Despăgubire contencios administrativ. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 31A
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.672 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata-reclamantă prin reprezentant legal, consilier în proprietate intelectuală ce depune delegația la dosar, intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsind apelanta-pârâtă SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Secției civile a Tribunalului București și a excepției prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocate de apelanta-pârâtă, ca neîntemeiate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.672 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Secției civile a Tribunalului București și a excepției prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocate de apelanta-pârâtă, ca neîntemeiate. De asemenea, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr.672 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, ca nefondat.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de apel.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr. 49073/3/19.12.2008, reclamanta, prin Cabinet Consiliere în Proprietate Intelectuală, a chemat în judecată pârâții SA și Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci (denumit în continuare OSIM), solicitând, în temeiul art.45 alin.1 lit.a) din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice precum și al Regulii nr.32 din HG nr.833/1998 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, decăderea pârâtei SA din drepturile conferite de marca națională, verbală nr. - -, pentru produsele din clasa 31: produse agricole, horticole, forestiere și cereale, necuprinse în alte clase; animale vii; legume proaspete; semințe; hrană pentru animale, și obligarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci să înscrie decăderea din drepturi a titularului în Registrul Național al și publicarea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea Mărci și.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta SA este titulara mărcii naționale nr. -, marca verbală, înregistrată la data de 17.12.2003, pentru următoarele clase / produse: clasa 29: carne, păsări și vânat; extracte din carne; fructe și legume conservate, uscate și fierte; jeleuri, dulcețuri, compoturi; ouă, lapte și produse lactate; uleiuri și grăsimi comestibile; clasa 31: produse agricole, horticole, forestiere și cereale, necuprinse în alte clase; animale vii; legume proaspete; semințe; hrană pentru animale,.
Reclamanta a depus cererea de înregistrare a mărcii având nr. depozit M 2006 06970 / 20.06.2006, pentru marca combinată. În procesul de examinare, OSIM a considerat că marca anterioară națională nr. - - reprezintă un impediment la înregistrarea acestui depozit, cel din urmă fiind refuzat la înregistrare pentru întreaga listă de produse din clasa 31 pentru care a fost solicitat, și anume: clasa 31- hrană sub formă de fulgi, grăunți, granule, extrudate și tablete, hrană naturală uscată și liofilizată pentru faună, în special pentru pești, pești ornamentali, păsări, reptile, amfibieni și animale tinere, hrană pentru faună conținând substanțe nutritive, produse și preparate pentru cultivarea plantelor și a plantelor de acvariu și pentru creșterea peștilor, peștilor ornamentali, păsărilor, reptilelor, amfibienilor, animalelor tinere; inclusiv mâncare și specialități pentru păsări.
Solicită decăderea titularului SA din drepturile conferite de marca națională nr. -, în conformitate cu prevederile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998, ca urmare a lipsei folosirii efective a mărcii pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele din clasa 31 pentru care aceasta este înregistrată.
Pârâta SA nu a utilizat timp de 5 ani neîntrerupt în România marca, cel puțin pentru produsele mai sus menționate. Pârâta nici nu are vreo activitate conexă acestui tip de produse, așa cum rezultă atât din informațiile de pe website-ul său, www.galmopan.ro. cât și din obiectele de activitate declarate de către SA conform înregistrării la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Cu toate că titularul avea dreptul și interesul (decurgând din înregistrare) de a-și utiliza marca, pârâta SA nu a folosit marca protejată prin înregistrarea națională nr. 061 879 în România pentru produsele din clasa 31, astfel încât consumatorii nu au cunoștință de această marcă pentru produsele în discuție.
Reclamanta a mai arătat că utilizarea mărcii trebuie înțeleasă în legătură cu funcția de garantare, identificare și diferențiere a produselor/serviciilor în speță de către public, pe piață. Potrivit doctrinei folosirea (exploatarea) mărcii trebuie să fie reală, neechivocă și serioasă.
În conformitate cu prevederile art.47 din Legea nr. 84/1998: "Dovada folosirii mărcii incumbă titularului acesteia și poate fi tăcută prin orice mijloc de proba". Ca urmare, pârâta SA are obligația legală să facă dovada utilizării mărcii sale naționale înregistrate nr. - "" pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani în interiorul perioadei de protecție, ținând cont de faptul că, începând cu data de 23 Iulie 1998 - data intrării în vigoare a legii, sancțiunea pentru lipsa folosirii efective a mărcii este decăderea sa din drepturile de titular.
În plus, în condițiile asigurării liberei circulații a mărfuri lor și a serviciilor, prevederile legale naționale privind înregistrarea mărcilor, inclusiv Tratatul privind înregistrarea mărcilor () și Directiva 95/2008, permit posibilitatea revocării dreptului la marca înregistrată, pentru lipsa folosirii mărcii în perioada prevăzută de lege.
