Despăgubire contencios administrativ. Decizia 3371/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3371
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 186 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 186 de la 5 februarie 2009 respins excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și prematurității acțiunii formulate de pârâta SC SA
A admis acțiunea formulată de reclamantul, formulată împotriva pârâtei SC SA
A obligat pârâta la plata sumei de 5.531 lei, netă și actualizată reprezentând suplimentări de drepturi salariale pe 2005 - 2008 și la 1.100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond a respins excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâtă, reținând că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat, fiind lipsit de relevanță faptul că societatea pârâtă nu a organizat negocierile prevăzute de art.168 teza finală, pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare a criteriilor, a condițiilor și beneficiarilor, în condițiile în care drepturile la suplimentările salariale solicitate de reclamantă, sunt prevăzute expres în art.168 din Contractul colectiv de muncă, cuantumul acestora, acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, fiind de un salariu de bază mediu la nivelul societății.
De asemenea, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariul pretinde acordarea unor drepturi menționate în Contractul colectiv de muncă, fiind incidente dispozițiile art.283 al.1 din Codul muncii, care prevăd un termen de 6 luni, de la nașterea dreptului la acțiune, pentru formularea cererii în vederea soluționării unui conflict de muncă.
Această apărare a fost înlăturată, instanța a apreciat că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură, rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă, sunt incidente prevederile art. 283 al.1 lit.c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Întrucât, potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa, instanța a solicitat pârâtei SC SA să facă dovada cu acte (state de plată), că reclamantul a beneficiat anual, în perioada anilor 2005 - 2008, suplimentările drepturilor salariale prevăzute de art.168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă au fost introduse în salariul de bază al reclamantului și plătite efectiv și dovada că, au avut loc negocieri între Patronat și în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Având în vedere faptul că, pârâta SC SA a avut o poziție oscilantă și contradictorie prin întâmpinare, în sensul că, pe de o parte, a invocat excepții privind fie prematuritatea, fie prescripția dreptului la acțiune, iar pe de altă parte a susținut, pe fond, că reclamanta a beneficiat de plata suplimentărilor salariale prev. de art. 168 al.(1) din CCM, fără însă a produce probe, instanța a încuviințat cererea de probatorii formulată de reclamantă, pentru efectuarea în cauză a unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate, pe care a apreciat-o ca fiind utilă.
Instanța a desemnat expert tehnic în cauză pe și a solicitat acestuia să stabilească, în raport de contractele colective de muncă pe perioada 2005 - 2008 și actele adiționale la aceste contracte, dacă în salariul de bază lunar al reclamantului au fost incluse suplimentările de drepturi salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, pentru sărbătorile creștine de Paști și de C, în condițiile art.168 al. (1), coroborat cu art.168 al.(2) din CCM.
In situația în care, din statele de plată a salariilor și din celelalte acte aflate în arhiva intimatei, nu rezultă că suplimentările de drepturi salariale menționate mai sus au fost incluse în salariul de bază, și nu au fost plătite efectiv, s-a cerut expertului tehnic să calculeze cuantumul net al acestor drepturi salariale, actualizat cu rata indicelui de inflație.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, în raport de apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare și de probele administrate în cauză cu acte și raport de expertiză tehnică, în raport de normele legale incidente în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul, pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin al.2 s-a menționat că, "Pentru anul 2003, suplimentările de la al. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2005, menține textul al.1 și al art.168, aducând o modificare de conținut al.2, în sensul consemnării că, "în anul 2003, suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006,2007 și 2008.
Conform art.1 al.1 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron și organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentanți prin sindicate ori un alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi sau obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art.31 din Legea nr.130/1996, dispune că, poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse Contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art.236 al.4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă, în egală măsură ca și contractele individuale de muncă. voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care, însă, trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1996, cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă, ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze, urmând să-și producă efecte până în momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 al.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2005 - 2008, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul al.1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat că în contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008, faptul că aceleași suplimentări salariale, au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996, (prin acte neînregistrate la Direcția Teritorială de Muncă), nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că, prin clauza art.168 al.1, aceasta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Nu are relevanță faptul că la nivelul SC SA, s-a purtat corespondență între sucursalele județene, în sensul ca suplimentările salariale să fie calculate, în raport de salariul mediu brut, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, există o prevedere expresă în art.168 din CCM, în sensul că salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Expertul tehnic desemnat în cauză, în raport de contractele colective de muncă încheiate în perioada 2005 - 2008 și a actelor adiționale la aceste contracte, a verificat ștatele de salarii întocmite de angajator pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008 și a constatat că suplimentările salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pentru sărbătorile de Paști și de C nu au fost introduse în rate lunare în cota de 1/12, în anii 2005 - 2008, astfel că pârâta SC SA nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 168 al.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă, reclamanta fiind îndreptățită la plata suplimentelor salariale începând cu anul 2005 și până la încetarea raporturilor de muncă.
Pe cale de consecință, a fost admisă acțiunea reclamantului, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pe anii 2005 - 2008, care nu au fost incluse în salariul lunar de bază, iar conform raportului de expertiză tehnică, întocmit de expert, suma netă cuvenită acestuia este de 5.531 lei, sumă netă și actualizată reprezentând suplimentări de drepturi salariale calculate la nivelul salariului mediu brut.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA -MEMBRU GRUP B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție d de 6 luni.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, motivarea instanței fiind doar o interpretare a contractelor colective de muncă anterioare.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază. Ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
Pentru anul 2003 partenerii sociali au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Nu există nici un fel de dubiu sau interpretare contrară în sensul că, pentru anul 2003 sumele în discuție nu s-ar fi acordat.
Începând cu anul 2005, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au convenit menținerea măsurii anterior întreprinse, sens în care au modificat textul inițial al art. 168, reglementând astfel aplicabilitatea lui pentru viitor. La nivelul anului 2005 fost inclusă prevederea referitoare la faptul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Susține că în actul adițional la contractul colectiv de muncă din 2008, înregistrat la data de 22.02.2008 se aduc modificări la art. 168, statuându-se faptul că primele de Paști și de C au fost introduse încă din anul 2003 în salariul de bază.
2 al art. 168 prevede: "pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților. Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel".
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției, recurenta a pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, susținând că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 6 luni de la data nașterii dreptului. Invocarea acestei excepții este lipsită de obiect, recurenta fiind în eroare atunci când susține că drepturile pretinse de reclamant vizează suplimentările salariale aferente anilor 2004-2006. Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată plata suplimentării salariale de Paști aferentă anului 2008.
În ceea ce privește fondul cauzei; curtea reține:
Prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, au fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
1.În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
2.Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia: "fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând în mod nelegal aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 24 raportate la art. 8 din Legea nr. 130/1996 și nulitatea clauzei art 168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA pentru anul 2008.
În consecință, apreciind recursul ca fiind fondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportate la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul că va admite în parte acțiunea. Va obliga pârâta către reclamant la plata sumei de 4318 lei net reprezentând prime Paști și C pe anii 2005-2007, actualizată la data plății. Se va respinge cererea pentru anul 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
IDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 186 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamant.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 4318 lei net reprezentând prime Paște și pe anii 2005 - 2007, actualizată la data plății.
Respinge cererea pentru anul 2008.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22.06.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
