Despăgubire contencios administrativ. Decizia 38/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 38
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de RA împotriva sentinței civile nr. 1812 din 3 X 2007 Tribunalului Iași, intimat fiind -, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat depune la dosar dovada citării intimatului prin publicitate într-un ziar local și unul național de largă circulație. Precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii. Instanța de fond a stabilit în mod greșit situația de fapt. Prin acțiune s-a cerut ca pârâtul să fie obligat la plata sumelor reprezentând penalități de întârziere, cheltuieli de judecată, reactualizarea sumei și cheltuieli de executare și nicidecum suma reprezentând contravaloarea lucrărilor executate. Pârâtul, în calitatea pe care a avut-o, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu a creat prejudiciul stabilit. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanta "" Iac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de -,8837 RON, reprezentând daune cauzate reclamantei precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul a îndeplinit funcția de director general de la data de 01.11.2001 până la data de 13.10.2003. În această calitate, pârâtul a creat angajatorului un prejudiciu total de -,8837 RON.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1812/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta " " I în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Începând cu data de 10.11.1998, pârâtul a fost salariatul reclamantei în baza contractului individual de muncă nr.1166/10.11.1998, iar în perioada 01.11.2001-13.10.2003 a îndeplinit funcția de director general, având atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr.823/E/07.04.2003 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr.1039/30.05.2005 a Curții de APEL IAȘI, reclamanta a fost obligată la plata sumei de -8,837 lei către antreprenorul ""
Pentru a fi aplicabile dispozițiile art.269 alin.3 și ale art.270 din Codul muncii, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:calitatea de salariat, fapta ilicită și personală a acestuia, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Spre a fi reținută fapta ilicită și personală a pârâtului trebuia ca acesta, în raport cu atribuțiile de serviciu, să fi creat un prejudiciu unității angajatoare. S-a mai reținut că, în raport cu fișa postului, pârâtul răspundea de cheltuielile unității reclamante împreună cu directorul economic.
S-a mai reținut că, din conținutul deciziei civile nr.1039/2005, rezultă că lucrările executate de către "", nu au fost finalizate conform procesului-verbal și nu au avizul proiectantului general, astfel că, în speță, nu poate fi reținută nici fapta ilicită și nici prejudiciul cauzat unității angajatoare, deoarece sumele reținute de hotărârile judecătorești reprezintă de fapt contravaloarea lucrărilor efectuate de " " în baza contractului privind executarea lucrărilor de construcții din anul 1996.
Prima instanță a mai reținut că, în raport cu actele dosarului, nu se poate constata nici vinovăția salariatului, deoarece acesta a încercat să apere interesul unității angajatoare și nu să creeze o pagubă acesteia.
În consecință, s-a constatat că, în raport cu dispozițiile art.269,270 din Codul muncii, acțiunea reclamantei este nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta " I", prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a stabilit in mod greșit situația de fapt, atunci când a reținut că suma de -8837 lei reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate de către antreprenorul general "".
In realitate, valoarea lucrărilor executate de "" a fost de numai - lei, iar restul sumei ( - lei) a reprezentat penalități de cate 1% pe fiecare zi de întârziere calculate de către instanța si - lei, cheltuieli de judecata.
Recurenta mai arată că, prin acțiune, a solicitat ca pârâtul sa fie obligat la plata sumelor reprezentând penalități de întârziere, cheltuieli de judecata, reactualizarea sumei si cheltuielile de executare si nicidecum suma reprezentând contravaloarea lucrărilor executate.
Se mai arata ca, in calitate de director general, era singurul in măsură să dispună plata lucrărilor efectuate de către antreprenorul general in termenul stabilit prin contract, să amâne sau să refuze plata lucrărilor, astfel ca numai acesta este responsabil de prejudiciul cauzat "" prin neplata in termen a lucrărilor efectuate.
In ceea ce privește prejudiciul, se arată ca acesta este cert si determinat prin hotărârea judecătorească investită cu formulă executorie si pusă in executare, precum și prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat de către executorul judecătoresc, care potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Recurenta mai susține ca refuzul directorului general de a plăti valoarea lucrărilor executate in termen de patru zile de la semnarea situației de lucrări a atras obligarea "" I la plata penalităților de întârziere si a cheltuielilor de judecata si de executare, astfel că legătura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta acestuia este indiscutabil dovedita prin însăși hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit despăgubirea.
In consecință, se arata ca sunt îndeplinite toate condițiile impuse de art.269 alin.3 si 270 din Codul muncii pentru a se stabili răspunderea patrimonială a fostului salariat care, in calitatea pe care a avut-o, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, a creat prejudiciul stabilit.
In recurs nu s-a formulat întâmpinare si nu s-au depus înscrisuri noi.
Recursul formulat de reclamantul "" I, prin reprezentant legal, este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.1166/10.11.1998, pârâtul a fost salariatul "" I începând cu data de 01.11.1998, iar in perioada 01.11.2001-13.10.2003 a deținut funcția de director general al regiei.
Prin sentința civilă nr.823/E/07.04.2003 pronunțată de Tribunalul Iașis -a reținut că, in cursul lunii decembrie 2001, s-a efectuat un control financiar de către organele Curții de Conturi a României, ocazie cu care s-a constatat, printre altele, ca: " nu s-au înscris cantitățile de lucrări executate in caietele de măsurători, că ele nu au fost verificate de dirigintele de șantier, ca nu au fost întocmite procesele-verbale de recepție calitativa pentru lucrările executate, că au fost efectuate plați fără o baza legala, că s-au decontat de doua ori cheltuieli de aprovizionare si organizare de șantier, că pentru situațiile de lucrări pentru procurări de materiale întocmite pentru lunile noiembrie si decembrie nelegal s-a pretins cota de 3% pentru organizarea de șantier si că au fost efectuate plați fără o baza legala, de - lei, că in perioada 1996-2000 s-a decontat fără bază legală suma de - lei, răspunzători pentru acceptarea ofertei din ianuarie 1999, fără a fi însoțită de ofertele de preț, de lista furnizorilor de materiale, cu organizarea de șantier in cota procentuala si cu cota de cheltuieli de aprovizionare inclusă după total cheltuieli directe din articolele de devize se fac directorii si contabilii șefi ai "" " Prin rezoluția pronunțata la data de 11.03.2002, procurorul financiar a dispus clasarea cauzei.
Se retine astfel că, din probele dosarului nu rezultă culpa exclusivă a pârâtului in cauzarea prejudiciului de -,8837 RON. În speță, ne aflăm în prezența unei răspunderi conjuncte, măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei fiind determinată atât de fapta ilicită în sine, cât și de gradul vinovăției sale.
Astfel, in mod corect prima instanță a reținut că acțiunea formulată de "" I este nefondata, angajatorul-recurent neprobând in nici un mod cuantumul prejudiciului real si cert cauzat de paratul-intimat acestuia.
În temeiul disp.art.271 Codul muncii, in cazul in care de producerea prejudiciului se fac vinovați mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește in raport cu măsura in care a contribuit la producerea pagubei.
Potrivit disp.art.287 Codul muncii, dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, din probele administrate în cauză trebuind să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Pentru aceste considerente, se reține că nu sunt întrunite in cauză condițiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului-intimat.
In consecința, in temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ. urmează să se respingă recursul formulat de reclamanta ""I, prin reprezentant legal si să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta ""I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.1812/03.10.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publica azi, 29.01.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.:;
Tehnored.:;
2 ex.-17.03.2008;
Judecatori fond:- Tribunalul I -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