În acest context, a menține drepturile pârâtei SA asupra mărcii nr. -- pentru produsele din clasa 31 în condițiile în care pârâta nu a folosit marca sa în conformitate cu prevederile legale echivalează cu a permite acestui singur comerciant să dețină monopolul asupra unei mărci pe care nu o folosește, în detrimentul altui comerciant care dorește să înregistreze și să folosească o marcă similară.
În evaluarea dacă folosirea unei mărci este efectivă, trebuie avute în vedere toate faptele și împrejurările relevante pentru a stabili dacă utilizarea comercială a mărcii este efectivă in comerț, mai ales dacă această utilizare este în sectorul economic respectiv ca o garanție pentru menținerea sau crearea unei cote de piață pentru bunurile în discuție; natura bunurilor și serviciilor; caracteristicile pieții, anvergura și frecvența utilizării mărcii.
Reclamanta și-a justificat calitatea procesuală activă potrivit prevederilor art. 45 lit. a) din lege, în calitate de persoană interesată, aceasta fiind solicitanta cererii de înregistrare nr. M 2006 06970 din 20.06.2006 -. La data de 17.05.2007 OSIM a emis Avizul de Provizoriu nr. - iar ulterior OSIM a emis Decizia de respingere nr. - transmisa sub nr.-/27.08.2008, dreptul anterior similar opozabil în ambele cazuri fiind marca națională nr. - aparținând pârâtei ce face obiectul prezentei acțiuni. Depozitul nr. M 2006 06970 " " aparținând reclamantei se găsește în prezent în procedura de contestație după decizia de respingere emisă conform celor mai sus arătate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 și pe dispozițiile Regulii 32 și Regulii 44 (2) din Hotărârea Guvernului nr. 833/1998.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.01.2009, pârâta Aai nvocat excepția lipsei de interes în formularea cererii introductive de către reclamantă, întrucât, fiind vorba de o marcă înregistrată pentru clase diferite de produse, simpla cerere prin care reclamanta solicita OSIM-ului înregistrarea mărcii "" sau instanței decăderea societății pârâte din drepturile conferite de marca în discuție, nu este de natură a conferi reclamantei calitatea de persoană interesată în sensul dispozițiilor art. 45 din Legea nr.84/l998 și a Regulii 32 din Regulament.
Prin încheierea din 09.04.2009, Tribunalul a respins excepția lipsei de interes, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii.
Prin sentința civilă nr.672/14.05.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea, a dispus decăderea pârâtei SC SA din drepturile conferite de marca națională verbală - pentru produsele din clasa 31 și a obligat OSIM să înscrie decăderea în Registrul Național al și să publice în la rămânerea irevocabilă a hotărârii, luând act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că pârâta A este titulara mărcii nr. - pentru produsele din clasa 31 astfel cum rezultă din extrasul de pe pagina de internet a Ro-.
Reclamanta a solicitat decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca menționată cu privire la clasa de produse 31, în baza art. 45 alin. 1 lit. a din Legea nr. 84/1998. Potrivit acestei dispoziții normative, orice persoană interesată poate solicita, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată.
Reclamanta justifică interesul în formularea cererii, întrucât nu a putut obține protecția mărcii nr. depozit M 2006 06970 / 20.06.2006, pentru care a formulat cerere de înregistrare pentru clasa de produse 31, prin avizul de refuz provizoriu nr.-/17.05.2007 și ulterior prin decizia de respingere nr. -/27.08.2007, OSIM respingând cererea reclamantei în baza art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, motivat de similaritatea cu marca anterioară MN 61879- pentru clasa 31, cărei titulară este pârâta
Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art.47 din Legea nr. 84/1998, potrivit cu care dovada folosirii mărcii incumbă titularului acesteia și poate fi făcută prin orice mijloc de probă, iar pârâta nu a administrat probe prin care să facă dovada folosirii efective a mărcii pe teritoriul României în sensul art. 45 alin.1 lit. a și art.46 din Legea nr.84/1998.
În consecință, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 45 alin.1 lit. a din Legea nr. 84/1998, motiv pentru care a admis cererea și a dispus decăderea pârâtei A din drepturile conferite de înregistrarea mărcii naționale verbale - pentru produsele din clasa 31, obligând OSIM să înscrie decăderea în Registrul Internațional al mărcilor și să o publice în la rămânerea irevocabilă a hotărârii, potrivit regulii nr.32 alin.5 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998 aprobat prin HG nr. 833/1998.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SA, solicitând instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea hotărârii instanței de fond și în rejudecare respingerea cererii formulată de către reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-pârâtă a arătat că înțelege să formuleze următoarele excepții:
1. excepția de necompetență materială a secției civile a Tribunalului București pentru următoarele considerente:
Potrivit legii, chiar dacă mărcile de fabrică, de comerț sau de servicii sunt drepturi de creație intelectuală și de proprietate industrială, cererile având ca obiect anularea înregistrării mărcii pentru motivele prevăzute în art. 48 din Legea nr.84/1998 sunt de natura comercială și aparțin jurisdicției speciale de drept comercial, fiind date în competența secției comerciale a Tribunalului Municipiului
De altfel, calificarea lor ca fiind de natură comercială este dată nu numai de faptul că marca de fabrică, comerț sau de servicii ci și de faptul că acestea sunt o componenta a fondului de comerț, atunci când titularul mărcii este un comerciant și nu în ultimul rând de împrejurarea că ambele subiecte ale raportului juridic în litigiu sunt societăți comerciale titulare de marca și care se bucură de prezumția generală de comercialitate a actelor sale, recunoscută de art. 4 din Codul comercial.
