Despăgubire contencios administrativ. Decizia 4952/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3046/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4952/
Ședința publică de la 01.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.34/14.01.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă personal și intimata-pârâtă prin mandatar, care depune la dosar procură specială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Întrebat de președintele completului dacă are studii juridice, mandatarul neavocat al recurentei-reclamante răspunde negativ.
Având în vedere dispozițiile art.68 alin.4 Cod procedură civilă mandatarul intimatei-pârâte nu poate pune concluzii, motiv pentru care Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 07.05.2009, recurenta a criticat sentința civile nr.34/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, arătând că a fost pensionată nelegal, înaintea închiderii cărții de muncă, instanța de fond neținând cont de pierderile bănești suferite ca urmare a abuzului săvârșit de pârâta intimată în exercitarea atribuțiilor de director.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și Legea nr.19/2002.
Pârâta-intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr.34/14.01.2008 pronunțată în dosarul nr- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de recurenta-reclamantă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 atribuții în deciderea încetării raporturilor de muncă, înființarea sau desființarea posturilor didactice din învățământul preuniversitar de stat are Inspectoratul Școlar Județean, după cum obligații în legătură cu verificarea condițiilor de pensionare incumbă Casei Județene de Pensii.
Raportat la conținutul cererii de chemare în judecată prin care reclamanta-recurentă a solicitat obligarea pârâtei-intimate la plata a 2000 Euro reprezentând despăgubiri materiale și morale și la motivele invocate în susținerea acestor pretenții, Curtea consideră aprecierile instanței de fond ca fiind temeinice. Astfel, în cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă aduce la cunoștința instanței o serie de împrejurări în care acuză comportamentul incorect al pârâtei, în urma căruia s-a dispus pensionarea sa, precum și o serie de abuzuri în stabilirea înființării, respectiv desființării unor posturi. Prin aceeași cerere reclamanta solicita ca pârâta să procedeze la recalcularea unor drepturi salariale aferente anului 2006-2007 și la recalcularea drepturilor de pensionare.
Așa cum instanța de fond a arătat în mod succint, singura instituție care poate lua decizii în privința pensionării reclamantei-recurente în conformitate cu dispozițiile art.142 lit.d din Legea nr.84/1995 este persoana juridică ce a dispus înființarea și funcționarea grădiniței, respectiv Inspectoratul Școlar Județean.
În măsura în care recurenta apreciază că pensionarea sa a fost dispusă printr-o decizie nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art.56 lit.d din Legea nr.53/2003 ( Codul muncii ), iar ca urmare a acestei măsuri, pretins a fi nelegală, i s-au creat prejudicii de ordin moral și material, singura entitate care poate răspunde în justiție unor asemenea pretenții este Inspectoratul Școlar Județean, respectiv Inspectoratul Școlar Județean
Doar chemând în judecată această persoană juridică, pretențiile reclamantei-recurente pot fi analizate, avându-se în vedere susținerile acesteia și împrejurarea dacă decizia de pensionare a fost contestată conform procedurii prevăzută de art.283 alin.1 lit.a din Legea nr.53/2003, ținându-se cont de faptul că despăgubirile solicitate apar ca fiind rezultatul direct al pensionării pretins nelegale.
În privința capătului de cerere referitor la mobilitatea personalului didactic, respectiv solicitarea reclamantei de a se constata nelegalitatea desființării unor posturi, o asemenea atribuție nu intră în competența directorului unei grădinițe, după cum nu intră în atribuțiile directorului de grădiniță exprimarea aprobării privind continuarea activității după vârsta pensionării potrivit dispozițiilor art.128 din Legea nr.128/1997 (în forma în vigoare la data emiterii deciziei nr.1213/08.08.2006 de către Inspectoratul Școlar Județean T). Această aprobare trebuie exprimată anual de Inspectoratul Școlar Județean
Restrângerea activității concretizată în desființarea unor posturi este atribuția Inspectoratului Școlar Județean T, așa cum rezultă din economia textului art.13 din legea nr.128/1997 (în forma în vigoare la data emiterii deciziei nr.1213/08.08.2006 de către Inspectoratul Școlar Județean T).
