Despăgubire contencios administrativ. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 401/CM
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în comuna, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1585/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă " ", cu sediul în-, județul C, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2009 și 29.06.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 18.07.2008 sub nr-, reclamanta - SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, obligarea acestuia la plata sumei de 5931, 17 lei, reprezentând daune aduse reclamantei din vina și în legătură cu munca sa.
În motivare se arata că la data de 29.05.2008 în jurul orelor 16,45 pârâtul a fost găsit de organele de control ale DRDP C circulând pe traseul DN 2A -KM 168+0, int. DN 2A-, pe traseul C, int. -O, C -, cu autovehiculul de transport marfă nr.- având masa totală de 33,80 to, mai mare decât cea maximă admisă de 30,00 to, pentru care societatea reclamantă a fost sancționată cu amendă conform procesului verbal de constatare a contravenției nr.-/29.05.2008.
Prin OP. Nr.2326/16.06.2008 și nr.2328/16.06.2008, reclamanta a achitat amenda în sumă de 2500 lei, la bugetul de stat și 231, 17 lei în contul DRDP
Această daună creată în patrimoniul reclamantei se datorează culpei pârâtului care încălcând atribuțiile din fișa postului - act adițional nr.2/26.11.2007 la contractul individual de muncă, a circulat pe drumurile publice cu autovehiculul de transport marfă având o masă mai mare decât limita admisă de reglementările în vigoare.
În aceiași zi 29.05.2008 în jurul orelor 17 același organe de control au constatat că pârâtul a circulat cu autovehiculul de transport marfă sus menționat fără a deține rovinieta valabilă astfel încât reclamanta a fost amendată prin procesul - verbal nr.-/29.05.2009, plătind amenda în sumă de 2250 lei la bugetul de stat și suma de 750 lei în contul DRDP
Se menționează că această daună a fost produsă în patrimoniul reclamantei și se datorează culpei pârâtului care a încălcat atribuțiile din fișa postului și a circulat cu autovehiculul de transport marfă pe drumurile publice fără a deține rovinietă.
Pentru dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri: procesul - verbal de contravenție nr.-/29.05.2008, adresa DRDP nr.16859/19.06.2008, autorizația specială de transport nr.-/2008, procesul - verbal de contravenție nr.-/29.05.2008, adresa DRDP nr.16860/09.06.2008, OP. Nr.2326,2327,2328/16.06.2008, act adițional nr.2/26.11.2007 și actul de identitate al pârâtului.
Prin întâmpinare pârâtul solicită respingerea acțiunii motivate pe faptul că prin procesul verbal nr.-/29.05.2008 s-a reținut în sarcina societății reclamante comiterea contravenției prev. de art.60 alin.1.lit. din OG nr.43/1997, cu concluzia că obligația solicitării și obținerii autorizației speciale de transport aferent cursei în cauză incumbă în mod expres reclamantei.
Răspunderea patrimonială a salariaților prev. de art.270 Codul Muncii, temeiul acțiunii reclamantei, nu poate fi atrasă în cauză întrucât nu s-a produs nici un prejudiciu societății reclamantei și nu există vinovăția în nici o formă a pârâtului în calitate de salariat.
În apărare pârâtul solicită administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei și audierea a doi martori.
În cadrul probei cu înscrisuri pârâtul a solicitat ca unitatea reclamantă să depună la dosarul cauzei certificatele de înmatriculare ale autovehiculelor de transport marfă, avizele de însoțire a mărfii aferente perioadei de 12 luni anterioare datei de 29.05.2008 și autorizația specială de transport obținută de reclamantă pentru perioada de 12 luni anterior datei de 29.05.2008.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru pârât probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
Dintre înscrisurile solicitate de pârât reclamanta a prezentat copie a avizului de însoțire a mărfii, a foii de parcurs pentru autovehicule transport marfă și a bonului de transport din data de 29.05.2008.
Răspunsurile la interogatoriul din partea reclamantei sunt depuse la filele 47, 48 dosar, iar declarațiile martorilor și la filele 60-61 ale dosarului.
Prin sentința civilă nr. 1585/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea și a fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 5.931,17 lei reprezentând prejudiciu.
pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În speță se solicită antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în calitate de salariat în temeiul art.270 Codul Muncii, în esență s-a apreciat că pârâtul salariat se face vinovat de atragerea răspunderii contravenționale la regimul juridic al transporturilor rutiere de mărfuri, respectiv punerea în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul de transport marfă cu depășirea greutății totale maxime admise fără a deține autorizație specială de transport.
Dovada acestor fapte este făcută cu ajutorul procesului-verbal de contravenție nr.-/29.05.2008, autorizația specială de transport nr.- și bonul de cântărire - filele 6-7-și 8 din dosar.
