Despăgubire contencios administrativ. Decizia 431/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția conflicte de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 431
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta recurentă - SRL, A, împotriva sentinței civile nr.1279/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se trece la judecarea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii pentru motivele expuse în cererea de recurs.
CU RTEA,
În deliberare constată că prin sentința civilă nr. 1279 din 07.11.2007 a Tribunalului Arada fost respinsă acțiunea civilă a reclamantei - " " SRL A, împotriva pârâtei, având ca obiect plata contravalorii unui prejudiciu (despăgubiri materiale).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere considerentele care urmează:
"Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 01.09.2007 la Tribunalul Arad, reclamanta - " " SRL Aac hemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 11.228 lei cu titlu de despăgubiri datorate ca urmare a producerii unui prejudiciu din vina acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta arată că pârâta a fost încadrată, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM A sub nr. -, la societatea reclamantă pe funcția de consilier juridic/referent resurse umane. Atribuțiile de serviciu au fost stabilite prin fișa postului - anexă la contractul individual de muncă. Astfel, conform fișei postului, una din atribuții constă în "elaborarea documentelor de personal: organigrama, fișele de post, regulamentul de organizare și funcționare, decizii avertismente, etc.", o altă atribuție de serviciu constând în "avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic".
La data de 15.03.2007, s-a dispus prin decizia nr. 1112 desfacerea contractului individual de muncă a numitului. Decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost elaborată și vizată pentru legalitate de către pârâta, în exercitarea sarcinilor de serviciu ale acesteia, astfel cum au fost arătate mai sus.
Decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1112/15.03.2007 a fost atacată în instanță de către, cauza făcând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Arad. Instanța, prin sentința civilă nr. 593/05.06.2007, a admis contestația constatând nulitatea absolută a deciziei nr. 1112 pe motiv că, la emiterea deciziei, nu au fost respectate prevederile imperative ale art. 268 alin. 2 din Codul muncii. Tot prin sentință s-a dispus și plata către a drepturilor salariale pentru perioada 15.03-29.06.2007 (dată la care și-a dat demisia). Aceste drepturi salariale și obligațiile către buget aferente acestora, în cuantum de 11.228 lei au fost plătite de către reclamantă.
Reclamanta apreciază că, de emiterea deciziei nr. 1112/2007, fără a fi respectate prevederile imperative ale art. 268, alin. 2 din Codul muncii, se face vinovată pârâta, care avea în sarcinile de serviciu tocmai întocmirea, verificarea legalității actului emis, precum și vizarea acestuia, mai ales că textul de lege este de strictă interpretare. Prin emiterea unei decizii care nu respectă întocmai condițiile de legalitate cerute de lege, pârâta a cauzat societății reclamante un prejudiciu în sumă de 11.228 lei, prejudiciu care constă în suma de bani plătită de către societatea reclamantă lui cu titlu de drepturi salariale pentru perioada 15.03-29.06.2007, precum și obligațiile aferente drepturilor salariale, achitate către buget.
Din întreg probatoriu administrat în cauză, instanța constată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Astfel reclamanta deși solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 11228 lei cu titlu de despăgubiri, nu face dovada certă a producerii vreunui prejudiciu în cuantumul solicitat. De asemenea reclamanta nu face dovada raportului de cauzalitate dintre existența vreunui prejudiciu cert și o faptă cauzatoare comisă de pârâtă, situație care ar atrage răspunderea patrimonială a acesteia conform prevederilor art. 270 din Codul Muncii.
Pârâta în calitate de consilier juridic a avizat, la cererea conducerii reclamantei asupra legalității măsurii luate de desfacere disciplinară a contractului de muncă al unui salariat, în baza actelor prezentate. La acea dată acest aviz a fost corespunzător, răspunderea pârâtei fiind comună cu cea a conducătorului societății reclamante care a semnat decizia respectivă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, în motivarea căruia susține că în calitate de consilier juridic, pârâta avea printre alte obligații de serviciu și pe aceea privind "avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic"; or, ca urmare a avizării de către pârâtă a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă a unui angajat al reclamantei, care ulterior a fost anulată de instanța de judecată, cu obligarea la despăgubiri a aceleiași reclamante, acesteia i s-a creat prejudiciul în cuantumul arătat, din culpa pârâtei.
Recursul nu este fondat.
Răspunderea materială a pârâtei, în condițiile mai sus reproduse ale speței, nu este posibilă, neexistând, într-adevăr, așa cum bine se arată în considerentele sentinței recurate, raport de cauzalitate între avizul juridic al pârâtei pe un act administrativ și paguba, prejudiciul suferit de reclamantă, ca urmare a anulării acelui act de către instanța de judecată, pentru a nu fi îndeplinit condițiile legii.
Angajarea răspunderii materiale a pârâtei față de angajatorul său, pentru astfel de avize cu caracter juridic, nu poate fi reținută fără existența unei clauze contractuale exprese în acest sens. În speța de față decizia de desfacere a contractului de muncă a unui angajat, anulată de instanța de judecată, aparține conducerii unității reclamante, din care pârâta nu face parte, iar avizul acesteia, în discuție, ține de cea ce art. 270 (2) din Codul muncii definește a fi "riscul normal al serviciului", pentru care salariații, însă, nu răspund patrimonial.
Așadar, se apreciază că nu sunt prezente motive de recurs în cauză, urmând a se hotărî în consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 (1) din Codul d e procedură civilă.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantei - " " SRL, A, împotriva sentinței civile nr. 1279 din 07.11.2007 a Tribunalului Arad, dată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
GREFIER, - -
Red. /27.03.2008
Tehnored. 2 ex./31.03. 2008
Prima instanță: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Carmen Pârvulescu
