Despăgubire contencios administrativ. Decizia 357/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 357/2008
Ședința publică din 03 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1287/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul împreună cu reprezentantul recurenților, avocat care depune împuternicire avocațială, lipsind recurenta și intimata - Grup SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurenților declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii patrimoniale pentru motivele expuse în petitul acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub numărul - reclamanta - Grup SRL Mediaș a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 21.327,89 lei fiecare, reprezentând prejudiciul cauzat societății în calitate de gestionari în perioada 11.03.2005-09.11.2005, actualizată de la data constatării pagubei și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâții au avut calitatea de lucrători comerciali cu atribuții de gestionari în perioada martie-noiembrie 2005. Constatându-se că, în această perioadă, au creat un prejudiciu societății în cuantum de 63.983,67 lei, contractele individuale de muncă le-au fost desfăcute.
În sarcina s-au reținut aspecte ce atrag răspunderea materială și anume vânzarea mărfii la J de preț, întocmirea greșită a unor documente de livrare, întocmirea ulterioară a unor documente de livrare, refacerea acestor documente, neînregistrarea mărfii vândute, neînregistrarea fișelor de clienți, motiv pentru care se solicită obligarea la plata prejudiciului creat societății.
Pârâții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea acțiunii apreciind că nu au culpă în producerea prejudiciului și au susținut că activitatea magazinului a fost defectuoasă, conducerea societății impunându-le stilul de lucru defectuos.
Prin sentința civilă nr.1287/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă pârâții fiind obligați să plătească reclamatei suma de 21.966,25 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâții au îndeplinit funcția de lucrători comerciali până la datele de 21.11.2005 și 23.11.2005 când s-a dispus concedierea lor conform prevederilor art. 61 lit.a Codul Muncii, reținându-se că prin nerespectarea prevederilor Regulamentului intern și a sarcinilor de serviciu, au cauzat societății un prejudiciu în sumă de 85.582,93 lei.
Pârâții au contestat deciziile de întrerupere a raporturilor de muncă, contestația lor fiind respinsă prin sentința civilă nr. 371/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia civilă nr. 750/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul cu același număr, reținându-se în sarcina lor că, printr-o administrare defectuoasă a bunurilor din gestiune și îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu, sunt responsabili de prejudiciul constatat cu ocazia inventarului din data de 04-06.11.2005.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor ce antrenează răspunderea patrimonială a salariaților conform art. 270 alin. 1 Codul Muncii.
Răspunderea pentru prejudiciul constatat cu prilejul inventarului din noiembrie 2005 fost reținută și în concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă intervenit în cauză; prejudiciul a fost evaluat la 65.840,71 lei.
Susținerile privind activitatea defectuoasă a magazinului și metodele de lucru incorecte impuse de conducerea societății, au fost apreciate drept simple afirmații nefiind susținute de probe. De asemenea a fost înlăturată susținerea acestora că inventarul nu a fost unul corect, motivat de faptul că au semnat decizia de inventariere, procesul verbal și listele de inventar, având astfel cunoștință despre modul de desfășurare a inventarului și despre rezultatul inventarierii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii intimatei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive au arătat că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii. În acest sens au arătat că au avut calitatea de lucrători comerciali la magazinul "" din Mediaș împreună cu numitul. În desfășurarea activității magazinului interveneau și alte persoane care întocmeau actele de evidență primară a gestiunii, una dintre aceste persoane având și gestiunea depozitului societății care ținea gestiunea depozitului și întocmea actele de evidență primară a magazinului, anomalie semnalată conducerii societății.
Pârâții susțin că nu au avut acces la evidența mărfurilor și nu au văzut actele însoțitoare - recepții sau avize, situație în care nu aveau control asupra tuturor intrărilor de marfă și nici asupra tuturor ieșirilor. Această modalitate de lucru le-a fost impusă de conducerea societății. Mărfurile se vindeau pe foi volante, intitulate fișe de client, fără nici o evidență. Facturarea acestor foi se făcea la sediul societății de către o altă persoană și nu se mai întorceau la magazin, astfel încât nu există certitudinea că toate au fost facturate.
nu li s-a permis verificarea raportului de gestiune a magazinului care era efectuat de alt funcționar și păstrat la sediul societății.
Fișele de client nu erau întocmite și păstrate de gestionari, fiind preluate de contabila societății în vederea facturării și nu se întorceau la magazin.
Expertizele contabile efectuate în cauză sunt subiective și necomplete, reținând printre altele, eliberarea mărfurilor fără a întocmi factura fiscală pe loc, ori pârâții nu aveau posibilitatea de a întocmi factura fiscală pe loc. culpa societății constă în faptul că fișele de client erau doar foi volante, fără număr și fără altă evidență, mod de lucru defectuos pe care l-am semnalat conducerii societății, dar fără rezultat.
Cu ocazia angajării au fost efectuate inventare, dar rezultatele nu le-au fost comunicate niciodată. La inventarul din martie 2005 li s-a comunicat că s-a înregistrat o lipsă de 150.000.000 lei, dar că aceasta s-a rezolvat. În cauza penală expertul contabil a reținut în mod eronat că constatat la inventarul din martie 2005 în sumă de 2414.15 lei, nu mai prezintă relevanță la data ultimului inventar, deoarece în constatat în noiembrie 2005 este inclusă și această sumă. constatat în martie trebuia regularizat în contabilitate, la răspundere urmând a fi trași angajații din acea perioadă.
