Despăgubire contencios administrativ. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 35
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 654 din 09.05.2008 a Tribunalului Iași, intimată fiind " " I, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și consilier jr. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al cincilea termen de judecată, recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită amânarea pronunțării în cauză
Recurentul, referitor la cererea depusă la dosar prin registratura instanței, precizează că a făcut o sesizare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în legătură cu acest dosar și așteaptă un răspuns. Solicită acordarea unui nou termen până va avea acel răspuns de la Parchet.
Instanța, având în vedere că este al cincilea termen de judecată, fiind acordate recurentului patru termene: unul pentru aparare conform art 156.pr.civ, unul pentru a lua cunostinta de pozitia procesuala a intimatei si doua termene pentru administrarea probei cu inscrisuri, singura admisibila in recurs conform art.305 pr.civ. si luand in considerare si celeritatea specifica cauzelor privind conflicte de munca, respinge cererea de acordare a unui nou termen și acordă cuvântul părților în recurs.
Recurentul precizează că prima instanță nu apreciat corect probele existente la dosar, hotărârea bazându-se pe mărturii mincinoase. Solicită admiterea recursului în baza probelor depuse, prin care s-a demonstrat că i-a fost afectată sănătatea. Pentru perioada de inactivitate solicită despăgubiri. A fost depusă fișa postului care arată că, in fapt, a desfasurat o altă activitate decât cea consemnată în fișa postului. A solicitat plata salariului până la 1 X 2008 deși ar avea dreptul până la încetarea conflictului.
Consilier jr., având cuvântul pentru intimată solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar. La termenul trecut s-a depus un act nou,semnat de un cadru medical universitar, care pe verso, precizează că nu există legătura de cauzalitate între locul de muncă la intimata și modificarea stării de sănătatea reclamantului.
În replică, recurentul precizează că de la Spitalul de Recuperare s-a solicitat de la unitate o fișă de riscuri însă aceasta a refuzat să o trimită.
Reprezentantul intimatei precizează că fișele au fost solicitate de spital și s-au trimis.
Declarând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 654/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta " "
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1117/99/12.03.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " " pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri, din care 20.000 lei reprezintă daune morale, iar 10.000 lei reprezintă daune materiale.
În motivare reclamantul a susținut că a fost salariatul pârâtei în perioada 3.11.2007 - 13.02.2008 având încheiat contract de muncă pentru perioadă determinată, pe postul de inginer proiectant.
A învederat reclamantul că deși postul său era de inginer proiectant a fost obligat să desfășoare activitate fizică în atelier în condiții improprii, fapt ce i-a determinat apariția de dureri la genunchi, călcâie și în zona renală. După aproximativ două săptămâni de lucru a trebuit să lucreze în depozit pe un frig cu mult sub zero grade la demontarea unor rafturi metalice foarte grele, situație ce a accentuat deteriorarea stării de sănătate.
A mai precizat reclamantul că daunele morale le-a solicitat întrucât i s-a adus un prejudiciu prin stresul psihic ce i-a fost creat, ca urmare a condițiilor în care a muncit. A devenit inapt să mai muncească în altă parte datorită herniei de disc pe care ca căpătat- A mai susținut reclamantul că tot acest stres psihic resimțit pe perioada cât a lucrat la societatea pârâtă, cât și ulterior acestei perioade, i-au determinat deteriorarea stării de sănătate si reapariția simptomelor de ulcer. În prezent datorită greutăților fizice pe care le-a ridicat în timpul activității la societatea pârâtă, a precizat reclamantul, este în imposibilitate să desfășoare activități fizice la vreo altă societate în eventualitatea unei angajări.
Prin întâmpinare pârâta " " prin reprezentanții săi legali a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că nu se contestă problemele medicale pe care le are reclamantul dar nu se face dovada legăturii de cauzalitate între acestea și presupusa faptă ilicită a angajatorului.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și a respins-
Reclamantul a fost angajatul pârâtei " " pe funcția de inginer proiectant pe perioadă determinată 13.11.2007 - 13.02.2008.
