Despăgubire contencios administrativ. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 371/R-CM
Ședința publică din 27 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanții, G, G,domiciliați în comuna C, județul V și pârâtulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul V, împotriva sentinței civile nr.961 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții-reclamanți au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care solicită judecata cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, față de această situație, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, deliberând:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. 2346/90/29 iulie 2008 reclamanții, G ȘI G au chemat în judecată pe pârâta Comuna C, prin Primar pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța să fie obligată la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, sume care nu au fost acordate în perioada anilor 2005- 2008 și pentru care s-a solicitat indexarea cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data punerii la dispoziția fiecărui reclamant a tichetelor de masă l care este îndreptățit în funcție de perioada în care au desfășurat activitate.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt angajați în cadrul Primăriei comunei C, județul V și că, în această calitate, ar fi trebuit să beneficieze de prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 potrivit cărora salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator.
Reclamanții au susținut că nu le-au fost acordate drepturile bănești prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, deoarece s-a invocat lipsa fondurilor.
S-a susținut că sumele de bani cerute prin acțiune se plătesc în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori și că, aceasta presupune că pârâta avea obligația să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare acoperirii acestor drepturi.
S-a invocat și faptul că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o facultate, ci o obligație prevăzută de lege.
Reclamanții au susținut că, potrivit principiului aplicării unitare a legii în timp și spațiu, aceasta se aplică în mod nediscriminatoriu pentru toate persoanele aflate în aceiași situație, potrivit principiului egalității în profesie și al relațiilor de muncă prevăzut de dreptul internațional al muncii.
Prin acordarea tichetelor de masă reclamanților li se asigură o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura hrana zilnică la locurile de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a oferi cele necesare pentru asigurarea hranei zilnice.
S-a învederat în motivarea acțiunii și faptul că există salariați din alte domenii ale sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, iar acest aspect reprezintă o discriminare între salariații din sectorul bugetar din punct de vedere al exercitării dreptului la măsuri de protecție socială, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 Codul muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate.
În cauză s-a formulat de către pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod procedură civilă, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, invocându-se în apărare următoarele:
Legea nr. 142/1998 nu instituie o obligație a angajatorilor daa corda o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, ci o facultate, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului local.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.961 din 10 noiembrie 2008 a disjuns acțiunea formulată de reclamantele - și și a respins acțiunea formulată de ceilalți reclamanți.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele.
Reclamantele - și desfășoară activitate în cadrul Primăriei C în calitate de consilier juridic, respectiv de inspector impozite și taxe.
Potrivit art.2 pct.1 lit.c Codul muncii, tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, litigiile având drept obiect raportul de serviciu al unui funcționar public sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Prin anexa la legea nr.188/1999 s-a prevăzut la pct.C pct.1 faptul că din categoria funcționarilor publici fac parte consilierul juridic și inspectorul.
Prin urmare, s-a disjuns acțiunea formulată de cele două reclamante și s- format un dosar separat.
Cât privește acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, s-a reținut că aceștia au calitatea de personal contractual și desfășoară activitate în cadrul Primăriei comunei C, județul
Potrivit disp.art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, angajatorul are numai posibilitatea de a acorda salariaților săi tichete de masă, atunci când există prevederi bugetare cu privire la alocarea fondurilor necesare efectuării unor astfel de plăți, fie în legea bugetului de stat, fie în bugetele locale.
Pentru perioada dedusă, judecății nu au existat prevederi bugetare cu privire la acordarea tichetelor de masă.
Față de această prevedere expresă din legile bugetului de stat, s-a apreciat că reclamanții nu puteau să beneficieze de tichete de masă, aceasta și în raport de considerentele deciziei nr.297/11.03.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât reclamanții, cât și pârâtul Consiliul Local al Comunei
Reclamanții susțin că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât sunt angajați ai Primăriei comunei C și în această calitate ar trebui să beneficieze de prevederile Legii nr.142/1998, așa cum au beneficiat și alți salariați ai altor unități din sectorul bugetar.
Pârâtul, prin recursul declarat, deși solicită modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, invocă aceeași critică dezvoltată și de către reclamanți, în sensul că trebuie să li se acorde acestora drepturile prevăzute de Legea 142/1998.
Verificând actele de la dosar, în raport cu critica formulată, Curtea constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Astfel, așa cum bine a reținut și instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suprafață integral pe costuri de angajator.
Este vorba așadar despre o posibilitate de acordare a acestor tichete și nicidecu, despre o obligație instituită în sarcina angajatorului.
În același sens s-au pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.297/11.03.2008, decizie general obligatorie, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, potrivit cărora aceste prevederi legale instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană acordată, în anumite limite sub forma de tichete de masă.
Astfel fiind, având în vedere și faptul că aceste tichete de masă nu pot fi acordate de cât condiționat de existența prevederilor bugetare cu privire la alocarea fondurilor necesare acestor plăți, prevederi bugetare ce nu au existat pe perioada supusă judecății, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge acest recurs ce nefondat.
Recursul declarat de către pârât va fi respins ca lipsit de interes întrucât pârâtul nu a suferit nicio vătămare prin soluția pronunțată, de vreme ce acțiunea a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G,împotriva sentinței civile nr.961 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr- și ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
4.0.03.2009
jud fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