Astfel, dacă se contestă efectivitatea sau legalitatea restrângerii activității, calea procedurală este prevăzută doar de dispozițiile art.18 din legea nr.128/1997 (în forma în vigoare în perioada invocată de reclamantă, respectiv 01-06-01.10.2006).
Potrivit acestor dispoziții, contestațiile privind mobilitatea personalului didactic se adresează și se rezolvă de către Consiliul de Administrație al Inspectoratului Școlar, hotărârile acestui consiliu fiind definitive și putând fi atacate în justiție numai prin procedurile contenciosului administrativ, respectiv în cadrul unui litigiu ce opune Inspectoratul Școlar Județean T recurentei-reclamante în fața Secției de contencios administrativ a Tribunalului Teleorman.
În privința capătului de cerere având ca obiect recalculare drepturi salariale reprezentând diferența între pensie și nivelul salariului aferent anului școlar 2006-2007, Curtea reține în cauză incidența dispozițiilor art.15 alin.9 din Legea nr.84/1995 (în forma modificată, în vigoare la 28.07.2007) potrivit cărora învățământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele școlare, Ministerului Educației și Cercetării.
Potrivit dispozițiilor art.140 alin.1 din legea nr.84/1997 (în forma modificată,în vigoare la 28.07.2007) Ministerul Educației și Cercetării are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și a resurselor umane din sfera educației. Prin urmare, prin coroborarea celor două texte de lege mai sus menționate, rezultă că eventualele pretenții pecuniare reprezentând drepturile salariale pot fi formulate oricând în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Legea nr.53/2003 în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării prin reprezentantul său legal Inspectoratul Școlar Județean
În privința capătului de cerere privind recalcularea drepturilor de pensie, Curtea arată că o asemenea pretenție poate fi formulată numai în contradictoriu cu emitentul deciziei de pensionare, respectiv Casa Județeană de Pensii, după parcurgerea de către recurenta-reclamantă a etapei administrative prealabile, respectiv după ce primit de la Casa Județeană de Pensii răspunsul negativ la cererea de recalculare a pensiei. Pentru un asemenea litigiu sunt incidente dispozițiile art.95 din Legea nr.19/2000, lege a cărei lecturare o recomandă Curtea recurentei-reclamante.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, chiar dacă sub aspectul motivării în drept și în fapt, sentința nu conține suficiente elemente lămuritoare pentru reclamanta-recurentă. Curtea a urmărit să completeze această lacună prin expunerea detaliată a prevederilor legale în baza cărora recurenta-reclamantă, dacă va înțelege să insiste în demersurile sale procedurale,poate stabili un cadru procesual corect pentru a-și putea văzute analizate pretențiile pe fondul cauzei.
Firește că toate aceste prevederi legale, interpretarea lor, conținutul lor variabil în funcție de modificările legilor operate de puterea legislativă pot apărea greoaie și confuze reclamantei-recurente. Într-o asemenea situație, aceasta are alegerea între a-și angaja un apărător sau de a solicita în fața instanței, în ipoteza introducerii unor noi acțiuni, asistență judiciară gratuită din oficiu în conformitate cu dispozițiile OUG nr.51/2008.
conținutului cererii de chemare în judecată reflectă lipsa de cunoștințe juridice a recurentei-reclamante precum și exprimarea confuză a unora dintre pretenții.
Toate aceste aspecte pot fi compensate și îmbunătățite prin aportul cunoștințelor de specialitate a unui avocat, fie el ales sau desemnat din oficiu, în măsura în care sunt îndeplinite de către reclamanta-recurentă condițiile acordării asistenței judiciare gratuite.
Instanța de fond nu a putut în mod obiectiv și legal să răspundă nemulțumirilor reclamantei, pentru simplul motiv că aceasta din urmă a indicat în mod eronat persoana îndrituită legal să răspundă unor asemenea pretenții. Stabilirea cadrului procesual corect este analizată cu prioritate de către instanța de fond, reclamanta beneficiind în procesul civil de regula disponibilității potrivit căreia este liberă să aleagă cu cine se judecă, fără ca acest lucru să însemne că persoana chemată în judecată este cea care trebuia chemată în judecată.
Apreciind că prin sentința pronunțată instanța de fond nu a încălcat sau aplicat greșit legea, nefiind incidente în prezenta cauză dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.34/14.01.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./13.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Valentina Sandu, Amelia Farmathy
