Despăgubire contencios administrativ. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 32
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta - de Transport Public - A împotriva sentinței civile nr. 1234/11.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul G, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamantei-recurente, lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunilor conexate, pentru motivele expuse în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată la data de 18.09.2008, conexată la contestația înregistrată anterior la data de 12.09.2008, petenta - de Transport Public - A, a cerut în contradictoriu cu intimatul G, obligarea acestuia la plata sumei de 1.127,37 lei reprezentând contravaloarea a 298 litri motorină ca urmare a depășirii consumului de motorină normat, impus de către serviciul tehnic al petentei, autobuzului cu numărul de înmatriculare -, condus de către contestator, în lunile noiembrie 2007, februarie și mai 2008.
În fapt, a susținut că în luna aprilie 2008, comisia numită de către conducerea societății petente, a procedat la verificarea consumurilor normate de motorină, iar prin procesul verbal nr. 3520/16.04.2008 a constatat că intimatul a depășit consumul normat cu 15 litri în luna noiembrie 2007, cu 151 litri în luna februarie 2008, și cu 132 litri în luna mai 2008, rezultând un prejudiciu total în sumă de 1.127,37 lei.
Cu ocazia verificării consumurilor de carburanți a constatat că autobuzului condus de către petent, i s-au făcut reparații care, nu au fost de natură a influența consumul de carburant. Notele explicative date de către intimat nu sunt de natură a înlătura răspunderea patrimonială a intimatului, având în vedere și împrejurarea că avea obligația înștiințării societății angajatoare în cazul în care ar fi constatat depășirea consumului normat, de a solicita o determinare a consumului și, de a efectua mențiuni pe foile de parcurs.
În drept a invocat dispozițiile art. 279 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, art. 2 pct. 1 lit. c și art. 112 Cod procedură civilă, art. 998 Cod civil.
În probațiune a depus înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare auto.
Intimatul nu a depus întâmpinare, iar prin concluziile orale s-a opus admiterii contestației, motivând că nu este în culpă pentru producerea prejudiciului raportat la faptul că însuși angajatorul a constatat un nivel crescut și diferențiat la autobuzele marca Mercedes Benz tip "O 405 N", identice ca model cu cel condus de către el; a susținut că angajatorul este în culpă, că nu a făcut verificări ale consumurilor reale, raportat la rulajul mare înregistrat de către autobuzul din litigiu și a faptului că a suferit reparații care, au determinat creșterea consumului de carburant.
Prin sentința civilă nr. 1234/11.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- au fost respinse acțiunile conexate ale reclamanților, reținându-se:
Contestatorului Gis -a imputat crearea unui prejudiciu în sumă totală de 1.127,37 lei, reprezentând contravaloarea a 298 litri motorină, urmare a depășirii consumului de motorină peste consumul normat al autobuzului cu număr de înmatriculare - condus de către contestator în lunile noiembrie 2007, februarie 2008 și mai 2008.
În speță i s-a imputat că în luna noiembrie 2007 depășit nejustificat consumul de motorină cu 15 litri, producând un prejudiciu de 48,91 lei, în februarie 2008 cu 151 litri producând un prejudiciu de 544,46 lei, iar în luna mai 2008 cu 132 litri motorină, cauzând un prejudiciu de 534 lei.
Este de remarcat faptul că autobuzul din litigiu a fost achiziționat second-hand, iar în anul 2007, data intrării în România și preluării de către contestator, avea un rulaj mare, de 114.158 km parcurși și o stare de întreținere bună, potrivit concluziilor expertului.
În perioada noiembrie 2007 - septembrie 2008, autobuzul a parcurs 32.582 km, majoritatea în regim, fapt care a determinat o creștere a uzurii tehnice și de exploatare, dar și a consumului normat estimat, de la 27,6 litri/100 km la 30,55 litri ( 105 expertiză).
Pentru a determina consumul real de motorină raportat la gradul ridicat de uzură al autobuzelor și traseul parcurs, angajatorul avea obligația de a efectua determinări periodice, mai dese, știut fiind faptul că a suferit reparații tehnice, în cadrul cărora piesele au fost înlocuite cu piese second-hand, împrejurări care conduc la creșterea consumului de motorină și scad performanțele tehnice.
Contrar susținerilor expertului tehnic judiciar, angajatorul a depus la dosar un "Referat" înregistrat sub nr. 4.988/23 mai 2005 de către Serviciul tehnic din cadrul - - A, în care susține că autobuzul din litigiu (-) a fost achiziționat second-hand în anul 2005 și nu 2007, împreună cu alte două autobuze, iar datorită gradelor diferite de uzură a constatat diferențe semnificative de consum, motiv pentru care a procedat la normarea consumului, fără a atașa o fișă tehnică în acest sens din care să rezulte modalitatea de calcul, condițiile de rulare și trafic, anotimp, etc.
Astfel, în anul 2005 stabilit un consum normat de 27,6 litri/100 km la autobuzul din litigiu, iar la alte două autobuze, marca Mercedes Benz tip "O 405 N" un consum de 29 litri/100 km (pentru -), iar pentru - de 26,8 litri/100 km.
Este cert că angajatorul nu a verificat periodic consumul real de motorină al autobuzului -, că la data de 26.09.2008 autobuzul a intrat în reparație în baza comenzii nr. 4.437/18.09.2008, deoarece avea defecțiuni la sistemul de suspensie și la cutia de viteză.
După efectuarea reparației, la data de 26.09.2008, s-a întocmit o nouă comandă de reparație și de verificare a consumului de combustibil deoarece, potrivit concluziilor expertului, defecțiunile indicate mai sus au generat creșterea consumului de combustibil.
