Despăgubire contencios administrativ. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 442/
Ședința publică din 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - - T, cu sediul în T,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr.156 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât -, domiciliat în T, str. -. - nr.11, - 6,.17, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 iunie 2008 și a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 156/1.02.2008 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - T în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 280 lei reprezentând cheltuieli școlarizare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 6914/121/17.10.2007 reclamanta - - G în contradictoriu cu pârâtul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 EURO reprezentând despăgubiri datorate cu titlu de clauza penala pentru nerespectarea obligației asumate de parat prin contractul de angajament.
În fapt, a arătat că pârâtul a fost salariatul societății pana la data de 05.06.2007 când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în temeiul disp. art. 61 lit. a din Codul muncii, întrucât acesta a lipsit nemotivat.
A mai arătat că în timpul derulării contractului de muncă pârâtul a urmat cursuri de perfecționare pentru care s-a obligat ca în situația în care nu-și respectă obligațiile asumate prin angajament să restituie suma de 10.000 euro.
În drept a invocat disp. art. 1066 si urmat. din Codul civil, art. 269-270 și art. 188-196 din Codul muncii.
Paratul a depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Pârâtul a fost salariat al unității reclamante până la data de 05.06.2007, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă in temeiul disp. art. 61 lit. din Codul muncii (decizie -fila 15).
Potrivit contractului de angajament încheiat la data de 06.06.2006 pârâtul s-a obligat să restituie sumele reprezentând cheltuielile de specializare dacă va părăsi unitatea din motive care îi sunt imputabile pe o perioada de 5 ani (fila 7).
Formularea "ad literam" este în sensul că "va suporta contravaloarea a 10.000 euro pentru specializarea sa".
Reiese că voința părților a fost aceea de a acoperi contravaloarea cursurilor de perfecționare și nicidecum stabilirea unei sume apreciate a fi plătite ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale.
O atare interpretare rezidă și din contextul legal în virtutea căruia a fost încheiat actul adițional de formare profesională, respectiv prevederile Codului muncii în referire la acest aspect respectiv art. 195 ce dispune ca:
" salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condițiile art. 194 alin. (2) lit. b) și alin. (3) nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă. .nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional ".
Astfel instanța a reținut că potrivit contractului de prestări-servicii încheiat între unitatea reclamanta și Centrul de Social SRL, valoarea unui curs de formare profesională este în cuantum de 280 RON, motiv pentru care s-a constatat că pretențiile sunt întemeiate doar în limita acestei sume (filele 36-37).
Față de aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâtul la plata sumei de 280 RON reprezentând cheltuieli școlarizare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - - T considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că prima instanță a modificat cuantumul sumei la care s-a obligat însuși pârâtul - intimat prin semnarea actului adițional, încălcându-se așadar principiul libertății contractuale.
Astfel, prin interpretarea conținutului contractului de angajament din care a luat naștere obligația fostului angajat de a plăti suma de 10.000 EURO, instanța a nedreptățit angajatorul prin acordarea numai a sumei plătite de către aceasta, sumă care însă nu poate acoperi în întregime prejudiciul material suferit, prejudiciu care însă nu se reduce strict doar la suma de bani achitată pentru specializarea intimatului.
Mai mult, un astfel de angajament poate constitui premisa unui acord cu angajatul ori, în caz contrat o probă concludentă pentru admiterea de către instanță a acțiunii formulate de către angajator.
A mai arătat recurenta că legislația în vigoare nu împiedică cu nimic părțile raportului juridic de drept al muncii dacă doresc să însereze clauze penale în convențiile încheiate referitoare la răspunderea patrimonială reglementată de disp. art. 269 Codul muncii.
În al doilea rând, prevederile legale și principiile de drept menționate mai sus au fost avute în vedere de către instanțele de judecată în spețe identice, în soluționarea cărora s-a dat eficiență juridică corespunzătoare acestor texte de lege aplicabile și în prezenta cauză.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, art. 269-270 Codul muncii, art. 188 -196 Codul muncii, art. 291 Codul muncii.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 195 din Codul muncii, salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională trebuie să presteze numai în favoarea angajatorului pe o anumită perioadă de timp ce se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă. Nerespectarea acestei obligații determină obligarea salariatului la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Astfel, potrivit contractului de angajament încheiat la data de 6.06.22006 pârâtul s-a obligat să restituie sumele reprezentând cheltuielile de specializare dacă va părăsi unitatea din motive care îi sunt imputabile pe perioada de 5 ani.
Formularea "ad literam" este în sensul că, va suporta contravaloarea a 1000 Euro pentru specialitatea sa.
