Despăgubire contencios administrativ. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 325/
Ședința publică din 26 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B,-,. A,. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 2312 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta intimată - -, avocat, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar recurentul a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar înscrisuri prin care face dovada că pârâtul a efectuat deplasarea respectivă și a beneficiat de diurnă, arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului, invocată de intimata reclamantă, prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța, respinge excepția nulității recursului, față de împrejurarea că din motivarea în fapt a recursului, rezultă faptul că recurentul face vorbire la prevederile art. 304 Cod procedură civilă, privind motivarea în drept a recursului.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pentru judecarea pe fond a recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată și arată că societatea reclamantă a acordat sumele respective pentru pregătirea recurentului, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv dovada că recurentul a fost la prezent la cursuri timp de 4 zile la B, conform ordinului de deplasare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2312 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul -, obligându-l pe acesta din urmă să plătească reclamantei suma de 719,40 euro sau echivalentul în lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul - și a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a reținut în mod eronat și dintr-un probatoriu succin că reclamanta a dovedit că există un prejudiciu real, cert și direct și că există raport de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciu.
Pârâtul a relevat că prin actele adiționale aflate la dosarul cauzei s-a obligat să urmeze cursurile prevăzute în acele acte și în cazul în care va părăsi societatea într-un termen mai mic de trei ani de la terminarea acestor să achite contravaloarea lor. Tot în aceste acte adiționale se precizează sume de bani care reprezintă contravaloarea cursurilor dar prin nici un alt act nu s-a făcut dovada achitării de către societate pentru reclamant a acelor sume de bani.
În ceea ce privește cursul menționat în actul adițional nr. 4637 din 2 aprilie 2007, s-a solicitat să se aibă în vedere că s-a menționat faptul că suma ce se va achita este de 1000 euro și cursurile vor fi organizate la data de 22 martie 2007 de către SRL. Potrivit listei de participanți la curs au participat 62 de angajați, ceea ce înseamnă că societatea trebuia să achite pentru participarea angajaților săi suma de 62.000 euro, însă din actele depuse la dosar reiese că reclamanta a achitat la data de 11 iunie 2007 suma de 11.655, 34 lei la un curs de 3,264 lei/euro. Făcând un calcul matematic rezultă că pentru cursul de perfecționare societatea a achitat 3.570 euro în condițiile în care doar pentru pârât 1000 euro.
S-a mai susținut că suma achitată este echivalentul sumei ce trebuia achitată doar pentru 3 angajați ai reclamantei, ceea ce înseamnă că pentru ceilalți 59 de angajați care au participat la curs, reclamanta nu a achitat nimic. În aceste condiții, se pune problema să se facă dovada că suma a fost achitată pentru cursul pârâtului și nu pentru alt coleg, din moment factura fiscală depusă nu este defalcată pentru fiecare participant la curs.
Pârâtul mai invocat că simplul fapt că în actul adițional se menționează o sumă nu presupune automat și că s-a achitat aceasta de către societate. Pentru aceste motive trebuie să i se pună în vedere reclamantei să depună acte contabile din care să rezulte ce sume a achitat pentru curs, nu doar dovada achitării fiscale nr. 15 din 1 iunie 2007.
Atâta timp cât nu se dovedește că s-a achitat contravaloarea cursului înscris în actul adițional, prejudiciul nu este cert, existența lui nefiind dovedită și, de asemenea, cuantumul său nu este determinat.
Reclamanta - a formulat întâmpinare și a invocat în principal nulitatea recursului pe motiv că pârâtul prin recursul formulat nu a indicat nici un motiv de casare din cele prevăzute la art. 304 pct. 1-5 Cod procedură civilă sau de modificare a sentinței recurate conform art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că pârâtul a fost salariatul reclamantei cu contract de muncă cu durată nedeterminată, începând cu data de 10 noiembrie 2004, iar raporturile de muncă au încetat la data de 17 iunie 2008 din inițiativa salariatului. Prin contractul individual de muncă s-a convenit că recurentul pârât are dreptul la formare profesională în condițiile prevăzute de actele adiționale și în acest sens, s-au încheiat trei acte adiționale având ca obiect pregătirea sa profesională specifică îndeplinirii sarcinilor de serviciu. Conform acestor acte adiționale înregistrate la H, s-au cheltuit pentru pregătirea profesională a pârâtului sumele de 500 euro, 180 euro și 1000 euro.
