Despăgubire contencios administrativ. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 489/
Ședința publică din 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B, nr. 315, - 2,.3,.86, împotriva sentinței civile nr. 1292/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în B, G, nr.532 și intimata - pârâtă SC PRO SRL (FOSTĂ SC, cu sediul în,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 6 mai 2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1292/16.10.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SRL G și au fost obligați pârâții și la plata sumelor reprezentând daune materiale după cum urmează: pârâtul să plătească suma de 19.995,06 lei cu dobânda legală; pârâtul să plătească suma de 20.252,64 lei cu dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții ȘI, solicitând obligarea acestora la plata sumei de
40 247,70 lei reprezentând contravaloare prejudiciu creat societății, sumă la care să se calculeze dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că între societate și pârâtul s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 34511/27.09.2007 în baza căruia a fost angajat în funcția de gestionar depozit începând cu data de 17.09.2007, iar între societate și pârâtul s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 33736/21.09.2007 în baza căruia a fost angajat în funcția de gestionar depozit începând cu 10.09.2007.
Ambii salariați au fost concediați în data de 06.03.2008, în temeiul art. 61 lit. a muncii, pentru cauzarea în dauna societății a unui prejudiciu din vina și în legătură cu munca lor, în cuantum total de 40 247,70 lei.
A susținut reclamanta că la inventarierile efectuate în gestiunea pârâților s-au constatat minusuri în gestiune, faptele săvârșite de aceștia atragând răspunderea patrimonială, în sensul disp.art.270, 271 din Codul Muncii.
Astfel, în urma inventarierii gestiunii în perioada 23.09.2007-18.11.2007, s-a constatat o lipsă în gestiunea comună a celor doi salariați în valoare totală de
23 792,80 lei, în urma inventarierii gestiunii în perioada 18.11.2007-16.12.2007 s-a constatat o lipsă în gestiunea comună a celor doi salariați în valoare totală de
6 801,36 lei, iar în urma inventarierii gestiunii în perioada 16.12.2007-27.01.2008
s-a constatat o lipsă în gestiunea comună a celor doi salariați în valoare totală de
9 653,54 lei.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri, respectiv contractele individuale de muncă ale pârâților și fișa postului, deciziile de încetare a raporturilor de muncă nr. 1838 și 1840 din 05.03.2008, inventarele efectuate la datele de 18.11.2007, 16.12.2007 și 27.01.2008, cu liste de inventariere, declarații de inventar ale celor doi pârâți, evidențe diferențe marfă, imputații marfă ( filele 32-113).
În drept, a invocat disp.art.270, 271 din Codul Muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată( fila 23).
A susținut pârâtul că în cauză nu sunt întrunite cerințele răspunderii patrimoniale, astfel cum au fost definite prin normele legale cuprinse în art.270 și următoarele din Codul muncii, potrivit cărora salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea prejudiciului cauzat de pârâți reclamantei având în vedere data începerii raporturilor de muncă, evidențele contabile ale societății, precum și intrările și ieșirile de mărfuri din societate, raportul de expertiză întocmit de expert G fiind atașat la dosar la filele 145- 182.
La efectuarea expertizei au participat, în calitate de consilieri experți, din partea societății, consilier expert, iar din partea pârâților, consilier expert, care și-au exprimat punctele de vedere în cuprinsul raportului de expertiză.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Pârâții și au fost salariați ai societății reclamante îndeplinind funcții de gestionari în baza contractelor individuale de muncă, încheiate sub nr. 34511/27.09.2007 și 33736/21.09.2007.
Deoarece reclamanta a considerat că pârâții se fac vinovați de prejudiciul creat acesteia prin minusurile înregistrate în gestiunea acestora, evaluate cu ocazia inventarierilor efectuate, a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la contravaloarea prejudiciului în sumă de 40 247,70 RON.
În conformitate cu disp.art.270 (1) Codul Muncii, salariații răspund contractual pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al său este de esența răspunderii patrimoniale și pentru a da naștere acestuia, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ anumite trăsături: să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.