Pârâții mai apreciază că nu au avut calitatea de gestionari, nu au completat raportul de gestiune, iar sarcinile de serviciu, pe care le-au îndeplinit exemplar, au fost impuse de conducerea societății, nefiind vinovați de producerea prejudiciului pretins în cauză.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contestatorii și - au avut calitate de angajați ai intimatei - Grup SRL Mediaș, primul în calitate de lucrător comercial iar cea de-a doua în calitate de vânzător gestionar, conform contractelor de muncă existente la dosarul atașat.
Prin decizia nr. 16/21.11.2005 și 17/24.11.2005 intimata a procedat la desfacerea contractelor individuale de muncă ale celor doi contestatori, conform prevederilor art. 61 lit.a Codul Muncii, decizii contestate în dosarul nr- la Tribunalul Sibiu, contestația fiind respinsă prin sentința civilă 371/2007, irevocabilă prin decizia nr. 750/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul cu același număr.
Prin această hotărâre judecătorească irevocabilă s-a reținut că deciziile contestate sunt legale, ele fiind precedate de inventarul organizat în perioada 04-06.11.2005 în urma căruia s-a constatat o lipsă în gestiune în cuantum de 55.045,06 lei, celor doi contestatori fiindu-le imputată suma de 18.348,35 lei diferența fiind imputată numitului împreună cu care au desfășurat activitatea la magazinul "" din Mediaș, aparținând societății intimate.
Susținerea, în sensul că nu au avut calitatea de gestionari, nu poate fi primită câtă vreme, așa cum rezultă din decizia sus arătată, aceștia au semnat regulamentul intern al societății, în care, la capitolul II art. 4 sunt prevăzute toate obligațiile salariaților asimilați gestionarilor conform Legii nr. 22/1969, modificată și completată și nr. 2230/1969 privind gestionarea bunurilor materiale, printre care se numără și obligația de a întocmi și verifica zilnic raportul de gestiune, obligații menționate și în fișa postului, fișă ale cărei mențiuni contestatorii puteau și aveau obligația să le cunoască.
Orice contestare a rezultatelor inventarului din perioada 04-06.11.2005, realizată în această fază procesuală este lipsită de relevanță, câtă vreme contestatorii și-au însușit rezultatele inventarului prin semnătură și fără a formula obiecțiuni. Contrar susținerilor contestatorilor, comisia de inventariere a fost legal constituită și a funcționat conform regulamentelor în vigoare, iar în cadrul operațiunilor efectuate, nu s-au efectuat compensări de plusuri cu minusuri, cum pretind contestatorii.
De asemenea nu mai pot fi puse în discuție cele două expertize contabile realizate în faza de urmărire penală și în faza de judecată a cauzei, deoarece contestatorii au avut posibilitatea, la timpul respectiv, să formuleze obiecțiuni ce trebuiau soluționate de experți.
În acest context concluziile experților conduc, fără dubiu, spre stabilirea culpei contestatorilor și antrenarea răspunderii lor patrimoniale conform art. 270 alin.1 Codul Muncii.
În sarcina celor doi contestatori s-a reținut că eliberau mărfuri fără a întocmi întotdeauna documente legale de eliberare din gestiune - aviz de expediție sau de însoțire, factură fiscală sau bon fiscal. S-a mai constatat existența unui număr mare de facturi anulate care au fost întocmite de gestionari în mod defectuos, nelegal și care au necesitat refacerea lor, uneori de către alte persoane, iar listele de client au fost întocmite superficial, cu numeroase erori, atât la cantități cât și la prețuri.
Susținerile contestatorilor în sensul că modul defectuos de activitate le-a fost impus de conducerea societății, că alte persoane întocmeau actele de evidență primară a gestiunii, că nu aveau control asupra tuturor intrărilor și ieșirilor de marfă, că fișele de client arau facturate la sediul societății și nu se mai întorceau la magazinul la care și-au desfășurat activitatea, că nu li s-a permis verificarea raportului de gestiune a magazinului care se întocmea de un alt funcționar și nu se mai întorcea la sediul societății, nu pot fi reținute, având caracterul unor simple afirmații nedovedite.
În calitatea pe care o aveau, contestatorii trebuiau să înțeleagă că în cauză operează, conform art. 25 din Legea 22/1969 modificată și completată, prezumția culpei gestionarului pentru lipsa constatată în gestiune, prezumție relativă pe care o puteau înlătura prin toate mijloacele de probă, lucru pe care nu l-au făcut rezumându-se la a face simple afirmații nedovedite, reluate apoi în considerentele recursului promovat în cauză.
La acestea se adaugă și faptul că expertul contabil a concluzionat că societatea intimată și-a desfășurat corect activitatea din punct de vedere al contabilității de gestiune și al evidenței contabile, ceea ce duce la concluzia, contrară susținerilor contestatorilor că nu există culpa acesteia în organizarea propriei activități, astfel că este exclusivă culpa acestora în administrarea defectuoasă a bunurilor din gestiune și îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu, fapt de natură să-i facă răspunzători de producerea prejudiciului cauzat societății intimate.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1287/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /18.04.2008
,
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