Concluzia este că, privind competența secției comerciale a Tribunalului Municipiului B în soluționarea prezentului litigiu se menține chiar dacă Hotărârea Guvernului nr. 833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 prevede în regula nr.32 alin.5 competența secției civile a Tribunalului București, pentru ca prevederea evocată excede conținutul art. 48 alin. 1 din lege care nu face referire la nicio secție menționând doar Tribunalul Municipiului B, iar regulamentul de aplicare nu poate adăuga la lege ci doar asigura corecta ei aplicare nu și completarea legii.
Pe de altă parte printr-o hotărâre de guvern nu se poate reglementa competența materială a instanțelor judecătorești nici chiar sub aspectul desemnării unei secții a instanței, aceasta fiind stabilită numai prin lege, conform art. 126 alin. 2 din Constituția României.
2. excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată motivată pe dispozițiile art. 7201Cod Proc.Civ.
În înțelesul Legii nr.84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, marca este definită prin art. 3 lit. "a" ca fiind un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unor persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane.
Cu referire la natura dreptului la marca, el trebuie privit în contextul finalității lui, a scopului pentru care a fost instituit și recunoscut, având menirea de a fi folosit în activitatea comercială desfășurată de către titularul mărcii.
În raport de aceste elemente, dreptul la marca este un drept accesoriu, în legătură indisolubilă cu faptul de comerț și servind acestuia, în interesul liberei circulații a produselor.
Coroborând prima excepție invocată cu cele evocate în prezenta excepție se impune soluția ca reclamanta să facă concilierea directă prevăzută de dispozițiile art. 7201Cod Proc.Civ.
Cererea de apel, legal timbrată, fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 282 și următoarele Cod Proc.Civ. și pe dispozițiile Legii nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice.
Intimata-reclamantă și intimatul-pârât OSIM au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică formulate, curtea constată căapelul este nefondat.
Astfel, în privința criticii privind necompetența funcțională a secției civile decurgând din caracterul comercial al raportului juridic dedus judecății, curtea constată că, în aplicarea prevederilor art.45 alin.1 din Legea nr.84/1998, Regula nr.32 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998, aprobat prin HG nr.833/1998, a prevăzut expres competența secției civile a Tribunalului București în soluționarea cererii de decădere din marcă.
Contrar susținerilor apelantei, o asemenea reglementare nu este contrară legii, ci, constituind o problemă administrativă, poate fi cuprinsă în normele de aplicare a legii, neputându-se considera că adaugă la lege, deoarece norma de competență materială (care prevede soluționarea cererii detribunal) este cuprinsă în lege și este respectată de regulament.
Totodată, concluzia este susținută și de argumentul derivat din formularea art.36 alin.3 și art.41 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, care permit înființarea de secții sau complete specializate în diverse materii (cum este cea a drepturilor de proprietate intelectuală), la propunerea colegiului de conducere al instanței și prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin urmare, este vorba despre reguli de organizare a instanței și nu de încălcarea unor norme de competență materială (acestea având caracter imperativ și încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea hotărârii.
În același timp, curtea constată că oricum nu este întemeiată nici critica privind caracterul comercial al pricinii, având în vedere că înregistrarea mărcii dă naștere unui drept de proprietate intelectuală, a cărui valorificare este dată în competența instanței civile, iar simpla calitate de comerciant a titularului mărcii nu este suficientă pentru a impune caracterul de faptă de comerț subiectivă.
În consecința acestui raționament, curtea constată ca nefondat și argumentul privind încălcarea dispozițiilor art. 7201și următoarele Cod Proc.Civ. deoarece aceste dispoziții sunt specifice litigiilor comerciale și nu sunt aplicabile în speță.
Văzând că acestea sunt singurele critici deduse judecății în speță și sunt nefondate, precum și față de împrejurarea că nu se identifică motive de nelegalitate de ordine publică ce pot fi luate în discuție din oficiu, curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.1 pct. 3 și art.299 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă SC SA, cu sediul în Municipiul G,-, județul G,împotriva sentinței civile nr.672 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cusediul ales la Cabinet Consiliere în Proprietate Intelectualăîn B,-, sector 1, și intimatul-pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored. AP,
5 ex. / .
Secția a V-a civilă - Jud.
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă
