Despăgubire contencios administrativ. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 405/
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în G,-, - 1,. 48, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1392/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta "" SRL, cu sediul în G,-, având ca obiect "DESPĂGUBIRE".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimata reclamantă "" SRL consilier juridic, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat fiind scutit de taxă judiciară de timbru; cauza a fost apelată la orele 12.00 la cererea intimatei, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică. Susține că recurentul a fost salariatul societății până la data de 01.02.2008, ulterior acesta s-a angajat la o firmă concurentă încălcând clauza de neconcurență din contractul individual de muncă, aspecte dovedite pe deplin în administrarea probatoriului la instanța de fond. Solicită respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele arătate.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 20.06.2008 reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtul - pentru a fi obligat la plata sumei de 16.340 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurență din contractul individual de muncă avut cu societatea și restituirea sumelor plătite cu titlu de indemnizație, respectiv 1016 lei pentru lunile februarie și martie, în total 17.356 lei, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferente.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariat al societății în funcția de agent comercial până la data de 01.02.2008.
Ca urmare a modificării aduse Codului Muncii prin nr.OUG 65/2005 la data de 03.01.2007 între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul individual de muncă cu numărul 46, prin care, pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activitățile menționate în la societățile cu obiect similar de activitate ca al reclamantei.
Pârâtul avea la dispoziție o listă cu societățile enumerate ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane, începând cu data încetării contractului individual de muncă.
Reclamanta a mai menționat că pe lista societăților comerciale concurente se află și - B, societate la care fostul salariat activează în prezent.
Deși reclamanta și-a respectat obligațiile, achitând la timp indemnizația de neconcurență, fostul salariat nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a nu se angaja la o societate concurentă. În acest caz devin aplicabile dispozițiile din contractul individual de muncă, care prevăd că în cazul nerespectării clauzei de neconcurență, pe lângă restituirea sumelor plătite cu titlu de indemnizație, salariatul se obligă să plătească ca despăgubire o sumă echivalentă cu salariul brut obținut de acesta în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
În drept, a invocat disp. art. 21, art. 22 și 39 din Codul Muncii, respectiv 969 și urm. din Codul civil, precum și disp. art. 1073 din Codul civil.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că reclamanta nu și-a respectat obligația de a-i vira indemnizația de neconcurență în cuantumul prevăzut de lege. Deși trebuia să-i achite lunar 50% din media veniturilor salariale brute primite în ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă, i-a achitat o sumă mai mică, încercând doar să-l împiedice să-și găsească un nou loc de muncă.
O dovadă în acest sens este și adresa nr. 2745/03.03.2008 prin care reclamanta i-a adus la cunoștință că înțelege să renunțe la clauza de neconcurență începând cu data de 24.03.2008.
A considerat că reclamanta nu avea dreptul să rezilieze acea clauză în mod unilateral.
Sentința civilă nr. 1392/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați
Prin sentința civilă nr. 1392/06.11.2008 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 16.340 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurență și 1.016 lei reprezentând indemnizația aferentă lunilor februarie-martie 2008, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală calculată de la data de sesizării instanței, 20.06.2008 și până la data achitării.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Instanța de fond a reținut că pârâtul a fost salariat al societății reclamante - SRL G în funcția de agent comercial până la data de 01.02.2008, potrivit copiei contractului individual de muncă depus la dosarul de fond.
Părțile au convenit asupra includerii în contractul individual de muncă al salariatului a unei clauze de neconcurență, potrivit căreia pârâtul se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activitățile menționate în la societățile cu obiect similar de activitate ca al reclamantei.
În cazul nerespectării clauzei de neconcurență, pârâtul s-a obligat ca, pe lângă restituirea sumelor plătite cu titlu de indemnizație să plătească ca despăgubire o sumă echivalentă cu salariul brut obținut de acesta în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului.
Salariul brut negociat a fost de 875 lei, dar salariul net încasat a fost mare și diferit în fiecare lună.
De asemenea, salariatul a fost de acord (pct. L - Alte clauze, lit. d alin. 3) că angajatorul are dreptul să renunțe la clauza de neconcurență, notificându-l pe salariat în acest sens.
După încetarea contractului de muncă cu reclamanta, pârâtul a încheiat un nou contract cu firma - B, societate concurentă reclamantei.
Raporturile de muncă au început la data de 01.02.2008, pârâtul având funcția de agent vânzări.
Reclamanta i-a achitat pârâtului cu titlu de clauză de neconcurență suma de 593 lei la data de 26.02.2008 și 423 lei la data de 21.03.2008.
Prin adresa nr. 2745/03.03.2008 reclamanta i-a adus la cunoștință pârâtului că înțelege să renunțe la clauza de neconcurență începând cu data de 24.03.2008.
Potrivit disp. art. 21 (1) (2) (3) din Codul Muncii, clauza de neconcurență îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terț care se află în relații de concurență cu angajatorul său, și îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizație lunară (2) clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului (3) indemnizația datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază și este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute primite în ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă.
Pârâtul a invocat practic excepția de neexecutare a contractului din partea reclamantei, susținând că aceasta doar și-a mimat îndeplinirea obligațiilor, plătindu-i sume mai mici decât cele cuvenite, astfel încât a fost îndreptățit să nu respecte nici el contractul.
Analizând statele de plată din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă și precizările reclamantei, instanța a constatat că într-adevăr sumele plătite pârâtului sunt mai mici decât cele cuvenite, aceasta datorându-se faptului că societatea, în mod nelegal i-a oprit impozitul pe venit de 16%.
Potrivit art. 21 al. 3 și 4 din Codul Muncii indemnizația datorată salariatului nu este de natură salarială și se impozitează la persoana fizică beneficiară.
Ca urmare, din acest punct de vedere susținerile pârâtului sunt parțial întemeiate, întrucât diferența de 16% nu i s-ar fi cuvenit, fiind impozitul pe venit datorat statului. Dar, acesta ar fi putut invoca excepția de neexecutare a contractului, în situația în care s-ar fi angajat la societatea concurentă după data la care a primit indemnizația de neconcurență și ar fi constatat că aceasta nu este conformă cu contractul.
Or, pârâtul s-a angajat la data de 01.02.2008, imediat după încetarea raporturilor de muncă cu reclamanta, încălcându-și în mod evident obligațiile rezultate din clauza de neconcurență.
Recursul declarat de pârâtul -
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând soluția pronunțată de instanța de fond sub următoarele aspecte:
În temeiul clauzei de neconcurență - SRL a achitat recurentului suma de 1.016 lei din care 593 lei la 26.02.2008 pentru luna februarie 2008, 423 lei la 21.03.2008 pentru luna martie 2008. Acționând astfel reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, ci doar a mimat îndeplinirea lor.
Valoarea indemnizației de neconcurență este în cuantum de 50 % din media veniturilor salariale brute primite de salariat în ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă pentru toată perioada de validitate a acestei obligații, deși în mod evident această indemnizație trebuie să aibă aceeași valoare în fiecare lună.
O altă critică adusă a fost aceea a cuantumului indemnizației, valoarea indemnizației trebuie să fie în cuantum de 50 % din media veniturilor salariale brute primite de salariat în ultimele șese luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă. Media veniturilor pe ultimele 6 luni încasate ar depăși suma de 692 lei.
Neîndeplinind corespunzător obligația contractuală apreciază recurentul că în acele condiții clauza de neconcurență nu și-a produs efectele.
Reclamanta nu a încercat utilizarea cu bună credință a deciziei de neconcurență ci dimpotrivă prin plata acelor sume reclamanta a încercat doar să îl împiedice pe recurent să se angajeze.
La data de 03.03.2008 prin adresa nr. 2745 reclamanta - SRL l-a înștiințat pe recurent că înțelege să renunțe la aplicarea clauzei de neconcurență începând cu data de 24.03.2008. Cu alte cuvinte, în luna martie 2008 reclamanta a apreciat că nu a încălcat în nici un fel angajamentul luat față de societate.
Tribunalul Galația ignorat, în stabilirea soluției, actul prin care reclamanta renunțase anterior sesizării instanței cu soluționarea acțiunii la efectele clauzei penale inserate în cuprinsul contractului individual de muncă. Articolul 247 alin. 2 Cod procedură civilă reglementează dreptul reclamantului de a renunța el însuși la dreptul subiectiv pretins, iar efectele renunțării la dreptul subiectiv dedus judecății traduce printre altele și efectul imposibilității celui care a făcut renunțarea la promovarea vreunei acțiuni în justiție prin care să încerce valorificarea drepturilor la care a renunțat.
Un alt aspect invocat are în vedere "exceptio non admipleti contractus" (excepție de neexecutare a contractului) care îndreptățește una din părțile contractante să refuze executarea propriei obligații.
În speță instanța de fond a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit corespunzător propria obligație de a plăti lunar pârâtului, ori, în condițiile în care a fost reținută de către instanța de fond culpa reclamantei în neîndeplinirea întocmai a propriei obligații recurentul se consideră îndreptățit să invoce excepția de neexecutare a contractului.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Soluția și argumentele instanței de fond sunt corecte.
Chiar dacă instanța de fond a reținut culpa reclamantei în modul în care și-a îndeplinit obligația, respectiv neîndeplinirea întocmai a clauzei de neconcurență, tot instanța de fond a reținut și explicat în termeni clari că pârâtul s-a reangajat la data de 01.02.2008, adică imediat după încetarea raporturilor de muncă cu reclamanta, încălcându-și în mod evident obligațiile asumate prin clauza de neconcurență.
Cu alte cuvinte încă înainte de neexecutarea necorespunzătoare a clauzei de către angajator, chiar recurentul încălcase deja obligația asumată.
Nu se poate invoca excepția de neexecutare deoarece partea care și-a îndeplinit obligația asumată sau care se declară de a și-o îndeplini poate invoca o astfel de excepție. În cauză nici partea care invocă excepția de neexecutare nu și-a îndeplinit obligația asumată încălcând clauza de neconcurență înainte ca partea contractantă să își încalce propria obligație, astfel că nu se impune problema excepției de neexecutare.
Recurentul, în explicarea motivelor, nu menționează nimic despre argumentul principal avut în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii. De asemenea, nu explică atitudinea avută de pârât imediat după încetarea raporturilor de muncă.
Față de aceste aspecte apreciem ca fiind corectă soluția instanței de fond, iar motivele de recurs nu răspund nici în parte la argumentele expuse de instanța de fond în hotărârea atacată.
De aceea, motivele de recurs vizând cuantumul indemnizației nu are relevanță în cauză pentru că obligația de neconcurență fusese deja încălcată la data plății necorespunzătoare a indemnizației.
De asemenea, nici susținerea că reclamanta, prin adresa nr. 2745/03.03.2008 a renunțat la însuși dreptul pretins nu poate fi reținută întrucât adresa respectivă nu echivalează cu o renunțare și la data emiterii adresei obligația era deja încălcată. Mai exact adresa este emisă de societate în martie 2008 iar pârâtul s-a angajat la 01.02.2008.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în G,-, - 1,. 48, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1392/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Alina Savin | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/08.05.2009
: 2 ex.//25.05.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Alina Savin, Virginia Filipescu