Din analiza prevederilor art. 195 din Codul muncii și a contractului de angajament rezultă clar că ceea ce dă dreptul angajatorului să se îndrepte împotriva angajatului este achitarea cursurilor de formare profesională și nerespectarea din partea salariatului a obligației de a lucra în șir perioada pentru care s-a angajat prin act adițional, angajatorul neavând dreptul de a solicita o altă sumă de bani cu titlu de clauză penală.
Mai mult, voința angajatului a fost în mod cert aceea de a acoperi contravaloarea cursurilor de perfecționare în cazul în care nu își va respecta obligația de a lucra timpul determinat în unitate după efectuarea cursurilor și nicidecum stabilirea unei sume apreciată a fi plătită ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale.
Prin urmare, intimatul pârât are obligația de a restitui doar cheltuielile suportate de către angajator pentru pregătirea sa profesională, cum corect a reținut și prima instanță.
Susținerea recurentei că în cauză devin aplicabile disp. art. 1066 - 1072 cod civil nu este întemeiată.
În dreptul comun clauza penală - reglementată de art. 1066 - 1072 Cod civil - este acea convenție prin care părțile unui contract determină anticipat întinderea daunelor - interese pe care debitorul ba fi obligat să le plătească în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare ori cu întârziere a prestațiilor la care s-a îndatorat.
Clauza penală apare ca o modalitate de evaluare prealabilă a despăgubirilor, realizată pe cale convențională.
Dar, așa cum rezultă din conținutul angajamentului încheiat la data de 6.06.2006 pârâtul s-a obligat să restituie sumele reprezentând cheltuielile de specializare dacă va păsări unitatea din motive ce îi sunt imputabile pe perioada de 5 ani, cheltuieli ce au fost evaluate la suma de 10.000 Euro.
Ori de câte ori se pune problema recuperării unui prejudiciu produs de către salariat angajatorului, acesta din urmă este obligat să dovedească în instanță existența și întinderea lui conform art.287 din Codul muncii.
Nu este relevantă în cauza dedusă judecății jurisprudența invocată de către recurentă deoarece nu constituie izvor de drept.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și urm. în temeiul disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJOPRITATE DE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - T, cu sediul în T,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr.156 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 12 Iunie 2008.
Pt. Președinte, pt. Judecător,
judecător,
A în CO, conf. art.261 al.2 A în, cf. art. 261 al.2,
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
Dr. Dr.
Pt. Grefier,
,
A în, conf. Art. 261 al.2
Grefier șef secție,
-
: /01.07.2008
:2 ex./C/2.07.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/C-tin
OPINIE SEPARATĂ ÎN:
recursului declarat de reclamanta - - T, cu sediul în T,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 156 din 01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modificării sentinței civile nr. 156/01.02.2008 a Tribunalului Galați în sensul obligării pârâtului - la plata sumei de 10.000 Euro în echivalentul de la momentul plății cu titlu de despăgubiri.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză pentru următoarele considerente:
Prin contractul de angajament înregistrat sub nr. 3391/06.06.2006 părțile au convenit asupra modalității de formare profesională constând în specializarea intimatului-pârât - în vederea obținerii autorizației de sudor în domeniul de autorizare prevăzut.
Părțile au stabilit ca recurenta-reclamantă să achite contravaloarea școlarizării iar intimatul-pârât - să-și desfășoare timp de 5 ani activitatea în cadrul societății în meseria pentru care a fost pregătit, în caz contrar urmând a suporta contravaloarea a 10.000 Euro pentru specializarea sa.
Rezultă că modalitatea de prevedere a clauzelor prin contractul amintit avut caracter convențional, voința părților întâlnindu-se inclusiv asupra valorii cuantificate a contractului și a obligației de restituire a sumei în cazul încălcării prevederilor contractuale.
Drept urmare, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale subzistă obligația intimatului-pârât, de plată a sumei prevăzută prin acordul părților datorată organizării și desfășurării sarcinii de calificare profesională.
Legea însăși reglementează ca aspectele privind formarea profesională să fie stabilite prin acordul părților, pe baza actelor adiționale la contractul individual de muncă (art. 193 și 195 Codul muncii ).
Și, potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, revocarea acestora neputându-se realiza decât prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Cum, în speță, încetarea raporturilor juridice de muncă a avut loc urmare a desfacerii contractului de muncă prin decizia nr. 65/05.06.2007, din culpa salariatului, deci în interiorul termenului convenit prin contractul de angajament, rezultă că devine aplicabilă clauza penală convenită de parte în sensul achitării sumei de 10.000 Euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune interese, sumă datorată urmare a neexecutării obligației asumată de intimatul-pârât în mod convențional.
Pt. Judecător
,
A în, conf. art. 261 al. 2.
PREȘEDINTE,
Dr.
Pt. Grefier,
,
A în, conf. Art. 261 al.2
Grefier șef secție,
-
:
: 2 ex.//21.07.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