Conform art. 269 alin. 1 Codul muncii "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația [în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Prin urmare elementele răspunderii patrimoniale a angajatorului sunt existența faptei ilicite a angajatorului, culpa acestuia, legătura de cauzalitate și prejudiciul suferit de salariat.
În speța de față, a considerat prima instanta, prin probele administrate nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor ce atrag răspunderea patrimonială a angajatorului.
Astfel din declarațiile martorilor nu reiese că reclamantul ar fi îndeplinit alte atribuții decât cele ce îi reveneau potrivit fișei postului pe care îl ocupa, respectiv sortare și verificare calitativă a reperelor venite din țară, activitate ce se desfășura atât în atelier cât și în depozit.
Reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale conf. art. 1169 cod civil precum că ar fi lucrat la demontarea unor rafturi foarte grele, fapt ce i-a determinat deteriorarea stării de sănătate dobândind un început de hernie de disc.
Prin urmare nu s-a făcut dovada faptei ilicite, a culpei angajatorului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamant.
Este adevărat că din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamantul are probleme de sănătate, dar nu s-a făcut dovada că aceste probleme ar fi fost determinate strict de activitatea pe care a desfășurat-o la societatea pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat reclamantul-recurent că instanța de fond nu a luat în considerare la pronunțare toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverințele medicale din dosarul de angajare (ce proba faptul că nu era pentru muncă), cea eliberată după activitatea depusă la angajator precum și cea eliberată de medicul neurolog din care rezulta că afecțiunea coloanei a fost dobândită în urma desfășurării activității la " "
A mai susținut recurentul că tribunalul a admis eronat proba și a luat în considerare în mod greșit depozițiile martorilor, întrucât aceștia puteau fi influențați de angajator.
A mai arătat că a avut o întrerupere în activitate de peste trei luni și că în prezent nu are loc de muncă și, deci, nici o sursă de venit.
Intimata " " Iaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Iași.
A arătat intimata că prima instanță a reținut corect și motivat faptul că prin probele administrate nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor ce atrag răspunderea patrimonială a angajatorului.
Proba cu martori a fost utilă și pertinentă cauzei, instanța de fond apreciind ca față de cele câteva adeverințe medicale depuse la dosar de către recurent, insuficiente juridic pentru lămurirea fondului cauzei dedusă judecății, era necesară probarea existenței sau inexistenței legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul pretins și fapta angajatorului. Proba cu martori a fost propusă, admisă și administrată potrivit prevederilor legale prevăzute de legea procesuală civilă.
Mai arata intimata ca reclamantul a depus la dosar două adeverințe medicale. Din adeverința din 07.04.2008 emisă de medicul specialist neurolog rezultă că reclamantul suferă de " bilaterală. Discopatie L5".
Ca atare, susține intimata, este clar că problemele de sănătate de recurentului au apărut ca efect al activității sale îndelungate în timp și nu al celei de 3 luni desfășurate în cadrul unității.
În recurs s-a administrat, la solicitarea recurentului, proba cu înscrisuri fiind depuse la dosarul cauzei, în copie: biletul de trimitere, internare datat 24.11.2008, adresele nr. 214.688/2/07.11.2008 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă I și nr. 14.849/11.12.2008 emisă de Autoritatea de Sănătate Publică I, procesul-verbal de control nr. 240.959/07.11.2008 al I, procesul-verbal de contravenție încheiat la data de 07.11.2008, scrisoarea medicală datată 11.12.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, probatoriul administrat la fond și în recurs și dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursule este nefondat.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea fostului angajator la plata de despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale, invocând faptul că pe parcursul desfășurării activității la " " I, respectiv 13.11.2007-13.02.2008, din culpa unității, i-a fost afectată sănătatea. Deși nu a fost indicat temeiul de drept de către reclamant, în mod corect tribunalul a apreciat aplicabilitatea în cauză a dispozitiilor art. 269 din Codul muncii referitoare la răspunderea angajatorului de a-l despăgubi pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
Așa cum și prima instanță a reținut în considerentele hotărârii, condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatorului sunt: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului produs salariatului în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu precum și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs.