Evaluarea pagubei, întinderea despăgubirii, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.
În ceea ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani, dovada certitudinii prejudiciului căzând în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Potrivit 22/1969 respectiv art.23 si art.25 pârâții răspund patrimonial pentru lipsa din gestiune, in sarcina lor existând o prezumție relativa de vinovăție care impune acestora sa facă dovada lipsei acesteia.
Cu procesele verbale de inventariere din 18.11.2007, 16.12.2007 și 27.01.2008, acte încheiate pe baza listelor de inventariere semnate de către pârâții gestionari și a declarațiilor de inventar în care pârâții nu au făcut nici un fel de obiecțiuni, reclamanta a făcut dovada existenței prejudiciului produs în gestiunea acestora.
În ceea ce privește răspunderea patrimonială a gestionarilor, procesele verbale de inventariere fac dovada culpei lor până la proba contrară.
Din raportul de expertiză rezultă că suma datorată de pârâți reclamantei ca urmare a prejudiciului produs de aceștia este de 46 904,34 lei, însă având în vedere principiul disponibilității, suma pe care trebuie să o plătească pârâții este de 40 247,70 lei.
Expertul a anticipat obiecțiunile pârâților și a arătat că anumite -uri nu sunt semnate de gestionari, însă s-a constatat că în raportul de gestiune zilnic acestea sunt trecute de către unul dintre gestionari, raport care este semnat și ștampilat de acesta.
De asemenea, inventarul din data de 18.11.2007 este editat în data de 03.12.2007 și inventarul din 16.12.2007 este editat în data de 20.12.2007, justificarea acestor inadvertențe fiind că inventarul listat în data când se efectuează inventarierea este afectat de facturile ce se anulează ulterior inventarierii sau de eventuale erori constatate după inventariere, facturi/erori care nu sunt anulate sau corectate în inventarul scriptic, deoarece acestea nu sunt încă predate operatorului.
Pentru aceste considerente, aspectele învederate de consilierul expert al pârâților, referitoare la inventarul de predare primire a gestiunii către pârâți (în sensul că există poziții de inventar care la rubrica unde sunt înscrise cantitățile faptice prezintă modificări fără certificarea gestionarului predator și a gestionarilor primitori) și la inventarele din 18.11.2007 și 16.12.2007 (în sensul că aceste documente nu au fost completate pe parcursul desfășurării inventarelor, ci ulterior), au fost înlăturate de instanță.
Din adresa înaintată de expert aflată la fila 237, rezultă cuantumul sumelor datorate de fiecare salariat stabilită proporțional cu salariul net și în funcție de timpul efectiv lucrat, conform art. 271.muncii. Astfel pârâtul datorează suma de 19 995,06 lei, iar pârâtul suma de 20 252,64 lei.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Instanța în mod greșit nu a ținut cont de susținerile consilierului său expert.
Astfel, nu se poate stabili un prejudiciu cert în condițiile în care există erori în listele de inventar iar operațiunile de inventariere nu au fost efectuate cu respectare normelor legale în materie.
A arătat că este de acord doar cu plata sumei de 4845,56 lei conform concluziilor consilierului expert.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 299-316.pr. civilă.
Intimata reclamantă, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, în cauză, la instanța de fond, s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert contabil G, expertiză la care au participat consilierul expert din parte reclamantei și consilierul expert din partea pârâților.
La stabilirea concluziilor, au existat două opinii diferite și anume:
- opinia expertului G și a consilierului expert care au concluzionat că suma datorată de pârâți este de 40.247,7 lei, aceștia fiind găsiți cu lipsă în gestiune și astfel, producând un prejudiciu reclamantei.
- opinia consilierului expert care a concluzionat că singurul prejudiciu cert în sarcina pârâților este în valoare de 9653,54 lei stabilită în urma inventarului din data de 27 ianuarie 2008 iar restul valorii de 30.594,16 lei nu poate fi reținută ca fiind un prejudiciu cert în condițiile în care operațiunile de inventariere care au stat la baza stabilirii acestuia nu au fost efectuate cu respectarea normelor legale în materie.