Deși greutatea maximă admisă pentru autovehiculul de transport marfă - este de 30,00 tone, în jurul orei 16,45 pârâtul a fost surprins de organele de control ale DRDP pe traseul C - -O cu autovehiculul cu o masă totală de 33,80 tone.
pârâtului a fost realizată peste terminarea programului de lucru, respectiv la orele 16.45 în condițiile în care obligația pârâtului ca șofer era aceea de a urmări cântărirea mărfii și distribuirea greutății pe fiecare osie, iar în cazul în care se constată greutatea depășită, este obligatorie bascularea diferenței până la ieșirea din carieră.
În fișa postului pârâtului este consemnat faptul că în cazul surprinderii sale fără acte sau cu alte nereguli, pârâtul este pasibil de plată, ca în speța de față.
În concret pârâtul se face vinovat de punerea în circulație a unui autovehicul cu o greutate peste cea maximă admisă în condițiile în care obligația sa era aceea de a urmări cantitatea de marfă încărcată care în nici un caz nu poate depăși greutatea maximă admisă legal sau distribuirea greșită a greutății pe osii, faptă care poate fi considerată culpabilă în rațiunea art.270 Codul Muncii.
Fapta săvârșită de salariat, în legătură cu munca sa este unul din elementele esențiale ale răspunderii patrimoniale și este dovedită în speță cu procesul -verbal de contravenție care se bucură de prezumția relativă de adevăr, prezumție ce nu a fost răsturnată până la acest moment, coroborat cu depozițiile martorilor audiați.
Referitor la surprinderea pârâtului circulând cu autovehiculul de transport marfă fără a deține rovinietă valabilă, fapta este dovedită de asemenea cu procesul - verbal de contravenție nr.-/29.05.2008 care de asemenea se bucură de prezumția relativă de adevăr, prezumție ce nu a fost răsturnată până în prezent prin probatoriile administrate până în prezent, depoziția martorului, fiind relevantă sub acest aspect.
Martorul arata că în calitate de șef de coloană coordonator de transporturi, le oferea șoferilor sumele necesare procurării rovinietelor în condițiile în care aceștia plecau înafara localității cu autovehiculele cu marfă.
Nici în ziua de 29.05.2008 și nici anterior martorul nu a fost solicitat de către pârât pentru procurarea rovinietei conform obiceiului instituit în cadrul; în condițiile în care nu erau alocate sumele necesare procurării rovinietelor șoferii nu plecau din incinta carierei.
Martorul, menționează că obligația de procurare a rovinietei incumbă proprietarului mașinii dar procurarea efectivă o face șeful de coloană sau chiar șoferul fiind decontată persoanei care o procura.
În aceste condiții, se demonstrează culpa pârâtului în părăsirea carierei și a localității cu autovehiculul de transport marfă fără a deține rovinieta necesară pe care efectiv o putea obține cu ajutorul martorului, a șefului de coloană sau altei persoane cu posibilitatea decontării contravalorii acesteia pe loc.
Aceste fapte care au fost sancționate contravențional sunt comise de către pârât în calitate de salariat, în legătură cu munca sa și au fost de natură să prejudicieze societatea reclamantă care a achitat cu OP nr.2326 și 2327/16.06.2008 amenzile contravenționale în contul DRDP C suma totală de 5931,17 lei, producându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul reclamantei echivalent cu această sumă.
Ca urmare, un alt element esențial răspunderii patrimoniale - prejudiciul este dovedit, existând o strânsă legătură de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul cauzat, această legătură de cauzalitate fiind la rândul său element esențial al răspunderii patrimoniale.