Tot prin actele adiționale respective s-a convenit că în situația în care salariatului i se desface contractul individual de muncă din inițiativa sa înainte de trei ani de la suportarea cheltuielilor de școlarizare, acesta are obligația să restituie cheltuielile aferente de școlarizare pentru timpul cât nu a lucrat.
Având în vedere că pentru cheltuielile de școlarizare din ultimele două acte adiționale, au rămas neacoperite o perioadă de 1 an 9 luni și 4 zile, respectiv 1 an 9 luni și 15 zile, s-a apreciat că în mod justificat instanța de fond a obligat pârâtul la restituire sumei de 719,40 euro sau echivalentul în lei, deoarece pe perioada derulării contractului individual de muncă, acesta a beneficiat din partea societății de foloase materiale pentru instruirea sa.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 50/20298 din 10 noiembrie 2004 încheiat între reclamanta -, cu sediul în și pârâtul, pârâtul a fost angajat la societatea reclamantă începând cu data de 1 noiembrie 2004, pe durată nedeterminată, în funcția de manager zonă (zona B).
Pe perioada derulării raporturilor de muncă între părți s-au încheiat două acte adiționale la contractul individual de muncă referitoare la formarea profesională a pârâtului. Astfel, prin actul adițional nr. 4557 din 21 martie 2007 reclamanta s-a obligat să suporte cheltuielile impuse de pregătirea profesională a pârâtului realizată prin cursuri în valoare totală de 180 euro, iar pârâtul s-a obligat să lucreze în cadrul societății o perioadă de trei ani de la data terminării cursurilor de instruire în domeniul vânzărilor. S-a mai precizat că respectivele cursuri au o durată de trei zile, fiind organizate în perioada martie 2007. Printr-o altă clauză contractuală s-a stabilit că în cazul în care pârâtul nu-și respectă obligația de a lucra în cadrul societății, are obligația să plătească o despăgubire în sumă de 180 de euro, reprezentând cheltuielile pe care le-a suportat reclamanta pentru pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din termenul de 3 ani.
În mod similar, prin actul adițional nr. 4637 din 10 noiembrie 2004 reclamanta s-a obligat să suporte cheltuielile pentru pregătirea profesională a pârâtului în valoare de 1000 euro, cursurile fiind organizate de SRL, în data de 22 martie 2007. De asemenea, pârâtul și-a asumat obligația de a lucra în cadrul societății o perioadă de trei ani de la data terminării cursului "Cultura Concurenței", iar în cazul nerespectării acestei obligații pârâtul s-a obligat să plătească o despăgubire în sumă de 1000 euro, reprezentând cheltuielile suportate de -, proporțional cu perioada nelucrată din termenul de trei ani.
Prin cererea înregistrată sub nr. 5288 din 23 iunie 2008 pârâtul a solicitat societății reclamante să-i aprobe demisia din funcția deținută. Prin decizia nr. 308 din 23 iunie 2008, emisă în temeiul art. 79 din Codul muncii, reclamanta a dispus încetarea contractului de muncă al pârâtului începând cu data de 17 iunie 2008.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 19 august 2008, reclamanta -, cu sediul în a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 719,40 euro, reprezentând contravaloarea instruirilor profesionale de care pârâtul a beneficiat în calitate de salariat al reclamantei, pe timpul derulării contractului individual de muncă, invocând în susținerea cererii actele adiționale la contractul individual de muncă la care s-a făcut referire mai sus.
Conform calculului depus la dosar de reclamantă, s-a precizat că pentru actul adițional nr. 4557 din 21 martie 2007, din valoarea totală de 180 euro, pentru perioada rămasă nelucrată, pârâtul datorează suma de 110 euro, iar pentru actul adițional nr. 4637 din 2 aprilie 2007, pârâtul datorează suma de 609,4 euro, cuantumul total al sumelor datorate fiind de 719,4 euro.
Pârâtul a contestat pretențiile reclamantei, susținând că în speță nu s-a făcut dovada achitării de către aceasta a cursurilor despre care se face vorbire în cele două acte adiționale. Referitor la participarea la cursurile de pregătire profesională s-a invocat faptul că pârâtul a participat o singură dată împreună cu alți colegi (aproximativ 60) la o conferință care a durat câteva ore, care nu reprezintă însă un curs de formare profesională.
Referitor la pretențiile reclamantei, trebuie precizat că aceasta a depus la dosar cu ocazia judecării cauzei în primă instanță o listă cu 62 de persoane printre care și pârâtul, care au participat în data de 22 martie 2007 la S la cursul denumit "Cultura Concurenței". De asemenea, s-a depus factura seria - nr. - din 1 iunie 2007 în valoare de 11.665,34 lei, emisă de SRL B și ordinul de plată nr. 2104 din 12 iunie 2007, cu care reclamanta a achitat contravaloarea facturii menționate către SRL, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Instanța de fond a reținut că în condițiile în care pârâtul a beneficiat de cursurile de instruire profesională ale căror costuri au fost suportate de reclamantă, iar acesta și-a dat demisia înainte de expirarea termenului de trei ani de la terminarea cursurilor, astfel cum s-a stabilit prin actele adiționale la contractul individual de muncă, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului și în consecință, pretențiile reclamantei sunt fondate.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă trebuie avut în vedere faptul că deși aceasta și-a întemeiat pretențiile pe cele două acte adiționale încheiate cu pârâtul privind pregătirea profesională a acestuia, reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul ar fi participat la vreun curs organizat în temeiul actului adițional nr. 4557 din 21 martie 2007. În acest act s-a prevăzut că durata cursurilor este de trei zile, fiind organizate în perioada martie 2007, însă nu s-au depus acte referitoare la organizarea unor astfel de cursuri și la participarea pârâtului și nici acte referitoare la suportarea sumei de 180 euro prevăzută în actul adițional menționat.
După cum s-a mai precizat, reclamanta a depus la dosar doar o listă cu 62 de participanți la cursul "Cultura Concurenței", organizat în data de 22 martie 2007 la La acest curs se face referire în actul adițional nr. 4637 din 2 aprilie 2007. Deși în actul respectiv se menționează contravaloarea cursului ca fiind 1000 euro nu s-a făcut dovada că pentru pârât s-ar fi achitat suma respectivă. Reclamanta a prezentat doar un ordin de plată în valoare de 11.655,34 lei, din care nu reiese care este suma achitată pe seama pârâtului. Mai mult la curs au fost 62 de participanți, or, în condițiile în care s-ar fi achitat pentru fiecare câte 1000 de euro, cuantumul sumei achitate ar fi trebuit să fie mult mai mare.
Prin actele adiționale la contractul individual de muncă reclamanta s-a obligat să suporte cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională a pârâtului, iar pârâtul s-a obligat să plătească despăgubiri în cazul în care nu va lucra în cadrul societății o perioadă de trei ani. Pentru ca reclamanta să poată pretinde respectarea acestei obligații corelative, este însă necesar să facă dovada respectării propriei obligații, ceea ce în speță aceasta nu a făcut. Astfel, pe de o parte nu a făcut dovada că pârâtul a participat la cursuri conform primului act adițional și că ar fi achitat vreo sumă de bani în temeiul acestui act și, pe de altă parte, în privința celui de-al doilea act adițional nu s-a făcut dovada ce sumă s-a achitat efectiv pentru participarea pârâtului la cursul de pregătire profesională.
Simplul fapt că în actele adiționale s-a prevăzut care este valoarea cursurilor, nu poate antrena automat răspunderea pârâtului, atâta timp cât reclamanta nu a dovedit respectarea propriilor obligați.
Instanța de fond nu s-a preocupat de clarificarea acestor aspecte, deși în virtutea principiului rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, avea această obligație, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind incidente astfel prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, având în vedere că pentru clarificarea chestiunilor la care s-a făcut referire mai sus, este necesară administrarea de probe noi, în temeiul art. 312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, curtea va casa în tot sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
În rejudecare se vor administra probe pentru a se stabili dacă pârâtul a participat la cursuri de pregătire profesională conform celor două acte adiționale la contractul individual de muncă de care s-a prevalat reclamanta, respectiv dacă reclamanta a suportat efectiv cheltuielile impuse de pregătirea profesională a pârâtului și în ce cuantum, precum și alte probe pe care instanța le va considera utile cauzei în vederea stabilirii prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B,-,. A,. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 2312 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Casează în tot hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu medical, semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-12.05.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