Instanța de fond si-a însușit punctul de vedere exprimat de către expert și consilierul expert însă instanța de recurs apreciază ca fiind corect celălalt punct de vedere, al consilierului expert, ale cărei concluzii au stat și la baza formulării motivelor de recurs.
Astfel, în cazul inventarelor efectuate la datele de 23 septembrie, 18 noiembrie și 16 decembrie 2007, procedura nu a respectat dispozițiile legale.
În cazul inventarul din data de 23 septembrie, există poziții în inventar care, la rubrica unde sunt înscrise cantitățile faptice s-au efectuat modificări fără a fi certificate atât de către gestionarul predător al mărfurilor cât și de cei primitori.
Ori, potrivit disp. pct. 34 din Anexa I al nr. 1753/2004, inventarierea elementelor de activ ale unității se materializează prin înscrierea acestorafără spații libere și fără ștersăturiîn formularul "Listă de inventariere". Aceste modificări, necertificate de gestionari, conduc la prezumția că rezultatele inventarierilor ulterioare nu vor conforme cu realitatea.
De asemenea, s-a mai constatat că există cantități care nu sunt regularizate corespunzător în fișa produsului iar fișa produsului la data de 24.09.2007 are un stoc inițial mai mare decât cel constatat faptic cu ocazia inventarului.
În ceea ce privește inventarele din 18 noiembrie și 16 decembrie, listele de inventar au fost întocmite cu încălcarea prev. pct. 33 din nr. 1753/2004 care arată că, pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menționeze dacă toate bunurile și valorile bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa. Ori, listele de inventar nu prezintă această mențiune și de aici nu se poate concluziona că recurentul pârât a recunoscut cantitățile cuprinse în listele de inventar și își însușește rezultatele inventarierii.
Instanța de fond a înlăturat concluziile consilierului expert cu motivarea că inventarele au fost editate la date ulterioare însă instanța de recurs apreciază că o inventariere efectuată cu neobservarea procedurii legale nu poate sta la baza constatării unui prejudiciu ca fiind real și nici nu poate exista o justificare legală pentru inadvertențele constatate. Întocmirea ulterioară a inventarului este prin ea însăși, o procedură care nu respectă dispozițiile legale întrucât, așa cum arată chiar expertul contabil, inventarul listat în data când se efectuează inventarierea este afectat de facturile ce se anulează ulterior inventarierii sau de eventuale erori constate după inventariere. Ori, inventarul din ziua respectivă nu trebuie să fie afectat de nici o modificare ulterioară ci trebuie să reflecte întocmai situația din perioada în care a fost efectuat.
de inventariere sunt principalele documente care stau la baza inventarierii bunurilor întrucât, potrivit nr. 1753/2004, acestea servesc ca document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de bunuri.
Față de aceste considerente, se vor înlătura concluziile expertului cotabil și ale consilierului expert și se vor aprecia ca fiind concludente concluziile consilierului expert ce se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul de fond și se bazează pe dispozițiile legale menționate mai sus.
În concluzie, prejudiciului reclamat în lipsește caracterul cert, având la baza proceduri efectuate cu încălcarea normelor legale, acțiunea fiind fondată doar în parte pentru suma recunoscută și de către recurentul pârât, în cuantum de 4845,56 lei.
În consecință, față de considerentele arătate, se va admite recursul ca fondat în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă și se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că se a obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 4845,56 lei reprezentând prejudiciu, în loc de 19995,06 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B, nr. 315, - 2,.3,.86, împotriva sentinței civile nr. 1292/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1292/16.10.2008 a Tribunalului Galați în sensul că:
Obligă pe pârâtul să plătească reclamantei SC PRO SRL (FOSTĂ SC, cu sediul în,-, jud. N, suma de 4845,56 lei reprezentând prejudiciu în loc de 19995,06 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /27.05.2009
:DC/ 2 ex/27.05.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:C-tin /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