Reclamantul a invocat că pe parcursul desfășurării activității la intimată, deși contractul individual de muncă și fișa postului au fost încheiate pentru "inginer proiectant", activitatea efectivă s-a desfășurat în frig, în condiții grele de muncă și a presupus atributii ce nu se regaseau in inscrisurile incheiate la inceperea activitatii, respectiv desfacerea și montarea unor rafturi foarte grele și așezarea cutiilor cu marfă pe aceste rafturi.
Pentru probarea acestei situații de fapt, în cauză a fost administrată în fața instanței de fond proba testimonială, singura pertinentă și concludentă. Nu poate fi reținută critica recurentului potrivit căreia proba cu martori nu trebuia admisă de tribunal și administrată, întrucât era unica utilă cauzei si singura proba cu care se puteau dovedi imprejurarile concrete in care s-au desfasurat raporturile de munca.
Mai mult, chiar reclamantul a solicitat audierea unui martor, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 48 dosar fond. Ca atare, proba a fost admisă și administrată de tribunal pentru ambele părți, cu respectarea principiilor disponibilității și contradictorialității.
Din declarațiile celor doi martori (filele 79-80 dosar fond) nu rezultă însă aspecte relevante din punctul de vedere al celor invocate de reclamantul-recurent privind condițiile grele în care și-a desfășurat activitatea și faptul că aceste condiții au cauzat apariția bolii de care suferă. Este clar, așa cum de altfel a reținut și instanta de fond iar pârâta-intimată nu a negat, că reclamantul-recurent are probleme de sănătate, respectiv dureri la nivelul coloanei lombo-sacrale și cervicale și lumbago cronic acutizat. Așa cum rezultă însă din chiar ultimul act medical depus la dosar de către recurentul (fila 28 dosar recurs), expunerea scurtă, neconcludentă (în sensul că nu există documente privind evaluarea factorilor de risc, în special pentru factorul biomecanic) pentru modificările artrozice degenerative de la nivelul coloanei cervicale și lombare "nu permitestabilirea uneilegături certeetiopatogenicede cauzalitatelegate de locul de muncă".
Ca atare, Curtea constată că instanța de fond, apreciind corect probele administrate în cauză, probe care de altfel se coroborează și cu înscrisurile depuse în recurs, a considerat că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții pentru a putea fi antrenată răspunderea angajatorului pentru daune morale și materiale.
Totodată, Curtea constată că în baza disp. art. 17 din Codul muncii angajatorul trebuie să informeze salariatul cu privire la clauzele esențiale ale contractul de muncă, printre acestea fiind și eventualele riscuri specifice postului (art. 17 alin. 1 lit. "f" Codul muncii ). Această informare este relativ prezumată. Ori, în cauză, reclamantul a desfășurat 3 luni o activitate pe care a invocat-o ca fiind grea și în neconcordanță cu fișa postului și cu sănătatea sa deși, conform art. 19 din Codul muncii, avea posibilitatea ca în 30 zile de la data neîndeplinirii obligației de informare să sesizeze instanța de judecata și să solicite despăgubiri.
În consecință, chiar presupunând că ar fi existat în cauză un prejudiciu,asa cum a pretins reclamantul-recurent, acestuia îi revenea sarcina probei în a dovedi atât culpa exclusivă a societății în producerea acestuia cât și legătura de cauzalitate directă între starea sa de sănătate actuală și activitatea desfășurată pe parcursul executării contractului individual de muncă cu pârâta-intimată.
După cum de altfel societatea a invocat în întâmpinarea depusă la fond (fila 21 dosar fond) iar reclamantul nu a contestat, la angajare, cu ocazia consultului efectuat de catre medicul de medicina a muncii pentru dosarul medical, acesta a fost declarat pentru prestarea activității.
Față de cele reținute, văzând că nu există în speță alte motive de casare ori modificare conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza disp. art. 312(1) teza 2 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține hotărârea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 654/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
09.02.2009
2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
