Despăgubire contencios administrativ. Decizia 3133/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -suplimentări salariale-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3133
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - - -JUDECĂTOR 3: Marian
- - Lunga -judecător
Grefier -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 139/30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurenta pârâtă SC SA, lipsind intimatul reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
De asemenea arată că hotărârea este parțial neîntemeiată, instanța limitându-se la a da o hotărâre fără a pune în discuție efectuarea unei expertize contabile lămuritoare în cauză.
Mai susține că în ceea ce privește prima de Paști 2008, pe fondul cauzei, instanța a admis cererea privind acordarea acestora fără ca, în motivarea dată, să se aibă în vedere prevederile CCM - ului pe anul 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 139 din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinți a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5535 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, nete și neactualizate, actualizate la data punerii în executare a hotărârii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte în funcția de economist până în luna iulie 2008.
Pentru munca prestată, reclamantul a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă. Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.168 CCM că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societatea, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Pentru anul 2003, suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ulterior, prin contracte colective de muncă negociate și aplicabile la nivel de SNP SA pe anii 2004, 2005 și 2006, s-au menținut drepturile prevăzute la art.168, însă acestea nu au mai fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
In speță, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art.168 din CCM, în sensul că nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și de Paști, începând cu anul 2004 și până la încetarea raporturilor de muncă.
Expertiza întocmită în cauză verificat ștatele de plată existente la sediul pârâtei și a constatat că începând cu anul 2004, suplimentările salariale nu au fost incluse în salariul lunar de bază.
Ca atare, reclamantul a fost îndreptățit la plata suplimentărilor salariale începând cu anul 2004, iar conform raportului de expertiză întocmit de suma este de 5535 lei, netă și actualizată.
Suplimentarea salarială de care beneficiază salariații pârâtei este în cuantum de un salariu de bază mediu pe și nu în raport de salariul mediu brut așa cum a solicitat reclamantul.
Este irelevantă împrejurarea că la nivelul societății s-a purtat corespondență între sucursalele județene, în sensul că suplimentările salariale să fie calculate în raport de salariul mediu brut atâta vreme cât există o prevedere expresă cuprinsă în art.168 CCM în sensul că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în sensul că cererea este formulată peste termenul de 6 luni prev. de art.283 lit.e Codul muncii, instanța a constatat că este neîntemeiată.
Acțiunea reclamantului are ca obiect plata unor despăgubiri cu titlul de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C solicitate în temeiul art.269 (1), situație în care acestea pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 283 (1) lit.c
Referitor la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a constatat neîntemeiată.
Drepturile bănești solicitate de reclamant reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art.168 de care beneficiază salariații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, care reglementează și faptul că, în termen de minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Pârâta nu a făcut dovada că începând cu anul 2004, s-a negociat o altă modalitate de aplicare a dispozițiilor art. 268 al.(1) din CCM.
Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că, în situația în care ar fi avut loc negocierile în ceea ce privește aplicarea art. 168 al.(1) CCM, acest demers ar fi vizat doar chestiuni formale și nicidecum drepturile de natură salarială solicitate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA- MEMBRU GRUP, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție d de 6 luni.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, motivarea instanței fiind doar o interpretare a contractelor colective de muncă anterioare.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază. Ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
Pentru anul 2003 partenerii sociali au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Nu există nici un fel de dubiu sau interpretare contrară în sensul că, pentru anul 2003 sumele în discuție nu s-ar fi acordat.
Începând cu anul 2005, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au convenit menținerea măsurii anterior întreprinse, sens în care au modificat textul inițial al art. 168, reglementând astfel aplicabilitatea lui pentru viitor. La nivelul anului 2005 fost inclusă prevederea referitoare la faptul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Susține că în actul adițional la contractul colectiv de muncă din 2008, înregistrat la data de 22.02.2008 se aduc modificări la art. 168, statuându-se faptul că primele de Paști și de C au fost introduse încă din anul 2003 în salariul de bază.
2 al art. 168 prevede: "pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților. Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel".
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, însă în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
Cu privire la excepția prescripției, recurenta a pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, susținând că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 6 luni de la data nașterii dreptului. Invocarea acestei excepții este lipsită de obiect, recurenta fiind în eroare atunci când susține că drepturile pretinse de reclamant vizează suplimentările salariale aferente anilor 2004-2006. Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată plata suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paști și 2005, 2006, 2007, 2008
În ceea ce privește fondul cauzei;
Referitor la acordarea suplimentărilor salariale cu titlu de prime de Paști și 2005-2007 Curtea reține că:
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse.
Referitor la acordarea primei de Paști pentru anul 2008, însă, Curtea constată a fi fondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente
Prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, au fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
(1) În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
(2) Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia: "fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând în mod nelegal aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 24 raportate la art. 8 din Legea nr. 130/1996 și nulitatea clauzei art 168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA pentru anul 2008.
În consecință, apreciind recursul ca fiind fondat numai în ceea ce privește prima de Paști pentru anul 2008, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportate la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința în parte, în sensul respingerii cererii de acordare a primei de Paști pentru anul 2008, care potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză este in cuantum de 931 lei, menținându-se totodată restul dispozițiilor sentinței, pentru suma rămasă de 4604 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 139/30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de acordare a primei de Paști 2008, în cuantum de 931 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței, cuantumul sumei fiind de 4604 lei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
3 ex. 27.05.2009.
Jud. fond..
.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
