, angajați ai respectivei pârâte, astfel cum s-a stabilit prin Acordul menționat și prin raportare la cuantumul de 6.000.000.000 lei acordat global salariaților membrii ai Federației III. S-a precizat că în privința cuantumului sumei cerute prin acest capăt de cerere, acesta urmează a fi stabilit printr-o expertiză contabilă.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că în anii 2002 și 2003, la nivelul a luat naștere un puternic conflict între salariați și angajator, care s-a soldat cu chemarea în judecată a angajatorului pentru restituirea sumelor reținute ilegal din salariu reprezentând contravaloarea primei de vacanță și pentru Ziua și contravaloarea cotei de 330 energie electrică calculată la tariful de vânzare către populație și actualizarea acestor sume cu acordarea de daune cominatorii.
Având în vedere faptul că societatea angajatoare a fost pusă în situația de a fi chemată în judecată peste trei mii dosare aflate pe rolul Tribunalului București, angajatoarea a înțeles să acorde despăgubiri salariaților săi pentru neplata la timp a acestor drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă pe anul 2002 și în contractele individuale de muncă.
S-a precizat că în cursul judecării respectivelor dosare a intervenit în proces, în favoarea salariaților, Federația.
La un moment dat, din această federație s-au desprins majoritatea salariaților constituindu-se o nouă federație - Federația.
Parte din salariații vechii federații au fost preluați de către Federația III care, în anul 2003 absorbit Federația.
Având în vedere că federația absorbită era parte în dosarele respective, ca intervenient, și Federația III au încheiat un Acord prin care s-au obligat la încheierea unor tranzacții prin care să fie despăgubiți salariații pentru prejudiciile cauzate de întârzierile la plata drepturilor salariale și s-au obligat să supună Acordul spre aderare și Federației Sindicale.
În urma încheierii Acordului, Federația III a primit suma de 6.000.000.000 lei pentru membrii săi, societatea pârâtă efectuând plata sumei menționate care reprezintă exclusiv despăgubiri pentru neplata la timp a drepturilor salariale respective.
Față de Acordul încheiat între angajator și cealaltă federație sindicală, prin care părțile s-au obligat să supună respectivul act spre aderare și Federației, pentru egalitate de șanse și tratament, s-a solicitat ca societatea pârâtă să fie obligată să-i despăgubească și pe salariații membrii ai Federației.
Prin sentința civilă nr.2461/18.05.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a, Conflicte de Muncă și Asigurării Sociale, în dosarul nr-, s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței menționate și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Pârâta a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru considerentul că primul capăt de cerere are caracter de acțiune principală, celălalt capăt de cerere fiind accesoriu, rezolvarea acestuia depinzând de soluția dată în capătul principal care reprezintă o cerere în constatarea existenței unui drept.
S-a invocat de asemenea, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că nu s-a respectat de către mandatarul legal al reclamanților procedura prevăzută de art.5.34 din contractul colectiv de muncă pe anul 2002, potrivit căruia părțile au convenit ca litigiile în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă să fie supuse în prealabil în mod obligatoriu, încercării de soluționare pe cale amiabilă în comisia mixtă administrație - sindicate.
De asemenea, prin întâmpinare au fost invocate excepțiile privind lipsa dovezii calității de reprezentant a mandatarului reclamanților, excepția nulității absolute a cererii cu care reclamanta Federația Sindicală a investit instanța, în susținerea acestor excepții invocându-se, în esență, următoarele:
În privința excepției lipsei dovezii calității de reprezentant s-a susținut că organizația sindicală nu a făcut dovada că salariații care se regăsesc în tabelul depus la dosar au mandatat-o să le reprezinte interesele în cadrul acestui litigiu, iar în privința excepției nulității absolute a cererii de chemare în judecată s-a susținut că cererea nu este semnată de către reprezentantul legal al Federației, iar la dosar nu este depusă procura pentru reprezentarea în judecată prin care să se facă dovada că avocatul are dreptul de a semna, în numele organizației sindicale, cererea de chemare în judecată.
Pârâta Federația III a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății.
În cauză s-a invocat, de asemenea, excepția de necompetență materială a acestei instanțe, cu motivarea că obiectul litigiului l-ar constitui o contestație la executare și nu un litigiu de muncă.
Prin sentința civilă nr.1038 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta Federația Sindicală " " și obligată pârâta "" să plătească fiecăruia dintre reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune suma de câte 2.217,31 lei reprezentând despăgubiri cuvenite ca urmare a neplății la termen a drepturilor salariale stabilite prin Acordul depus la filele 70-71 ale dosarului.
A fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului la despăgubiri, astfel cum s-a cerut prin capătul I al precizărilor depuse la filele 48-51 ale dosarului.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicală " ", în numele și în interesul membrilor săi titulari ai dreptului material la acțiune cu domiciliile pe raza județului V, salariați ai "", împotriva pârâtei Federația III B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pârâta "" Baf ost obligată să plătească Federației Sindicale suma de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta Federația Sindicală " " să plătească pârâtei Federația III B suma de 699 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut în ceea ce privește excepțiile referitoare la necompetența materială, la necompetența teritorială a Tribunalului Vâlcea, la inadmisibilitatea acțiunii formulate, la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Federația III, că tribunalul s-a pronunțat prin încheierile din datele de 12 februarie 2007 și 30 martie 2007, cu motivările cuprinse în respectivele hotărâri.
Cât privește excepția de prematuritate a prezentei acțiuni, având în vedere motivarea dată acestei excepții de către pârâta "", aceea că nu s-a realizat înaintea introducerii acțiunii soluționarea pe cale amiabilă a litigiului de către comisia mixtă administrație-sindicate, tribunalul a reținut că simplul fapt al introducerii la instanță a acțiunii face inutilă examinarea excepției, în condițiile în care prin dispozițiile art.21 din Constituție și ale art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a prevăzut liberul acces la justiție, procedura în fața comisiei mixte fiind absolut facultativă.
Referitor la excepțiile cu privire la lipsa dovezii calității de reprezentant a mandatarului reclamanților și a nulității absolute a cererii cu care reclamanta a învestit instanța, pârâta "" a învederat în ședința de judecată din data de 26.03.2007 că renunță să le mai susțină ( fila 185 dosarului).
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la capătul întâi de cerere al acțiunii precizate, acela de a se constata că, în baza punctului 1 lit.e din Acordul încheiat între și Federația III ( III), la data de 25.02.2004, dreptul la despăgubirile aferente neplății la timp a unor drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă pe anul 2002 și contractele individuale ale salariaților "", la care s-a obligat angajatorul, aparțin și salariaților membrii ai Federației, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În condițiile în care prin cel de-al doilea capăt al acțiunii precizate s-a solicitat realizarea dreptului, având în vedere dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, a fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului la despăgubiri, astfel cum s-a cerut prin capătul I al precizărilor depuse la filele 48-51 ale dosarului.
În ceea ce privește capătul al doilea de cerere al acțiunii precizate (filele 48-51 ale dosarului), tribunalul a reținut că, la data de 25.02.2004, între "" și Federația III s-a încheiat înscrisul intitulat Acord prin care s-a convenit ca societatea pârâtă să plătească membrilor de sindicat ai III drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă și în contractele individuale de muncă, rezultate din obligațiile stabilite între părți prin contractul colectiv de muncă pe anul 2002 și care reprezintă Anexa nr.1 la Acord ( potrivit înscrisului depus la fila 71 prezentului dosar).
În Anexa nr.1 la Acord, intitulată Tranzacție (filele 72,73 ale dosarului), între "" și Federația III s-a convenit ca societatea pârâtă să restituie sumele reținute ilegal salariaților, reprezentând prima de vacanță, prima de Ziua, să plătească și contravaloarea cotei lunare de 330 energie electrică și să actualizeze drepturile respective în raport cu rata inflației.
De asemenea, prin aceeași Tranzacție s-a convenit ca societatea pârâtă să plătească suma de șase miliarde lei ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor negociate care, în mare parte, fuseseră plătite între timp de către pârâtă salariaților ei membri ai Federației III.
Din ordinele de plată depuse la dosar, rezultă că societatea pârâtă a achitat deja suma de 6 miliarde lei Federației III reprezentând despăgubiri pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale negociate prin contractul colectiv de muncă pe anul 2002.
La data la care s-au încheiat între "" și Federația III, Acordul și Tranzacția menționate, nu au fost avute în vedere și aceleași drepturi bănești reprezentând despăgubirile pentru plata cu întârziere datorate altor salariați ai societății pârâte, membri ai Federației "", acest fapt rezultând fără putință de tăgadă din mențiunea făcută în finalul Acordului, potrivit căreia "conducerea "", cât și a Federației III, vor contacta conducerea Federației Sindicale "" pentru a adera la prezentul acord".
Chiar dacă cele două înscrisuri - Acord și Tranzacție - au fost încheiate între "" și o altă parte decât Federația Sindicală "", acest fapt nu este de natură a prejudicia interesele membrilor de sindicat ai acesteia din urmă, salariați ai ""
Potrivit dispozițiilor art.5 al.1 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații.
Potrivit dispozițiilor art.5 al.2 din Codul muncii, orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
Dispozițiile art.5 al.4 Codul muncii prevăd: "constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe".
Potrivit dispozițiilor art.161 al.4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În condițiile în care pentru ceilalți salariați ai societății pârâte (membri ai altei organizații sindicale decât cea în litigiu) s-a făcut dovada că pârâta a achitat deja daune-interese ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor bănești stipulate în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, cu privire la prima de vacanță, prima de Ziua și contravaloarea cotei lunare de 330 energie electrică, neplata de către "" a acelorași daune-interese față de salariații titulari ai dreptului material la acțiune din prezenta cauză ar reprezenta o manifestare discriminatorie a angajatorului în aplicarea dispozițiilor art.161 al.4 Codul muncii în raport de toți salariații, respectiv față de reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune din prezenta cauză.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză contabilă prin care au fost calculate daunele-interese cuvenite reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune pentru întârzierea nejustificată a plății drepturilor bănești stipulate în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, cu privire la prima de vacanță, prima de Ziua și contravaloarea cotei lunare de 330 energie electrică, respectiv celor 525 membri ai Federației Sindicale "", cu domiciliile pe raza județului
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, fiecăruia dintre cei 525 membri de sindicat ai Federației Sindicale "", cu domiciliile pe raza județului V, îi revine suma de câte 2.217,31 lei reprezentând despăgubiri cuvenite ca urmare a neplății la termen a drepturilor salariale stabilite prin Acordul depus la filele 70-71 ale dosarului de față.
Astfel fiind, în raport de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale menționate anterior, a fost admisă în parte acțiunea precizată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs "", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Greșit a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale cu motivarea că în speță sunt aplicabile prevederile art.284 alin.1 din Codul muncii.
- A fost încălcat dreptul la apărare la recurentei, nefiindu-i comunicat un exemplar al raportului de expertiză pentru a formula eventuale obiecțiuni la acesta.
Expertul trebuia să analizeze situația personală a fiecărui salariat reprezentat de Federația și să determine eventualele despăgubiri pentru plata cu întârziere a unor drepturi de natură salarială.
Actualizarea și coeficienții de inflație trebuie să privească exclusiv perioada cuprinsă între data înregistrării acțiunii la Tribunalul Vâlcea (11 septembrie 2006) și data efectuării raportului de expertiză (26 noiembrie 2007).
Analizând recursul în raport de criticile aduse sentinței, se constată că este nefondat.
Prin acțiunea precizată, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate, în baza punctului 1 lit.e din Acordul încheiat între cele două pârâte (respectiv "" și Federația III) la data de 25 februarie 2004, dreptul la despăgubirile aferente neplății la timp a unor drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă pe anul 2002 și contractele individuale de muncă ale salariaților "", la care s-a obligat angajatorul.
S-a cerut de asemenea, obligarea "" la plata sumei de 1.000.000 lei RON, reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite membrilor Federației, angajați ai respectivei pârâte, astfel cum s-a stabilit prin Acordul menționat și prin raportare la cuantumul de 6.000.000.000 lei acordat global salariaților membri ai Federației III.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25 noiembrie 2004 și nu la 11 septembrie 2006, cum susține recurenta.
La data introducerii acțiunii, sediul federației Sindicale " " era în Râmnicu V,- și conform art.284 din Codul muncii, competența teritorială era a Tribunalului Vâlcea.
Pe de altă parte, membrii în numele cărora a fost solicitat dreptul au domiciliul în municipiul Râmnicu
Acesta a constituit și motivul pentru care, prin sentința civilă nr.2461 din 18 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, nefiind încălcat dreptul de apărare al recurentei.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 19 noiembrie 2007, deci cu 7 zile înainte de termenul de judecată fixat de instanță la data de 26 noiembrie 2007.
Pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză, instanța a acordat termen la data de 10 decembrie 2007, termen până la care recurenta putea să formuleze obiecțiuni.
Cu privire la modul de calcul al sumei, prezumția împărțirii în mod egal a sumei totale de 6 miliarde lei a fost aplicată numai după ce, instanța a pus în vedere recurentei ca în baza dispozițiilor Codului muncii, să depună înscrisuri din care să rezulte modul de distribuire a sumelor către salariații beneficiari.
Aceste înscrisuri nu au fost depuse.
S-a constatat că drepturile salariale au fost plătite cu întârziere și că se cuveneau despăgubirile solicitate.
Pentru considerentele de mai sus, constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1038 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmează a se respinge în baza dispozițiilor art.312 (1) Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurenta urmează a fi obligată să plătească intimatei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de "", cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1038 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Obligă pe recurenta "" să plătească intimatei Federația III B (Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate "") suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/21.05.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu Bădescu