Culpa salariatului tot ca element al răspunderii a fost relevată anterior pentru ambele fapte contravenționale, ceea ce determină instanța să constate că toate elementele răspunderii patrimoniale prev. de art.270 Codul Muncii sunt îndeplinite și că se justifică atragerea acestei răspunderi.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul. În motivarea recursului său, pârâtul a arătat următoarele: în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale; încărcarea mărfii s-a făcut de către societatea reclamantă într-o locație pentru care dețin permis de exploatare; înainte de părăsirea carierei autovehiculul a fost supus cântăririi de către reclamantă; în mod constant autovehiculele sunt încărcate peste limita legală fără a se solicita autorizație specială de transport; pârâtul avea conform fișei postului numai obligația de a nu permite încărcarea peste limita capacității utile de transport care este masa totală maximă admisă () înscrisă în talonul autovehiculului și care este de 40 de tone, însă nu avea cum să aibă sub control încărcarea raporta la limita permisă pentru fiecare segment de drum întrucât aceasta variază în funcția de categoria de drum pe care se stabilește traseul iar traseul este stabilit de șeful de coloană (coordonatorul de transport) care are și obligația obținerii autorizațiilor speciale de transport iar achitarea taxei pentru această autorizație incumbă reclamantei; nici în privința rovinietei nu se poate reține culpa pârâtului întrucât acesta avea doar obligația de a avea la bord rovinieta dar nu și de aoa chiziționa, această obligație fiind în sarcina reclamantei iar pârâtului nu i s-a avansat vreo sumă de bani pentru achiziționarea rovinietei.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului arătând că pârâtului recurent îi este imputabil prejudiciul suferit de societate.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost amendată cu suma de 5.000 lei prin procesul - verbal de contravenție nr. -/29.05.2008 emis de CN Autostrăzi și Drumuri Naționale SA în temeiul art. 60 alin.1 lit. d din OG nr. 43/1997, reținându-se în sarcina sa că autovehiculul care îi aparține a fost surprins cu o încărcătură totală de 33,80 tone față de limita admisă pe acea porțiune de drum, de 30 tone. De asemenea a fost obligată să achite contravaloarea autorizației speciale de transport în cuantum de 231,17 lei.
Reclamanta a fost amendată cu suma de 6.000 lei prin procesul - verbal de contravenție nr. -/29.05.2008 emis de CN Autostrăzi și Drumuri Naționale SA în temeiul art. 8 alin.2 lit. d din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa că autovehiculul care îi aparține a fost surprins fără a deține rovinietă valabilă.
Situația de fapt și împrejurarea că pârâtul conducea la acel moment autovehiculul nu sunt contestate.
Într-adevăr, în fișa postului ocupat de recurent,la lit. b se indică, astfel cum susține și acesta obligația sa de a nu permite încărcarea vehiculului peste capacitatea utilă de transport, urmărind greutatea pe axe, precum și respectarea tonajului și a gabaritului.
Așadar, șoferul trebuie să verifice nu numai respectarea capacității utile de transport dar și greutatea pe axe, tonajul și gabaritul, noțiuni care, evident, se referă la limitele de masă impuse de OG nr. 43/1997 și la obligațiile impuse de art. 41 și art. 60 din acest act normativ.
Oricum, din cele două procese - verbale de contravenție rezultă că masa totală maximă admisă a autovehiculului este de 30 de tone. Recurentul nu a probat că această limită ar fi fost de 40 de tone.
Așadar, chiar dacă se acceptă că recurentul avea obligația de a verifica numai masa totală maximă admisă a autovehiculului, cum rezultă că aceasta era de 30 de tone ca și cea admisă pe porțiunea de drum respectivă, înseamnă că simpla depășire a capacității utile de transport a autovehiculului a determinat și depășirea limitelor masei maxime admise pe porțiunea de drum respectivă și săvârșirea contravenției.
Ca urmare, recurentul nu poate susține că nu are nici o culpă în producerea prejudiciului determinat de sancționarea contravențională a reclamantei.
În ceea ce privește a doua contravenție, de asemenea se constată că la litera c din fișa postului se stabilește obligația angajatului de a asigura pe toată durata efectuării transportului existența documentelor impuse de legislația în vigoare, inclusiv a rovinietei.
Așadar, deși nu are în mod particular obligația de a achiziționa rovinieta, recurentul avea obligația de a asigura existența acesteia la bord pe parcursul transportului, ceea ce presupune că trebuia să intre în posesia acesteia și să nu efectueze transportul în lipsa ei.
Așadar, nici în acest caz recurentul nu se poate exonera total de răspundere pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin sancționarea contravențională pentru această faptă.
Astfel, potrivit art. 270(1) din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Recurentul a încălcat obligațiile stabilite în sarcina sa prin fișa postului astfel încât răspunderea sa poate fi atrasă.
Se pune însă problema limitelor în care poate fi atrasă răspunderea sa în condițiile în care se constată că, într-adevăr, există indicii serioase că și alte persoane,angajați și deci prepuși ai reclamantei, au contribuit prin faptele lor în lanțul cauzal la producerea prejudiciului.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.271 din Codul Muncii, când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei iar dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
Or, din probele administrate de instanța de fond rezultă, astfel cum susține și recurentul, că înainte de plecarea din carieră se realizează de către prepuși ai societății o cântărire a autovehiculului și încărcăturii lui (martorul ).
Este astfel necesar a se lămuri dacă există o culpă și a angajatului care realiza cântărirea, precum și care erau procedurile concrete aplicabile la plecarea în cursă la nivelul societății.
Astfel, este necesar a se stabili cine avea autoritatea și răspunderea stabilirii traseului pe care urma să se efectueze transportul, dacă anterior plecării în cursă șoferii erau înștiințați în legătură cu traseul urmărit și cu privire la limitele de masă admise pe porțiunile de drum care urmau să fie parcurse pentru a fi avute în vedere la determinarea masei materialelor transportate. De asemenea, trebuie verificat în concret care a fost situația transportului din 29.05.2009 și dacă traseul a fost anunțat pârâtului înainte de plecarea în cursă și a fost menținut sau schimbat în cursul transportului. Trebuie de asemenea lămurit în ce mod s-a dat dispoziția de plecare în cursă recurentului și dacă acesta a atenționat cu privire la masa încărcată persoana care a dat dispoziția de plecare.
În legătură cu a doua contravenție, trebuie lămurit dacă există o culpă și a altor angajați în condițiile în care rezultă din probatoriul administrat că pârâtul lucra în carieră și nu o părăsea de regulă astfel încât nu se achiziționase rovinietă pentru acesta (martorul ). Astfel, trebuie verificat și lămurit dacă exista o procedură aplicabilă în societate pentru achiziționarea rovinietei (în condițiile în care martorul susține că el dădea sume de bani șoferilor pentru achiziționarea rovinietei în timp ce martorul susține că aceasta era achiziționată fie de către șeful de coloană fie de către șofer sau altă persoană). Mai trebuie lămurit dacă exista o persoană care trebuia să achiziționeze rovinieta pentru autovehiculul condus de recurent pentru transportul din 29.05.2009, dacă fusese deci însărcinată în acest sens și dacă și-a îndeplinit obligația, precum și dacă persoana care a dispus și permis plecarea recurentului în cursă a verificat existența rovinietei pentru autovehicul și dacă recurentul a încunoștințat superiorii ierarhici cu privire la lipsa rovinietei.
Stabilirea acestor aspecte de fapt este esențială întrucât, dacă se probează și culpa concurentă a altor angajați, pentru care de altfel recurenta răspunde în calitate de angajator (comitent) având în vedere dreptul său prevăzut de art. 40 alin.1 lit.a din Codul Muncii, de organizare a funcționării unității, atunci pârâtul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor decât în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei iar dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea recurentului trebuie să se stabilească proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei, astfel cum prevede art.271 Cod.pr.civ.
Față de prevederile art. 305 și art. 312 312 (3) Cod.pr.civ. se impune casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare pentru reaudierea martorilor și eventual suplimentarea probatoriului, inclusiv prin audierea altor martori în vederea lămuririi aspectelor esențiale pentru soluționarea cauzei care au fost arătate anterior.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza și situația sumelor plătite de recurentă în baza celor două procese - verbale, respectiv va verifica dacă societatea a formulat plângere contravențională împotriva cestora având în vedere că o eventuală admitere a plângerii ar da dreptul la recuperarea sumelor plătite și va verifica natura sumelor plătite având în vedere că amenda este aplicată pentru săvârșirea contravenției însă taxa pentru eliberarea autorizației speciale de transport, în cuantum de 231,17 lei nu este o sancțiune ci este o taxă pentru un serviciu prestat de stat (întreținerea și repararea drumurilor publice) iar societatea ar fi trebuit să o achite și în situația în care,în mod legal, ar fi solicitat și obținut aprobarea de a transporta material peste limita legală de masă a încărcăturii, deci și dacă nu s-ar fi reținut existența unei contravenții.
De asemenea, vor fi analizate și celelalte susțineri ale părților formulate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât, domiciliat în comuna, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1585/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă " ", cu sediul în-, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.06.2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman Ptr., aflate în concediu de odihnă, potrivit dispozițiilor art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte instanță, |
Ptr. Grefier,
- -,
aflată în concediu de odihnă,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Prim grefier,
Jud.fond - -
Red.dec. jud. / 29.07.2009
Tehnored.disp.gref./4ex./30.07.2009
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
Data:
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția pentru cauze cu minori și de familie, precum și
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale
Vă înaintăm dosarul cu nr. de mai sus, privind pe recurentul și pe intimatul C, pentru a vă conforma dispozițiilor deciziei civile nr. 401/CM pronunțată de această instanță la data de 22.07.2009.
Dosarul conține_____ file și are atașat dosarul - al Tribunalului Constanța, ce conține 70 file.
Președinte de complet, Grefier,
- -
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
Data:
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția pentru cauze cu minori și de familie, precum și
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale
Vă înaintăm dosarul cu nr. de mai sus, privind pe recurentul și pe intimatul C, pentru a vă conforma dispozițiilor deciziei civile nr. 401/CM pronunțată de această instanță la data de 22.07.2009.
Dosarul conține_____ file și are atașat dosarul - al Tribunalului Constanța, ce conține 70 file.
Președinte de complet, Grefier,
- -
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