Chiar ulterior efectuării reparației, consumul de combustibil a fost de 30,55 litri/100 km, mai mare decât cel de 27,6 litri/100 km avut în vedere la calculul prejudiciului.
Prin urmare, pârâta - angajatoare nu-și poate invoca propria culpă în producerea prejudiciului estimat la 1.127,37 lei câtă vreme nu efectuat verificări și determinări reale ale consumului de motorină, știind că autobuzul are un grad ridicat de uzură, că în perioada noiembrie 2007 - septembrie 2008 parcurs 32.582 km în regim majoritar, că autobuzul a suferit reparații cu piese recondiționate sau second-hand, împrejurări de natură să crească consumul de carburant.
Pentru considerentele prezentate, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a salariaților pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, prevăzute de art. 270 alin. 1 Codul muncii,
Văzând dispozițiile art. 270 alin. 2 Codul muncii care înlătură răspunderea salariaților în cazul pagubelor provocate de forța majoră sau alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și, nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului, a respins ca nefondată contestația conexată în despăgubiri, formulată de petenta - de Transport Public -
Urmare a respingerii contestației, a respins și capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul expertului în sumă de 1.100 lei achitat integral, în baza art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În esență, recurenta a invocat netemeinicia sentinței susținând că s-au interpretat greșit probele administrate și nu s-a reținut corect starea de fapt.
S-a susținut că din probe rezultă depășirea consumului de către pârât și prejudicierea reclamantei, instanța neavând nici o justificare pentru înlăturarea expertizei.
S-a mai invocat că dispozițiile art. 270 alin. 2 nu sunt incidente și au fost aplicate greșit de către instanța de fond.
Pârâtul intimat nu a depus întâmpinare în recurs.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Una din obligațiile pârâtului, ce derivă din contractul de muncă constă în a circula economic și de a se încadra în normele de consum, obligație prevăzută în regulamentul de ordine interioară depus în copie la fila 17 dosar.
Reclamanta a susținut că prejudiciul s-a cauzat unității de către pârât prin depășirea consumului normat.
Pârâtul s-a apărat susținând că norma de consum de 27,5% nu a fost corect stabilită, apărare făcută verbal și consemnată în încheierea de ședință din 6.11.2008, nedepunându-se întâmpinare.
Apărarea pârâtului este infirmată prin raportul de expertiză efectuat în cauză și care concluzionează că reclamanta a determinat corect consumul de carburant, că pârâtul în mod nejustificat a depășit acest consum în anumite perioade în timp ce în alte perioade s-a încadrat și că în perioada în care s-a depășit consumul nu s-au efectuat reparații care să influențeze consumul.
Prejudiciul a fost cauza în lunile noiembrie 2007, februarie și mai 2008, prin consumul nejustificat de 298 litri motorină.
Atât timp cât s-a considerat necesară efectuarea unei expertize pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, respectiv pentru a se stabili dacă angajatorul a stabilit corect consumul de motorină, înlăturarea concluziilor expertului se putea face în mod justificat numai pe baza concluziilor contrare ale altui sau altor experți, ceea ce nu există în cauză, nefiind cerută o contraexpertiză.
Instanța de fond reține fără temei că angajatorul avea obligația verificării periodice a consumului și în nici un caz nu poate constitui acest fapt un motiv de exonerare de răspundere a pârâtului de răspundere.
Atât timp cât în aceeași perioadă pârâtul s-a încadrat în normele de consum (lunile decembrie 2007 - ianuarie, martie și aprilie 2007) și l-a depășit numai în anumite luni (noiembrie 2007, februarie și mai 2008) nu se poate reține că a fost greșit normat consumul, fapt susținut și de expert care observă chiar și consumul zilnic diferit în aceeași perioadă.
Mai mult, expertul constată și faptul că pârâtul nu a semnalat nici o defecțiune sau vreun eveniment care să determine creșterea consumului deși avea această obligație.
Creșterea consumului la 30,55 litri/100 km constatată la 26.09.2008, la mai multe luni după crearea prejudiciului se datorează faptului că autobuzul a intrat în reparație în acea lună, ca urmare a unor defecțiuni și a uzurii firești. Aceste reparații nu justifică depășirea consumului cu multe luni în urmă când nu exista nici o defecțiune, iar suplimentul la raportul de expertiză confirmă culpa pârâtului încă o dată, iar concluziile acestuia au fost interpretate eronat de către instanța de fond.
Prin urmare, din probe rezultă că pârâtul și-a încălcat obligația de serviciu de a se încadra în normele de consum și prin aceasta a cauzat prejudiciul pretins de reclamantă și sunt astfel întrunite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzută de dispozițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii.
Nu se poate reține că ar fi intervenit forța majoră ori o altă cauză neprevăzută și de neînlăturat pentru a fi înlăturată răspunderea și nici paguba nu se încadrează în riscul normal al serviciului pentru a fi incidente dispozițiile art. 270 alin. 2 Codul muncii, cum a reținut fără temei instanța de fond.
Față de cele reținute mai sus, se constată că în mod netemeinici și nelegal a fost respinsă acțiunea și în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată sentința în sensul admiterii acțiunii și se va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1127,37 lei despăgubiri civile și la cheltuieli de judecată, onorariu expert în cuantum de 902,70 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - de Transport Public - A împotriva sentinței civile nr. 1234/11.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul
HGModifică sentința în sensul că admite acțiunile conexate formulate de reclamantă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.127,37 lei, despăgubiri civile.
Obligă pârâtul la 902,70 lei cheltuieli de judecată, onorariu expert către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /5.02.2010
Tehnored.: /2 ex./8.02.2010
Prim inst.: Tribunalul Arad -,
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
